Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI SECȚIA A VI A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR.632
Ședința Public de la 27.04.2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - I
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.5256 din 3.12.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații EL și SC COM SRL prin lichidator judiciar P.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S- fcut referatul cauzei de grefier, dup care:
Curtea constatând c recurenta a solicitat judecarea recursului și în lips potrivit art.242 alin.2 proc.civ. apreciind cauza în stare de judecat, o reține spre soluționare.
CURT E A:
Asupra recursului de faț, deliberând, constat:
Prin sentința comercial nr. 5256/03.12.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a fost respins ca neîntemeiat cererea formulat de comitetul creditorilor constituit din Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, Sector 3 B și, cerere având ca obiect atragerea rspunderii patrimoniale formulat împotriva pârâtului EL.
În baza art.131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvenț împotriva societții debitoare COM și radierea acesteia de la.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța a reținut c prin sentința comercial nr. 296/23.01.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificat a societții debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar. La termenul de judecat din data de 10.09.2008, comitetul creditorilor, prin președintele Sector 3 formulat cerere de atragere a rspunderii împotriva administratorului societții debitoare El, cerere întemeiat pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. S-a susținut în motivarea cererii c pârâtul a fcut s dispar unele documente contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, neîntocmind și nedepunând decât sporadic declarațiile privind obligațiile de plat la bugetul de stat și deconturile
Din analiza actelor și lucrrilor dosarului, instanța a constata c pârâtul a deținut funcția de administrator al societții debitoare. Indicatorii bilanțieri și conturile de profit și pierdere pentru perioada 2002-2003 evidențiaz c societatea înregistra datorii de 1.038.291 lei, cheltuielile cifrându-se la suma de 3.203.103 lei, iar pierderile evidențiate erau de 11.054 lei la o cifr de afaceri net de 3.258.070 lei.
S- apreciat c evidența contabil, așa cum este reglement de Legea nr. 82/191 cu modificrile ulterioare, se refer la registrele contabile și la situațiile financiare anuale care trebuie s reflecte întreaga activitate a societții și nu vizeaz nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plat ctre bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plat și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și nu pot cauza ajungerea societții în stare de insolvenț.
S-a mai artat c din nedepunerea actelor contabile prevzute de art. 28 din Legea nr. 82/1991 se poate deduce c administratorul nu a ținut contabilitatea debitoarei conform Legii nr. 82/1991. Dar comitetul creditorilor trebuia s probeze faptele prin care au fost înclcate prevederile Legii contabilitții nr. - și c aceste nereguli ar fi acuzat starea de insolvenț a societții debitoare, adic legtura de cauzalitate dintre fapt și starea de insolvenț. În analiza efectuat de lichidatorul judiciar se rețin o serie de discrepanțe în evidența contabil, în sensul c au fost raportate profituri nereale și stocuri mai mari decât cele faptice, neînregistrarea cheltuielilor aferente veniturilor rezultate din vânzarea mrfurilor, fapt care a condus la înregistrarea unui profit foarte mare, dar fictiv. Totuși instanța a reținut c nu s-a probat legtura de cauzalitate dintre fapta administratorului și ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț, deși comitetul creditorilor avea posibilitatea de a propune probe suplimentare din care s rezulte existența faptei prevzut de art. 138 lit. d din lege.
Considerând c rspunderea reglementat de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are un caracter delictual special și nu este întemeiat pe mandatul comercial, neprezumându-se culpa pârâtului, ci trebuind s fie dovedit, instanța a reținut c nu s-a probat existența faptei prevzute de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune atragerea rspunderii, urmând a fi respins cererea comitetului creditorilor ca neîntemeiat.
Faț de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de faliment, precum și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5256/03.12.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a declarat recurs recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Aceasta a susținut c nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plat la bugetul de stat și a deconturilor nu reprezint doar o simpl neglijenț sau o necunoaștere a legii, întrucât necunoașterea legii nu este scuzabil, iar din nedepunerea actelor se înțelege o intenție vdit de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului firesc al statului activitatea generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societții faț de creditori.
S-a artat c au fost înclcate dispozițiile Codului d e Procedur fiscal privind întocmirea și depunerea declarațiilor de impozite și taxe precum și dispozițiile art. 26-35 din Legea contabilitții nr. 82/1991, prin nedepunerea bilanțurilor contabile de ctre societatea debitoare.
Recurenta a menționat c, în ceea ce privește legtura de cauzalitate dintre faptele pârâților și starea de insolvenț a societții debitoare, prin expresia "au cauzat" textul legal instituie o rspundere cu caracter special, cu un regim de aplicare agravat faț de dreptul comun, în sensul c aceasta devine aplicabil chiar în situația în care fapta asociaților a constituit numai o condiție favorabil pentru realizarea efectului, întrucât chiar dac asociații nu au determinat în mod direct falimentul societții, au contribuit la ajungerea ei în aceast situație.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul avea obligația de a depune la dosarul cauzei actele prevzute la art. 28 alin. 1, nedepunerea acestor documente ducând la imposibilitatea lichidatorului judiciar de a-și exprima un punct de vedere cu privire la cauzele intrrii societții în stare de faliment.
A susținut c în mod greșit a considerat prima instanț c nu poate fi atras rspunderea administratorilor doar în baza unei simple prezumții atâta timp cât în rapoartele sale de activitate lichidatorul judiciar face mențiunea c nu s-au depus documentele financiare ale societții și nu au putut fi formulate concluzii asupra cauzelor care au determinat starea de insolvenț și persoanele vinovate de aceast stare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs care vizeaz dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se constat c nu este fondat.
Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plat la bugetul de stat și a deconturilor nu dovedește fapta de neținere a contabilitții în conformitate cu legea, așa cum susține recurenta.
Este adevrat c nedepunerea la dosarul de insolvenț a actelor contabile prevzute de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006 prezum înclcarea de ctre administratorul statutar al societții a obligației legale de a organiza și conduce contabilitatea societții debitoare în conformitate cu prevederile legii.
Dar, cum a reținut și judectorul sindic, pentru svârșirea faptei prevzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este suficient numai dovedirea faptei ilicite, în speț a faptei de neținere a contabilitții conforme cu lege, ci este necesar și probarea raportului de cauzalitate dintre fapt și prejudiciul constând în starea de insolvenț.
Aceast condiție a dovedirii legturii de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu, necesar pentru antrenarea rspunderii întemeiate pe prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, care este o rspundere delictual special, nu a fost dovedit. Stabilirea legturii de cauzalitate nu presupune numai probarea unei contribuții la producerea strii de insolvenț a debitoarei, ci este necesar dovedirea cauzei care a determinat aceast stare.
Judectorul sindic a constatat în mod întemeiat neîndeplinirea condițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel c hotrârea atacat este temeinic și legal.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.5256 din 3.12.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații EL și SC COM SRL prin lichidator judiciar P.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din data de 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- I
GREFIER,
Red. / 2 ex./25.05.2009
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Iulia
