Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 613/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 740/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.613R
Ședința publică de la 27.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.892/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare MEDIA prin lichidator judiciar, intimata-creditoare COMPANIA DE PRODUCȚIE și intimații-pârâți -, - și -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimatul-pârât prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 06.05.2008 recurenta-creditoare a depus la dosar motivele de recurs în 6 exemplare.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, învederează că societatea debitoare are sediul numai la adresa lichidatorului judiciar din B, str.șos.- nr.125,.4A,.2,.3,.42, sector 4, adresă la care a și fost de altfel citată pentru acest termen de judecată.
Curtea, procedează la comunicarea câte unui exemplar al motivelor de recurs, lichidatorului judiciar al intimatei-debitoare și apărătorului intimatului-pârât și pentru a da posibilitate acestora să ia cunoștință de conținutul motivelor de recurs dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Intimatul-pârât, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Învederează faptul că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între activitatea delictuală a pârâților și starea de insolvență a debitoarei, cererea întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind dovedită de către recurenta-creditoare. Mai arată că nu s-a făcut nici o contestație împotriva raportului întocmit de lichidatorul judiciar față de susținerea recurentei-creditoare cu privire la faptul că nu s-ar fi pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, învederează că și-a spus punctul de vedere referitor la cererea formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, fiind greu să se stabilească vinovăția pârâților având în vedere că au fost bunuri în patrimoniul societății debitoare prin care s-au acoperit creanțele acesteia. Totodată învederează că i-au fost puse la dispoziție documentele contabile ale societății debitoare și lasă la aprecierea instanței analizarea recursului formulat de recurenta-creditoare.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.892/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții, ca neîntemeiată. De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de Sector 3 B și Compania de Producție B împotriva pârâților, și s-a închis procedura falimentului în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei Media
În esență s-a reținut că recurenta a formulat cerere prin care a solicitat atragerea la răspunderea patrimonială a pârâtului în baza art.137 alin.1 lit.c din Legea nr.64/1995 și că nu a dovedit-o potrivit prev. art.1169-1170 Cod civil.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Sector 3 B care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.)
Recurenta susține în esență că probele relevă faptul că societatea debitoare a ajuns în stare notorie de insolvență încă din cursul anului 2004, constatându-se dezinteresul manifestat de către membrii organelor de conducere ai societății precum și neîndeplinirea dispozițiilor legale privind administrarea societății debitoare, putându-se astfel stabili că între cauzele care au generat incapacitatea de plată și faptele pârâților există un raport de cauzalitate.
Recurenta ar fi depus în mod sporadic declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, încălcând art.1, 4 și 5 din nr.OG68/1997, texte de lege citate precum și prev. art.73 coroborat cu art.201 din Legea nr.31/1990 rep.
Debitoarea ar fi încălcat și disp. art.27 din Legea nr.85/2006 pentru că nu a solicitat ea însăși deschiderea procedurii în termenul de 30 de zile de la data constatării stării de insolvență.
În fine din rapoartele lichidatorului judiciar ar rezulta că debitoarea nu i-a pus la dispoziție documentele contabile putându-se reține prezumția de neîntocmite a contabilității în conformitate cu legea și în consecință putându-se atrage răspunderea patrimonială a reprezentanților legali ai debitoarei potrivit art.138 lit.
Chiar dacă lichidatorul judiciar nu reține persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, probele dovedesc contrariul și nerespectarea de către debitoare a prevederilor legale în privința evidenței contabile a contribuit substanțial la ajungerea debitoarei în încetare de plăți.
Recurenta consideră că favorizarea intrării în încetare de plăți ca urmare a neținerii contabilității în conformitate cu legea ar trebui prezumată cât timp din culpa pârâților aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
Debitoarea ar fi depus la. Sector 3 ca ultimă raportare, raportarea contabilă aferentă perioadei 01.01.2004-30.06.2004 și astfel ar fi încălcat disp. art.26-29 din Legea nr.82/1991, art.201 alin.1 coroborat cu art.73 alin.1 din legea nr.31/1990, ascunzând astfel față de terți situația reală a societății.
În sprijinul incidenței art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 recurenta invocă ca probă bilanțul contabil depus la 30.06.2004.
În concluzie, recurenta consideră că dezinteresul manifestat de administratorii debitoarei în sensul nerecuperării creanțelor și neachitării datoriilor acesteia a accentuat incapacitatea de plată ducând astfel la generarea stării de insolvență a MEDIA și aceste fapte se încadrează în disp. art.138 alin.1 lit.c) și d).
În sprijinul celor arătate recurenta invocă și prev. art.11 alin.1, art.26 și 27 din Legea nr.82/1991 cât și practica și doctrina în domeniu, fiind citată sentința nr.2487/13.10.2006 pronunțată în dosarul nr-.
