Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.461/C/2008 -
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoareSC -cu sediul în O, Calea Clujului, nr.3. Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ B și intimata debitoareSC & - ).cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.410 din 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectprocedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata debitoare prin administrator, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin Ordinul de Plată nr.83/24.06.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul intimatei debitoare precizează că sunt chiriași din 1990 și ă au făcut presiuni să cumpere ei spațiul în care erau în chirie. Nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei debitoare solicită respingerea recursului. Precizează că, chiria de la 24 ajuns la 76 de la o lună la alta pentru a îi presa, deoarece i-a încurcat prin faptul că doreau să cumpere și spațiul pe care-l avea în chirie. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar comunicarea acceptării ofertei câștigătoare nr.130 din 20.11.2008.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.410 din 30.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de debitoarea SC - O, la cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC - O, și pe cale de consecință a respins cererea introductivă formulată de creditoare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Creditoarea își fundamentează cuantumul creanței în baza facturilor din 28 februarie 2006 și respectiv 31 martie 2006, în sumă de 14.610,41 RON și dobândă în sumă de 2.150,24 RON, litigiu care a făcut obiectul cererii privind emiterea somației de plată conform Ordonanței nr. 7269/2006 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă și prin care s-a respins cererea creditoarei ca și inadmisibilă în condițiile OG5/2001 deoarece creanța nu a fost însușită de către părți prin înscrisuri.
În conformitate cu art. 1 din Legea 85/2006, procedura insolvenței se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă.
Elementele esențiale ale insolvenței în toate formele sale atât insolvență prezumată cât și insolvență iminentă îl constituie lipsa fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile.
Așa cum rezultă din actele în probațiune depuse de către debitoare, registrele de casă și extrase de cont precum și fișa contului pe anul 2006 inclusiv ianuarie-decembrie 2008, debitoarea își desfășoară activitate normală, efectuând încasări și plăți curente, prin urmare debitoarea nu se află în stare de insolvență, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 1 din Legea 85/2006.
De asemenea, pentru admiterea cererii de insolvență, creanța creditoarei trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă iar datoriile sunt certe când existența lor5 este neîndoielnică.
Sub acest ultim aspect, s-a reținut că prin somația de plată pronunțată conform Ordonanței nr.7269/2006 de către Judecătoria Oradea, cererea creditoarei pentru admiterea creanței solicitate a fost respinsă ca și inadmisibilă deoarece s-a reținut că pe calea dreptului comun creditoarea își poate valorifica pretențiile, stabilindu-se pe bază de probațiune cuantumul creanței, respectiv stabilirea certitudinii creanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC - O solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii dată de prima instanță în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva pârâtei SC & -).
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că în anul 2001 între cele două părți a intervenit un contract de închiriere prin care creditoarea a închiriat debitoarei suprafața de 3491 mp teren cu construcții, pentru activități de producție industrială. Contractul a rămas în vigoare până în martie 2006 dar chiria nu este achitată decât până în luna ianuarie 2006. Valoarea facturilor restante aferentă lunilor februarie și martie 2006 la care se adaugă dobânda legal calculată se ridică la suma de 18.262,60 Ron.
Cele două facturi au fost acceptate de chiriaș prin semnătura de primire a administratorului și ștampila societății.
Potrivit art.46 Cod comercial, facturile acceptate fac dovada obligațiunilor comerciale, datoria fiind certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită legii întrucât art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006 prevede că "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori". Din analiza textului rezultă că neplata datoriei în 30 de zile de la scadență prezumă insolvența pe de o parte, iar pe de altă parte că nu este nevoie de încetarea totală a plăților către toți creditorii, fiind suficient ca și unui singur creditor să nu i se facă plata.
Instanța de fond ignoră chiar scopul esențial al legii insolvenței prev.la art.2 și anume "acoperirea pasivului debitorului".
Prin neplata celor două facturi și încă câteva de valori mai mici SC - nu a putut achita în 2007 obligațiile la bugetul statului în sumă de 18.933,00 lei. Pe lângă sechestrul pe bunuri imobile a dispus poprirea asupra tuturor conturilor bancare și imposibilitatea de a efectua plăți desființându-se toate activitățile de producție, fiind disponibilizați un număr de 50 de angajați și schimbându-se obiectul de activitate din activități de producție în activități de închiriere spații.
