Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 603/
Ședința publică din 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C-S, împotriva sentinței civile nr.299/JS/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, B, CONSILIUL LOCAL B, C-S, -CFR MARFA-SUCURSALA. C-S, SC SA B, SC SRL PRIN LICHIDATOR IT MANAGEMENT ., având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecata și în lipsă după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 299/JS/20.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar IT T pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului, precum și cererea reconvențională a pârâtei pentru înlocuirea lichidatorului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost declanșată împotriva debitoarei prin sentința civilă nr. 256/JS/09.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 2807/Com/2004, la cererea creditoarei C-S pentru suma de 1.406.211,99 RON, sentință prin care SC a fost numită în calitate de administrator judiciar.
Ulterior la propunerea administratorului judiciar ca urmare a depunerii raportului cu cauzele și împrejurările care au dus la insolvența societății debitoare, Tribunalul C-S, prin Încheierea nr. 359/21.04.2005, a dispus începerea procedurii falimentului împotriva societății debitoare SC SA B, fiind numită ca lichidator judiciar SC.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 86/2006, toate societățile în care SC Taa vut calitatea de administrator judiciar/lichidator, de la data de 01.01.2007 au fost transferate la IT
Prin încheierea nr. 182/JS/25.01.2007 pronunțată în dosar nr- judecătorul sindic a dispus desemnarea ca lichidator judiciar al SC SA Ba T. IT
Lichidatorul judiciar a constatat că pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, a vândut societății Industries SRL prin contractul de vânzare - autentificat sub nr. 3223/08.11.2002 bunuri imobile și mobile la prețul stabilit în sumă de 299.999 USD, inclusiv TVA, achitabil în două tranșe astfel:
- 179.999 USD până la data de 30.1.2002, sumă ce trebuia achitată direct către BRD- - Sucursala Reșița în contul unui credit luat de SC imobilele fiind ipotecate în favoarea acestei bănci;
- 120.000 USD până la data de 20.01.2003, sumă pentru care s-au eliberat două file CEC cu nr. BG - pentru suma de 2.012.640.000 lei și BG - pentru suma de 2.012.640.000 lei, scadente la 20.01.2003.
Conform art. 138 lit.a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Potrivit art. 138 alin.(1), lit.a) din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanei vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei persoană juridică este necesar ca acea persoană să fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea 85/2006 este necesar însă să se facă dovada certă că administratorul societății debitoare a utilizat bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul său sau în cel al unei alte persoane; simpla neîncasare a prețului vânzării nu arată însă că pârâta a folosit bunurile societății debitoare în folosul său sau al altuia cu atât mai mult cu cât pârâta a acționat în justiție cumpărătorul Industries SRL prin promovarea contestației la executare, împotriva executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 3223/08.11.2002, investit cu formulă executorie.
Pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin.(1) lit.e) din Legea nr. 85/2006 este necesar ca fapta de deturnare, ascundere sau mărire fictivă a pasivului debitoarei să fie săvârșită cu intenție; încheierea contractului de vânzare-cumpărare susmenționat nu este suficientă pentru dovedirea faptei culpabile a pârâtei care, ulterior, a încercat să se opună executării contractului nr. 3223/08.11.2002 astfel cum s-a arătat mai sus.
Cu privire la nepredarea documentelor contabile, instanța a constatat că lichidatorul judiciar T, nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 au fost săvârșite de administratorul societății și nici că acesta le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar fi acceptat susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, simplele afirmații, fără suport probator, ale lichidatorului debitoarei nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.
Răspunderea reglementată de dispozițiile Legii insolvenței este o specie a răspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea reține existența acesteia era necesar să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei răspunderi și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția, în speță apreciindu-se de instanță că nu a fost dovedită îndeplinirea acestor condiții.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei pentru schimbarea lichidatorului T, instanța a constatat că atributul înlocuirii lichidatorului aparține judecătorului sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor. Întrucât în speță nu au existat motive pentru înlocuire din oficiu a lichidatorului iar comitetul creditorilor debitoarei SC SA B nu a formulat o asemenea cerere, instanța, în baza art.22 alin.(2) din legea nr. 85/2006 a respins cererea reconvențională a pârâtei pentru înlocuirea lichidatorului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând atragerea răspunderii personale a fostului administrator al SC SA B, numita, pentru plata pasivului debitoarei rămas neacoperit.
