Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.459/C/2008 -
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurentul pârât domiciliat în comuna I, De C, nr.105, Județ B, în contradictoriu cu intimata debitoareSC R--, J-,cu sediul în O, Str.-, -.2, județ B,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvențăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, și intimatul pârâtOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.285 din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectangajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata debitoare SC SRL O prin lichidator judiciar, lipsă fiind recurentul pârât și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanța nr.-/22.10.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul intimatei debitoare nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei debitoare solicită respingerea recursului, menținerea în tot a sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele din întâmpinare. Prin cesionare a preluat întregul pasiv și activ. A mutat sediul debitoarei de la A la Nu a colaborat cu instanța de fond și n-a depus nici un document în afară de prezentul recurs. Administratorul firmei este obligat prin Legea contabilității să conducă și să țină contabilitatea în condițiile legii. Solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.285 din 3.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis sesizarea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, în contradictoriu cu administratorul. A obligat pe administratorul să aducă la masa credală a debitoarei SC SRL O, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, suma de 517.257,60 lei RON, sumă destinată acoperirii datoriei către creditori. A fixat termen pentru continuarea demersurilor în cadrul procedurii pentru data de 19.06.2008, cam.3, ora 11,00.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința nr.307/F/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecător sindic, a fost admisă cererea introductivă formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva debitoarei în cauză dispunându-se deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, iar prin Sentința comercială nr.728/F/2006 dată în ședința publică din data de 23.11.2006 a Tribunalului Bihor - Secția Comercială, întrucât nici unul din subiectele îndreptățite nu a depus un plan de reorganizare în condițiile art.94 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic, în temeiul art.107 lit.a și art.107 lit.d din Legea nr.85/2006, a dispus începerea procedurii falimentului debitorului și a desemnat lichidator judiciar pe Ec., ulterior reorganizat în persoana lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art.25 din lege.
Din cuprinsul rapoartelor lunare de activitate depuse de lichidatorul judiciar numit în cauză, la mai multe termene de judecată, în condițiile art.21 din L 85/2005 rezultă că, deși a făcut numeroase demersuri, ilustrate prin notificările și confirmările de primire depuse la dosarul cauzei, debitorul nu a fost identificat și nu au fost predate lichidatorului judiciar nici un fel de documente sau bunuri ce ar reprezenta averea debitorului, și în acest condiții lichidatorul judiciar nu a reușit să întocmească raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului în cauză în conf. cu prev. art.25 lit.a din L 85/2006.
În conformitate cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: - c) "au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; - e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia ".
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
In conformitate cu prevederile art.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată și actualizată, " Societățile comerciale și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității."
Potrivit art.11 alin.1 din același act normativ, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unități respective."
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art.72 din legea nr.31/1990 republicată și actualizată, potrivit cărora, "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege."
În mod explicit prevederile art.73 din legea susmenționată precizează condițiile, limitele și natura juridică a răspunderii administratorilor societății comerciale, stipulând că "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;"
Referitor la existența faptei culpabile, se reține că potrivit situației debitelor restante înregistrată sub nr.11617/ 28.09.2005 la Administrația Finanțelor Publice G din cadrul DGFP A, debitoarea, având inițial denumirea SC SRL și sediul în A, sediul fiind modificat la data de 2.08.2004. și expirat la data de 2.08.2005, astfel cum rezultă din furnizarea de informații nr.542 din 24.01.2006 a ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, debitoarea înregistra în perioada de referință obligații restante bugetare în cuantum de 130.497 lei la care se adaugă alte contribuții de asigurări sociale, evidențiate în actele anexate cererii introductive - filele 5 - 40 din dosarul introductiv, iar sub aspectul individualizării prejudiciului instanța a reținut că totalul general al creanțelor conform tabelului definitiv consolidat de creanțe completat cu creanțele conexate din dos.nr.- la prezentul dosar, este în cuantum de 517.257, 60 lei RON.
Raportul de activitate al lichidatorului judiciar confirmă nedepunerea situațiilor financiar-contabile în conformitate cu legea arătând că documentele contabile aflate în posesia Administrației Financiare O depuse de către debitoare la. B sunt insuficiente pentru a se întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, datele cuprinse în documentația depusă la Administrația Financiară regăsindu-se și pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor.
Din cuprinsul furnizării de informații din 24.01.2006, anterior evocată, se reține că, societatea debitoare la acea dată figura ca fiind în funcțiune, având certificatul de înmatriculare preschimbat, sediul expirat și bilanțul anual nedepus la Registrul Comerțului.
În consecință, s-a reținut în sarcina administratorului debitoarei fapta culpabilă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, constând într-o inacțiune, faptă omisivă, având ca element material neîndeplinirea obligației legale de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea.
Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, aceasta constă în aceea că administratorul societății, prin fapta sa culpabilă, greșeală de gestiune în sens larg, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Astfel, prin omisiunea de a conduce evidența contabilă în conformitate cu legea administratorul debitoarei a creat condițiile favorabile unei activități contabile necontrolate, cu consecințe păgubitoare pentru patrimoniul societății și implicit,pentru creditori.
Lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006.
Totodată, jurisprudența (Decizia nr.156/31.01.2003 a Curți de Apel București - Secția a V-a comercială), s-a pronunțat în sensul că se impune existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și, consecutiv, de creditori, - și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului", această opinie fiind exprimată și în doctrina juridică.
Cu privire la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, aceasta constă în contribuția administratorului la diminuarea activului societății debitoare, în speță prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei fiind răspunzător de întreg pasivul patrimonial.
În ceea ce privește existența faptei prevăzute la art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, aceasta nu poate fi reținută în sarcina administratorului debitoarei, condiția privind interesul personal, condiție esențială pentru angajarea răspunderii, fiind nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea sesizării formulate de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Cabinetul Individual de Insolvență în temeiul art.138 lit.c, d și e s-a solicitat instanței obligarea sa la plata sumei de 517.257,6 lei, susținându-se că ar fi vinovat de săvârșirea unor fapte incriminate de acest articol: c) au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia și urmare a acestor fapte societatea a ajuns în insolvență.
Arată că în privința faptei prev.la art.138 lit.c, instanța s-a pronunțat că este nedovedită și referitor la cea de la lit.d consideră că instanța în mod netemeinic și forțat a reținut că se face vinovat, pentru că datoriile societății sunt anterioare datei de la care a preluat societatea și implicit funcția de administrator și mai mult, cuantumul și existența acestora i-au fost ascunse la data cesionării părților sociale. De altfel la scurt timp după preluarea societății a fost instituită poprire pe conturile societății din cauza unor datorii mai vechi generate de fostul administrator care a contractat credite și nu le-a restituit și chiar a înstrăinat activele societății cu care au fost garantate aceste credite, faptă pentru care este cercetat penal.
Mai arată că, urmare a faptului că la data cesionării părților sociale ale SC SRL nu i s-au predat actele contabile nu a luat la cunoștință despre starea și situația contabilă a societății în vederea stingerii sau diminuării acestora. De la data preluării societății debitoare a desfășurat activități comerciale sporadice și de mică amplitudine și datorită popririi instituite asupra conturilor. Această realitate este dovedită prin fișa sintetică totală a societății de la data de 10.08.2006 cât și prin decontul de TVA pe perioada decembrie 2004 - iunie 2006 de unde se vede că activitatea societății a fost una de mică amploare cu vânzări de maxim 40.000 lei pe trimestru, iar ulterior pe măsură ce se apropia anul 2006, cel al deschiderii procedurii insolvenței, aceste rulaje au scăzut la 0 datorită restrângerii activităților comerciale. Urmare a acestei activități de mică anvergură apare ca imposibilă cumularea unor datorii de amplitudinea celor la plata cărora l-a obligat instanța.
Având în vedere faptul că debitele s-au născut înainte de data preluării societății precum și că răspunderea patrimonială reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este una cu caracter personal consideră că în mod eronat și neîntemeiat instanța a dispus obligarea sa la plata acestor datorii.
Arată că își rezervă dreptul de a solicita în probațiune o expertiză contabilă care să stabilească dacă datoriile pe care lichidatorul judiciar susține că le are societatea au fost create pe perioada la care recurentul a fost administrator sau existau la data preluării societății. Referitor la întrunirea condițiilor obligatorii care sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi în prezența unei răspunderi civile delictuale, consideră că acestea nu sunt dovedite întrutotul.
Referitor la prejudicierea creditorilor cu suma de 517.257,6 arată că această sumă reprezintă totalul debitelor pe care lichidatorul judiciar le-a identificat și le-a pus pe seama recurentului, fără ca în prealabil, la întocmirea tabelului preliminar și respectiv suplimentar, aceste tabele să-i fie comunicate conf.disp.art.72 din Legea 85/2006, neavând astfel posibilitatea să conteste sumele înscrise în tabele.
Consideră că în mod ciudat, referitor la raportul de cauzalitate, se reține că acesta este ilustrat prin neprezentarea niciunui document sau avere de către fostul administrator și față de neconducerea contabilității în condițiile legii și ascunderea activelor debitorului, lichidatorul judiciar neavând cum să valorifice în cadrul procedurii eventuala avere a debitorului în vederea stingerii creanțelor, în condițiile în care pentru a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale, trebuie demonstrat faptul că neținerea unei contabilități în conformitate cu legea a dus societatea la insolvență.
Solicită a se observa că lichidatorul judiciar fără a avea o discuție sau corespondență cu societatea sau cu recurentul a considerat că dacă nu a găsit nici un bun al societății acestea au fost înstrăinate sau ascunse de recurent și a solicitat obligarea sa la plata întregului prejudiciu.