În drept a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata debitoare a solicitat prin "Întâmpinare" respingerea recursului învederând că nu se află în stare de insolvență, aspect corect reținut de prima instanță.
Creanța pretinsă de creditoare nu este datorată și nici recunoscută de societatea astfel cum a demonstrat în dosar 4952/2006 la Judecătoria Oradea, instanța respingând cererea creditoarei pentru somația de plată.
Creditoarea nu deține un titlu executor definitiv și irevocabil deci nu poate face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile așa cum prevede Legea 85/2006.
Creditoarea nu a consemnat la o bancă o cauțiune de 10% din valoarea sumei solicitate motiv pentru care cererea introductivă va fi respinsă conform art.33 alin.3 din Legea 85/2006.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă Curtea de Apel constată că sentința este legală și temeinică recursul fiind nefondat.
Astfel se reține că prin cererea înregistrată la data de 19.03.2008 creditoarea SC - a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC & -).O în vederea recuperării creanței în sumă de 18.262,60 RON.
Debitoarea a formulat în cauză la data de 3.04.2008 contestație la deschiderea procedurii insolvenței solicitând respingerea cererii învederând că societatea nu se află în stare de insolvență, dispune de fondurile bănești necesare plății datoriilor exigibile și nu a încetat în nici un moment plățile.
Mai arată că, creanța pretinsă de creditoare nu este datorată și nici recunoscută astfel cum a justificat cu acte în probațiune în derularea litigiului ce a făcut obiectul dosarului 4952/2006 la Judecătoria Oradea creditoarea nu deține un titlu executoriu definitiv și irevocabil, prin urmare creanța acesteia nu este certă, lichidă și exigibilă, facturile emise neconstituind un titlu de creanță legal.
Examinând probele administrate în cauză judecătorul sindic în mod corect a reținut că debitoarea nu se află în stare de insolvență și de asemenea creanța creditoarei nu este certă câtă vreme prin somația de plată pronunțată de Judecătoria Oradea conform Ordonanței 7269/2006 cererea creditoarei pentru admiterea creanței a fost respinsă ca inadmisibilă reținându-se că pe calea dreptului comun creditoarea își poate valorifica pretențiile stabilindu-se pe bază de probațiune cuantumul creanței.
Conform disp.art.3 din Legea 85/2006 debitorul este persoana fizică sau juridică de drept privat care face parte din una dintre categoriile prev.la art.1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență, insolvența fiind definită ca acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile. Punctul 6 al aceluiași articol stabilește ce se înțelege prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței și anume, creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea pronunța admiterea cererii și, respectiv, declanșarea procedurii insolvenței.
Verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii creditorului cât și aprecierea stării de insolvență a debitoarei se apreciază la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii.
Dispozițiile art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006 instituie o prezumție de insolvență vădită în situația în care debitorul după 30 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Această prezumție instituită de lege poate fi răsturnată prin dovada contrară administrată de debitor.
Or, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune în fața primei instanțe registrele de casă, registrul jurnal al contului de bancă, extrase de cont, fișa contului pe anul 2007 rezultă că debitoarea nu se află în stare de insolvență, efectuând încasări și plăți, prezumția instituită de lege fiind astfel răsturnată.
Cât privește creanța creditoarei corect s-a reținut că nu îndeplinește condiția caracterului cert câtă vreme caracterul acesteia este îndoielnic, prin Ordonanța nr.7269/2006 emisă de Judecătoria Oradea respingându-se cererea creditoarei pentru emiterea somației de plată urmând ca pe calea dreptului comun să se stabilească cuantumul cert al creanței.
Prin urmare apreciind că în speță nu este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocat și că prin soluția pronunțată instanța nu a ignorat scopul esențial al legii insolvenței, acela prev.de art.2 din Legea 85/2006 cum susține recurenta în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta creditoareSC -cu sediul în O, Calea Clujului, nr.3. Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ B și intimata debitoareSC & - ).cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.410 din 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi4.12.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 15.12.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 18 decembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