Recurenta apreciază că sânt îndeplinite condițiile angajării răspunderii personale patrimoniale a pârâților în calitate de administrator ai MEDIA și descrie elementele răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului și starea de încetare de plăți a societății debitoare).
De asemenea, recurenta apreciază că vinovăția sau culpa membrilor organelor de conducere se manifestă sub forma intenției întrucât, aceștia contribuie voit la ajungerea societății în încetare de plăți.
În privința raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu recurenta susține că se prezumă atâta timp cât se constată o legătură cauzală juridică între una din faptele prevăzute de art.138 și încetarea de plăți, mai exact insuficiența activului pentru efectuarea plăților.
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate iar pe fond, admiterea cererii întemeiate pe disp. art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și în consecință atragerea răspunderii personale a pârâților întrucât în acest fel s-a determinat starea de insolvabilitate a debitoarei și cu rea credință au încercat să se sustragă de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În drept se invocă Legea nr.85/2006, Codul civil, Legea nr.31/1990 rep. art.304 (9) pr.civ. și celelalte acte normative invocate în cererea de recurs.
Potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 modificată cu referire la art.229 pr.fiscală rep. recurenta susține că este scutită de plata timbrajului.
În baza art.242 (2) pr.civ. recurenta solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
La data de 24.05.2006 creditoarea recurentă a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului în baza art.137 alin.1 lit.c și d din Legea nr.64/1995.
Recurenta a precizat cererea sa la 6.09.2006 în sensul că a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu și.
Prin sentința comercială nr.2787/1.11.2006 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială prin judecătorul sindic s-a pronunțat pe cererea recurentei în sensul respingerii ca fiind prematură întrucât în patrimoniul debitoarei s-au identificat bunuri ce urmează a fi valorificate.
Probele nu relevă că recurenta ar fi contestat această sentință și nici că ulterior ar fi formulat o cerere întemeiată pe prev. art.138 din Legea nr.85/2006.
Altfel, lichidatorul judiciar în raportul preliminar nr.5 depus la 31.01.2007 a arătat că nu sânt incidente în cauză prev. art.138 din Legea nr.85/2006.
Se arată că acest lucru rezultă din documentele contabile ale societății depuse și la dosarul cauzei în sensul că atestă faptul că societatea a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, nu s-au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, nu s-au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, nu s-au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, nu s-a ținut contabilitate fictivă, nu s-a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. În concluzie s-a reținut că: "cu siguranță nu sunt persoane la care să li se impute atragerea răspunderii potrivit art.138 din Legea nr.85/2006."
Acest raport a fost contestat de către recurentă la 07.02.2007 iar prin sentința comercială nr.2015/23.05.2007 tribunalul prin judecătorul sindic a respins contestația recurentei, soluția fiind menținută prin decizia comercială nr.1693R/21.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială prin respingerea recursului formulat de contestatoarea recurentă.
În aceste condiții reținerile lichidatorului judiciar din acest raport nu mai pot face obiect de analiză întrucât au fost analizate deja prin hotărârile precitate căpătând valoare de autoritate de lucru judecat.
Dar, așa cum rezultă din decizia comercială nr.1693R/2007 precitată, recurenta putea potrivit art.1169 cod civil să răstoarne concluziile lichidatorului judiciar și totodată să probeze cererea sa întemeiată pe prev. art.138 din Legea nr.85/2006.
Recurenta în temeiul principiului disponibilității nu a înțeles să-și valorifice dreptul său privind probarea susținerilor sale în privința incidenței în speță a prev. art.138 lit.d și c din Legea nr.85/2006, construindu-și presupusele critici din recursul de față, pe prezumții, citări de texte de lege, aspecte de ordin teoretic și practic cu caracter general.
În fine din probele administrate în cauză precum și rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că debitoarea a depus documentele la dosar și că lichidatorul a și valorificat unele bunuri ale acesteia așa încât criticile recurentei pe acest aspect apar nefondate nefiind probate de recurentă.
Recurenta nu a răsturnat nici dovezile constând inclusiv în rapoartele lichidatorului judiciar cu privire la faptul că s-ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
În fine, recurenta nu a probat în consens cu prev. art.998-999 cu ref. la art.138 din Legea nr.85/2006 răspunderea specială personală a fiecărui intimat, nu a individualizat faptele săvârșite de fiecare dintre aceștia, considerând suficiente aprecierile generice și prezumțiile în atragerea răspunderii intimaților.
Pentru aceste considerente curtea în baza art.312 (1) pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B împotriva sentinței comerciale nr.892/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare MEDIA prin lichidator judiciar, intimata-creditoare COMPANIA DE PRODUCȚIE și intimații-pârâți -, - și -, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
Nr.ex.2
Fond/ Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: - judecător sindic
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
