Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.676
Ședința Publică de la 4.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Iulia I
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.5253 din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - -, - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații și, reprezentați de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Intimații și, prin apărător, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimații, prin apărător, au solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, urmând a se constata că nu sunt incidente prevederile art.138 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006 întrucât, nu s-a făcut dovada existenței unor fapte personale de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, astfel cum reies din dispozițiile art.998, 999 din Codul civil; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.13170/2001, pe rolul Tribunalului București, reclamanta creditoare - 2 COM SRL a solicitat deschiderea procedurii falimentului, în temeiul Legii 64/1995, împotriva debitoarei - SRL
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.31 din Legea 85/2006.
Prin încheierea de la 16.05.2002, pronunțată în dosar 13170/2001, Tribunalul Bucureștia admis cererea creditoarei - 2 SRL, în temeiul art. 31 alin.2 din lege a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și lichidare judiciară, a numit administrator cu atribuțiile prevăzute de art. 18 din lege.
Prin încheierea de la 13.11.2003, Tribunalul Bucureștia dispus, în temeiul art. 59 alin.5 din lege deschiderea procedurii împotriva debitoarei - SRL, a ridicat dreptul debitoarei de a mai conduce activitatea a desemnat lichidator judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitoarea nu a propus plan de reorganizare și de continuare a activității, nu a depus plan de lichidare a unor bunuri din averea sa în termen de 30 de zile și nu a solicitat prelungirea acestui termen în condițiile legii, fiind întrunite cerințele art.59 alin.4 și 5 și ale art.77 din Legea 64/1995.
Prin cererea înregistrată la 17.01.2005, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a solicitat, în temeiul art.137 alin.1 lit. d din lege atragerea răspunderi patrimoniale a pârâtei, în calitate de administrator al debitoare.
În motivarea cererii s-a învederat că prin dezinteresul manifestat față de îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în calitate de administrator al societății, pârâta a contribuit la starea de insolvență a societății.
S-a susținut incidența dispozițiilor art.72 din Legea 31/1990 republicată, raportat la art.1540 cod civil și art.374 cod comercial, din interpretarea cărora rezultă ca, în temeiul art.137 din lege, nu este ținută a proba raportul de cauzalitate dintre faptele pretins a fi fost săvârșite și prejudiciul cauzat.
Prin cererea formulată la 17.01.2005, creditoarea - SRL a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, în calitate de administrator al debitoarei, în temeiul art.124 a lit. a din lege.
S-a susținut că pârâta a ridicat din casieria societății, pentru un an de zile suma de 1.235.292.548 ROL, sub formă de avans, ceea ce a determinat încetarea plăților, împrumutul acordat de societate nefiind restituit.
De asemenea s-a susținut că prin raportul nr.11 întocmit de către lichidatorul judiciar, s-a constatat că bunuri în valoare de 1.174.499.219 ROL, aflate în patrimoniul societății nu s-au regăsit faptic, din evidențele contabile nerezultând modalitatea în care acestea au fost înstrăinate, dacă sumele obținute au intrat în conturile debitoarei.
Prin cererea formulată la 07.03.2005, creditoarea - - a solicitat, în temeiul art.137 lit.d din lege atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei în temeiul art.137 lit. d din lege, susținând că prin fapta sa ilicită, constând în neîndeplinirea obligației legale de întocmire a contabilității în conformitate cu legea, au contribuit la insolvența societății.
Prin cererea formulată la 15.03.2005, AVAS a solicitat, în temeiul art. 137 lit. a și c din lege, atragerea răspunderi patrimoniale a pârâților, în calitate de asociat administrator și asociat.
S-a susținut că prin modul fraudulos în care pârâții au condus societatea, prin diminuarea patrimoniului societății, abuzând de puterile nelimitate acordate, au determinat încetarea de plăți.
S-a susținut că din probatoriul administrat a rezultat că pârâții au folosit bunurile societății în folosul propriu, au dispus continuarea activității debitoarei și atunci când situația incapacității de plată era evidentă.
Prin sentința comercială nr.1119/06.06.2005, Tribunalul Bucureștia respins ca nefondate cererile reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că reclamantele au afirmat că starea de insolvență a fost determinată de activitatea defectuoasă a asociatului administrator,fără a produce probe în condițiile art. 1169 cod civil; faptul ca prin 137 din lege legiuitorul nu a instituit prezumția legala de culpa a administratorilor societății, fiind necesar a dovedi și legătura de cauzalitate dintre faptele pretins a fi fost săvârșite și starea de insolvență a societății debitoare.