În motivare se arată că numita a îndeplinit funcția de administrator al SC SA B, că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost declanșată împotriva debitoarei prin sentința civilă nr. 256/JS/09.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 2807/Com/2004, la cererea creditoarei DGFP C-S pentru suma de 1.406.211,99 RON, ședință prin care SC a fost numită în calitate de administrator judiciar.
Ulterior la propunerea administratorului judiciar ca urmare a depunerii raportului cu cauzele și împrejurările care au dus la insolvența societății debitoare, Tribunalul C-S, prin Încheierea nr. 359/21.04.2005, a dispus începerea procedurii falimentului împotriva societății debitoare SC SA B, fiind numită ca lichidator judiciar SC.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 86/2006, toaote societățile în care SC Taa vut calitatea de administrator judiciar/lichidator, de la data de 01.01.2007 au fost transferate la IT
Prin încheierea nr. 182/JS/25.01.2007 pronunțată în dosar nr- judecătorul sindic a dispus desemnarea ca lichidator judiciar al SC SA Ba T. IT
Lichidatorul judiciar a constatat că pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, a vândut societății Industries SRL prin contractul de vânzare - autentificat sub nr. 3223/08.11.2002 bunuri imobile și mobile la prețul stabilit în sumă de 299.999 USD, inclusiv TVA, achitabil în două tranșe astfel:
- 179.999 USD până la data de 30.1.2002, sumă ce trebuia achitată direct către BRD- - Sucursala Reșița în contul unui credit luat de SC imobilele fiind ipotecate în favoarea acestei bănci;
- 120.000 USD până la data de 20.01.2003, sumă pentru care s-au eliberat două file CEC cu nr. BG - pentru suma de 2.012.640.000 lei și BG - pentru suma de 2.012.640.000 lei, scadente la 20.01.2003.
Contractul mai prevedea ca în cazul în care CEC-urile rămâneau fără acoperire, nefiind încasate, vânzătoarea devenea proprietara celor două fabrici și cumpărătoarea rămânea proprietara terenurilor.
Astfel, indiferent dacă acest contract era executat din vina cumpărătorului sau vânzătorului, SC Foresc SA pierdea suprafețele de teren, fiind evident încheiat în defavoarea debitoarei.
Mai mult, prețul vânzării nu a fost niciodată achitat și nici nu a existat o clauză care să înlăture această obligație. Din toate cele arătate rezultă că pârâta SW Industries SRL T S, a devenit proprietara bunului imobil fără a achita nici un preț debitoarei SC SA, fiind fraudate astfel prin fapte culpabile săvârșite de pârâta interesele debitoarei și ale creditorilor acestora.
Pe de altă parte, recurenta apreciază că pârâta se face vinovată și de faptul că nici până azi, deși procedura este deschisă de trei ani de zile, aceasta nu a predat documentele contabile ale debitoarei, deși a fost notificată în acest sens, recurenta obținând o parte din aceste documente fie de la organele fiscale, fie de la. C-S, urmând de fapt interese personale și fraudarea intereselor creditorilor societății.
Având în vedere faptul că debitoarea nu a pus la dispoziție actele prevăzute de art.33 din Legea 64/1995 republicată (actualmente Legea 85/2006), administratorul judiciar a înregistrat la Tribunalul C-S, în conformitate cu prevederile art. 145 din Legea 64/1995 republicată plângere penală împotriva administratorilor societății comerciale SC SA
Ca urmare a adresei emite de către Inspectoratul de Poliție al Jud. C-S, serviciul cercetări penale, prin care s-a comunicat faptul că doamna s-a angajat la predarea necondiționată a documentelor societății, lichidatorul a procedat la renotificarea acesteia prin care solicita să se pună la dispoziție documentele societății, cu rugămintea de aoc ontacta pe creditoarea recurentă cu cel puțin 48 de ore înainte pentru a stabili data și ora preluării acestora, însă de la expedierea acestei adrese - 22.08.2005 și până în prezent nu s-a primit nici un răspuns.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Recursul vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovat de reclamanta DGFP C S, în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Singurele critici aduse de creditoare hotărârii primei instanțe se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitei, fost administrator social al debitoarei falite, însă ele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Astfel, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii nemaiavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S nu poate fi primit pentru acest motiv, nemaiimpunându-se analizarea condițiilor cerute de legiuitor pentru a se putea dispune antrenarea acestei forme de răspundere civilă.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea a apreciat recursul nefondat și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, l-a respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea C-S împotriva sentinței civile nr.299/JS/20.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - Dr. - -
GREFIER
- -
RED. /16.09.2008
TEHNORED./2 EX./16.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
PREȘEDINTE:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Marian Bratiș