Față de cele arătate solicită casarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, neexistând un raport de cauzalitate clar dovedit între faptele imputate și prejudiciu, iar prejudiciul nu este cuantificat în mod clar, neprecizându-se prin ce modalitate s-a ajuns la stabilirea acestuia.
Prin întâmpinare, intimatul - lichidator judiciar al debitoarei SC SRL - Cabinet Individual de Insolvență a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurentul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la fapta prev.la art.138 lit.c din Legea 85/2006, respectiv deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia, instanța de recurs consideră că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada săvârșirii acestei fapte de către administratorul societății falite.
Deturnarea unei părți din activul persoanei juridice constă în schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia. unor părți din pasivul persoanei juridice înseamnă dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale ale debitorului iar pasivul poate fi mărit prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive.
Lichidatorul judiciar a invocat doar legătura de cauzalitate între ascunderea activelor debitorului și prejudiciul total înscris în tabelul definitiv de creanțe, fără a menționa în concret în ce constă dosirea bunurilor sau drepturilor patrimoniale ale debitorului, iar judecătorul sindic a preluat motivația lichidatorului fără a argumenta existența faptei prev.la lit.e din art.138 al Legii 85/2006.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art.138 lit.d din Legea 85/2006(au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea), instanța apreciază că judecătorul sindic a reținut corect în sarcina administratorului societății debitoare săvârșirea acestei fapte.
Astfel, este nejustificată critica recurentului cum că la data cesionării părților sociale ale SC SRL( actul adițional nr.5296/28.05.2004 autentificat la BNP prin care fostul asociat și administrator al debitoarei a cesionat întregul aport la capitalul social și întreg activul și pasivul SC SRL - fosta denumire a societății debitoare - în favoarea recurentului reclamant) nu i-au fost predate actele contabile ale societății și că nu a putut lua la cunoștință despre starea și situația contabilă a SC SRL în vederea stingerii și diminuării acestora.
Responsabilitatea cunoașterii la momentul semnării actului de cesionare a situației contabile a debitorului și a situației și stării activului și pasivului debitorului la momentul semnării actului de cesionare menționat revine recurentului.
Prin preluarea prin cesionare conform actului adițional nr.5296/28.05.2004 de către recurent a întregului aport la capitalul social al debitorului și a întregului activ și pasiv al acestuia, responsabilitatea legală a administrării patrimoniului și implicit a conducerii și ținerii în condițiile legii a contabilității debitorului revine recurentului.
Conform legislației în vigoare, respectiv art.1 și 11 alin.1 din Legea 82/1991 - Legea contabilității invocate și de prima instanță, recurentul avea obligația să facă toate demersurile legale pentru conducerea și ținerea contabilității în condițiile legale, pentru achitarea și plata tuturor pasivelor debitoarei SC SRL însă acesta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prev.de art.28 din Legea 85/2006 și nici un fel de documente ce ar putea reprezenta și constitui averea debitorului în vederea desfășurării procedurii deschise în cauză.
Este nefondată solicitarea recurentului privind efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili dacă datoriile societății au fost create pe perioada în care era el administrator sau existau la data preluării societății deoarece, pe de o parte, o asemenea probă este inadmisibilă în calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, în lipsa actelor contabile o asemenea expertiză nu ar avea vreo finalitate. Mai mult după cum menționează lichidatorul judiciar în raportul de activitate actele contabile aflate în evidențele O sunt insuficiente pentru a se întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Referitor la raportul de cauzalitate între intrarea societății în insolvență și neținerea contabilității în conformitate cu legea, însuși faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile, conform art. 33 din Legea 85/2006, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
S-a reținut corect de către judecătorul sindic că lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art.138 din Legea 85/2006 iar, conform practicii judiciare, sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii nu numai atunci când săvârșirea faptei a constituit o condiție determinantă în ajungerea debitorului în încetare de plăți, ci și atunci când a constituit numai o condiție favorizantă.
Cu privire la existența și întinderea prejudiciului contrar poziției exprimate de recurent, instanța de fond a reținut corect că prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei este răspunzător de întregul pasiv al societății care nu se poate acoperi din lichidarea averii debitorului, cerințele textului art.138 alin.1 din Legea 85/2006 fiind întrunite.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, cu raportare la prev.art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 și art.998 - 999 Cod civil, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.285/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare va fi admis ca fondat, iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul respingerii sesizării formulate de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență în contradictoriu cu administratorul, întemeiat pe prev.art.138 lit.e din Legea 85/2006 și menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurentul pârât domiciliat în comuna I, De C, nr.105, Județ B, în contradictoriu cu intimata debitoare SC R--, J-, cu sediul în O, Str.-, -.2, județ B,prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvențăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, și intimatul pârâtOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.285 din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modificăîn parte în sensul că:
Respingesesizarea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență în contradictoriu cu administratorul, întemeiată pe prevederile art.138 lit.c din Legea 85/2006.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi4.12.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 10.12.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 17 decembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