Prin decizia comercială nr.1619/26.03.2006, pronunțată în dosar -, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursurile formulate de recurenții AVAS și Administrația Finanțelor Publice, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că, prin cererea formulată la 15.03.2005, creditoarea AVAS a formulat cererea de angajare a răspunderii patrimoniale atât a pârâtei cât și a pârâtului.
S-a constatat că instanța nu a dispus citarea celui de la doilea pârât, procedând al soluționarea cererii fără a supune analizei și cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate împotriva acestuia.
În fond după casare, Tribunalul București, prin sentința comercială pronunțată în dosarul -, a respins cererile formulate de creditorii AVAS, Administrația Finanțelor Publice, - SRL; - - ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că principala cauză a declanșării stări de insolvență constă în imposibilitate recuperării creanțelor pe care societatea le deținea împotriva debitorilor săi.
Au fost reținute și concluziile raportului e expertiză administrat în cauză, din care a rezultat că în ceea ce privește contravaloarea bunurilor ce au ieșit din patrimoniul societății debitoare, s-au întocmit ordin de compensare și facturi fiscale, operațiunile fiind evidențiate în contabilitate.
De asemenea, s-a reținut că bunurile stocuri de materii prime și mijloacele fixe, au ieșit din patrimoniul societății debitoare prin vânzare, sumele obținute fiind folosite pentru achitarea unei părți din datoriile societății, astfel că în cauză au fost apreciate ca neîntrunite cerințele art. 138 alin.1 lit. a din lege.
Cu privire la incidența dispozițiilor art.138 alin.1 lit. d din lege, instanța a reținut concluziile expertului contabil care a învederat că părțile nu au pus la dispoziția sa toate documentele contabile solicitate, aceasta apreciind că au existat iregularități cu privire la modul de întocmire al acestora, însă deși obligația de organizare și conducere a contabilității societății incumbă administratorului, a rezultat ca acesta a apelat la serviciile unei societăți de contabilitate, culpa în întocmirea necorespunzătoare a evidențelor revenindu-i acesteia.
In ceea ce privește pârâtul, s-a reținut că acesta nu a îndeplinit funcția de administrator, în calitate de asociat al societății nefiind ținut a răspunde pentru neîndeplinirea obligației de conducere a contabilității societății, pentru a fi antrenată răspunderea acestuia în temeiul art. 138 alin.1 lit.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarea AVAS, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si a obligari intimatilor parati la plata integrala a pasivului ramas neacoperit in cursul procedurii.
In drept cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 si 9 pr.civ. si art.304 indice 1 pr.civ, sustinand ca, in solutionarea cereri instanta a procedat la interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, cu consecinta schimbari intelesului vadit neindoielnic al acestuia, hotararea atacata fiind lipsita de temei legal.
In esenta s-a sustinut ca din probatoriul administrat a rezultat savarsirea cu vinovatie a faptelor sanctionate de art. 138 alin.1 lit. a si c din lege, asociatul si asociatul administrator au folosit bunurile in interes propriu cu consecinta provocarii incetari platilor, au dispus continuarea activitatii in interes propriu, cand starea de incetare a platilor era vadita.
S-a mai aratat ca sumele pretinse de catre creditoarea recurenta repezinta contributia slariatilor societatii la Fondul Asigurarilor Sociale, sume deduse din salariu, nevirate culpabil la bugetul de stat, raspunderea pentru prejudiciul creat incumband exclusiv paratilor.
Prin recursul formulat, Administratia Finantelor Publice sector 1 criticat sentinta pentru motive ce se circumscriu dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 304 indice 1 pr.civ.
S-a sustinut ca solutia instantei de fond se intemeiaza pe o gresita interpretare a materilului probator, in sensul ca din concluziile expertizei judiciare contabile nu a rezultat compensarea valorii bunurilor mijloace fixe si stocuri instrainate cu datoriile catre creditorii societatii, prin raaportul intocmit expertul invederand ca documentatia insuficienta pusa la dipozitie de catre administratrul social nu a permis exprimarea unui punct de vedere pertinent, opinand in sensul înstrăinării bunurilor prin vanzare fara evidentierea in contabilitatea societati a sumelor obtinute, recurenta apreciind ca dovedit faptul insusirii de catre asociati a contravalorii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Raspunderea persoanelor implicate in conducerea,supravegherea sau activitatea debitorului, daca au comis una sau mai multe fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de lege, ca natura juridica este o raspundere civila delictuala.
