Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.534R
Ședința publică de la 07.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 - președintă a Comitetului Creditorilor și recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.5206/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare DIRECȚIA IMPOZITE și TAXE LOCALE SECTOR 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3 prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că Administrația Finanțelor Publice Sector 3 nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin consilier juridic, depune la dosar precizare cu privire la temeiurile legale în baza cărora instituția pe care o reprezintă este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar. Mai arată că, la masa credală au fost înscriși numai creditori bugetari, care de asemenea, sunt scutiți de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, aduce la cunoștință consilierului juridic faptul că i s-a pus în vedere că timbreze recursul în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, arată că înțelege să nu timbreze recursul.
Curtea, invocă excepția anulării recursului formulat de recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și acordă cuvântul atât asupra acestei excepții, cât și asupra recursului formulat de recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin consilier juridic, arată că într-adevăr a formulat recurs în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, solicitând respingerea excepției. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-creditoare, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea, reține cauza în pronunțare atât asupra excepției anulării recursului formulat de recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3, cât și asupra fondului recursului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
CURTEA
Prin Sentința comercială nr.5206/2.12.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca nefondată cererea Comitetului Creditorilor, prin Președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 3. În baza art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului SC Com SRL și a dispus radierea societății debitoare din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Comitetul creditorilor a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit. a) și c) din lege. Calitatea pârâtului de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.a) și c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvența, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvența; nici nerecuperarea creanțelor proprii nu este o faptă pentru care să se poată atrage răspunderea personală; de altfel, comitetul creditorilor nu a indicat care sunt mijloacele de probă din care rezultă creanțele de recuperat și care sunt partenerii de afaceri de la care debitorul nu a recuperat creanțele; comitetul creditorilor nu a indicat nici care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost folosite în interes personal de către pârât, când a avut loc săvârșirea faptei și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține; cu privire la sumele de bani indicate în bilanțul de la 10.06.2006, lichidatorul judiciar a arătat că acestea reprezintă valoarea reziduală a autoturismului -932 lei, imobilizări financiare-163 lei, în total 1.095 lei active circulante și stocuri în sumă de 264 lei, acestea formând sume cont 211,212, 213, 214, 301; a concluzionat că aceste sume nu sunt lichidități, ci sunt sume scriptice înscrise în bilanțul contabil pentru a se face egalizarea dintre activ si pasiv; în realitate, acestea nu există, ci fac obiectul justificării bilanțului contabil; societatea debitoare avea pierderi în anul 2006 în valoare de 29.074 lei, iar pentru anii 2004, 2005 și 2006 are înregistrat același bilanț contabil.
În ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvența.
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvența. Or, în speță, comitetul creditorilor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 invocat următoarele critici:
Instanța de fond a ignorat motivările din cererea de atragere a răspunderii, în sensul că nu a reținut că administratorul, ca reprezentant al debitoarei, avea posibilitatea să adreseze instanței o cerere în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, faptă ce poate fi încadrată în art.138 lit.c) din lege, dar și prin simplul fapt de a nu da curs solicitărilor de a depune actele contabile prev. de art.28 coroborat cu art.35 din Legea nr.85/2006, faptă ce poate fi încadrată în art.138 lit.d din lege și constituie o prezumție clară că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Art.72, art.73 din Legea nr.31/1990 prevăd că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit art.1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Potrivit principiilor răspunderii civile delictuale, fapta ilicită nu trebuie să constea într-o acțiune, ea putând fi reprezentată și de omisiunea, inacțiunea, neîndeplinirea unei activități.
Recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de Președinte al Comitatului Creditorului, i s-a pus în vedere să timbreze calea de atac a recursului conform art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 - G nr.32/1995, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-
În consecință, față de neîndeplinirea obligațiilor de timbrare, Curtea va anula recursul ca netimbrat, conform art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 și art.9 din G nr.32/1995.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, pentru următoarele motive:
- Instanța de fond, în loc să se pronunțe exclusiv asupra cererii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, extinde obiectul supus judecății fără să fie investită în acest sens și se pronunță și asupra închiderii procedurii de lichidare declanșată împotriva debitoarei, dispunând radierea acesteia, motiv încadrat în art.304 pct.6 pr.civ.
- În temeiul art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Interesul personal al administratorului derivă din mandatul cu titlu oneros al acestuia, iar raportul de cauzalitate este dovedit, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorului și prejudiciul adus creditorilor prin neplata datoriilor.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, aceasta rezultă din atitudinea de nesocotire a dispozițiilor legale în vigoare.
În condițiile în care fostul administrator avea obligația legală de a vărsa sumele aferente bugetului statului, acesta s-a sustras de la plata datorată, fapt ce prezumă că sumele datorate bugetului de stat au fost utilizate în alte scopuri.
Obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul comercial este prezumat a fi caracter oneros, în speță, administratorul nefăcând dovada contrarie.
Asupra recursului:
În ceea ce privește motivul prev. de art.304 pct.6 pr.civ. Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificate.
În aceste condiții, în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea prev. art.131 din lege, potrivit căruia " În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
În raport de acestea, în baza art.131 din lege, procedura insolvenței a fost închisă și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Prin urmare, față de cele arătate, Curtea apreciază că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 Cod proc.civ. nu-și găsește aplicare în acele situații în care instanța este obligată să se pronunțe, chiar și din oficiu, asupra unor capete accesorii sau care sunt obligatorii de la lege.
În ceea ce privește motivul încadrat la art.304 pct.9 raportat la art. 304indice 1 pr.civ, Curtea reține urnătoarele:
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul AVAS nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 pr.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de Sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.5206/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare DIRECȚIA IMPOZITE și TAXE LOCALE SECTOR 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Respinge ca nefondat recursul declarat de S împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare DIRECȚIA IMPOZITE și TAXE LOCALE SECTOR 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR
GREFIER,
Red.Jud./23.04.2009
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Alecsandrina Rădulescu