Aceasta interpretare priveste inclusiv situatia in care cererea este indreptata impotriva administratorului societatii, raspunderea antrenata in temeiul Legii insolventei, excedand mandatului acordat in conformitate cu dispozitiile art. 72 din Legea 31/1990 raportat la art. 374 cod comercial si 1540 cod civil.
In aceste condiții, in ceea ce priveste asociatul administrator culpa in savarsirea faptelor nu este prezumata, reclamantele fiind tinute a proba in conditiile art.1169 cod civil elementele ce conditioneaza angajarea raspunderii civile patrimoniale.
De asemenea, prin art.138 din lege, nu s-a instituit o prezumtie legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatii.
Examinand activitatea desfasurata de paratii in calitate de asociat administrator si asociat, in cazul recursului formulat de catre creditoarea AVAS, raportat la dispozitiile art.138 alin.1 lit. a si c din lege, prin prisma motivelor de recurs invocate, retine ca in cauza nu sunt intrunite cerintele legii pentru angajarea raspunderi patrimoniale.
Din materialul probatoriu administrat, indeosebi concluziile cuprinse in raportul de expertiza judiciara contabila, a rezultat, referitor la modalitatea in care bunurile stocuri de mijloace circulate si active imobilizate au iesit din patrimoniul societatii ca, in perioada 2002 - 2003 acestea au fost instrainate, prin vanzare catre creditorii debitoarei cu mentiunea compensare.
Astfel s-a retinut ca in perioada supusa analizei, au fost instrainate bunuri in valoare de 1.123.182.885 ROL, prin vanzari cu facturi fiscale si un ordin de compensare; in contabilitatea societatii ca destinatie a fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor s-a consemnat achitarea in parte a datoriilor societatii.
S-a mai retinut ca din verificarile efectuate nu a rezultat obtinerea de fonduri suplimentare a caror destinatie sa nu poata fi justificata, cu toate ca din evidentele contabile ale debitoarei nu a rezultat cu certitudine in ce masura sumele supuse compensarii erau si datorate.
In consecinta, bunurile societati nu au fost folosite sau instrainate in folosul propriu al asociatilor, cu consecinta cauzarii starii de insolventa, ci acestea au fost destinate stingerii in parte a datoriilor debitoarei, modalitate determinata de insuficienta lichiditatilor, in scopul preintampinarii stari de insolventa.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art. 138 lit. c in sensul ca parati au decis, in interes personal continuarea unei activitati ce ducea, in mod vadit la incetarea de plati, apreciaza ca fapta asa cum este definita de lege presupune practicarea unui management defectuos, derularea unor activitati comerciale riscante, exclusiv in interes personal cu consecinta determinari incetarii platilor.
In cauza, insa asa cum am retinut asociatii,prin masurile dispuse au urmarit diminuarea prejudiciului cauzat creditoior societatii, in momentul in care starea de insolventa a devenit iminenta au urmarit redresarea activitatii, nu in folosul propriu ci urmarind exclusiv achitarea datoriilor societatii.
In consecinta apreciaza neintrunite conditiile art.304 pct.8 pr.civ. retinand ca instanta de fond a apreciat corect raporturile juridice presupuse de art.138 din lege, atat in privinta raspunderii asociatilor cat si in cea a administratorilor debitoarei, ale art. 304 pct.9 pr.civ. astfel ca in temeiul art.312 alin.1 cpr.civ. va respinge recursul AVAS ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de sector 1, carei cerere de atragere a raspunderii patrimoniale s-a intemeiat pe dispozitiile art. 138 alin.1 pct. d din lege, retine ca din prin raportul de expertiza judiciara contabila administrat in cauza, s-a retinut ca parata, administrator al debitoarei, a organizat si condus contabilitatea in conformitate cu art.11 alin.3 din Legea 82/1991, din documentele examinate rezultand ca parata a angajat, in conditiile legii, o persoana juridica de specialitate, situatie in care acesta poarta direct raspunderea pentru faptele sanctionate de art.138 alin. 1 lit. d, in masura in care savarsirea acesteia a determinat insolventa societatii.
Vor fi retinute si concluziile cuprinse in raportul de activitate intocmit de catre lichidatorul judiciar, potrivit carora principala cauza a declansari stari de insolventa a constat in imposibilitatea recuperari creantelor societatii detinute impotriva debitorilor.
In consecinta nefiind intrunite cerintele art.304 pr.civ. in temeiul art. 312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursul sector 1, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.5253 din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - -, - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I
GREFIER,
Red.Jud.CȘ
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic-
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua, Iulia
