Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 698/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 698
Ședința publică din 23 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de administratorul pârât împotriva sentinței comerciale nr. 893 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 5072/ COM/2005 în contradictoriu cu debitoarea intimată & Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța, considerând cauza lămurită, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 893 din 23 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5072/COM/2005 Tribunalul C-S a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei & Reșița, precum și radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcându-l, totodată, pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. De asemenea, în temeiul art. 138 lit. d) din același act normativ, judecătorul-sindic a dispus antrenarea răspunderii asociaților și pentru plata datoriilor debitoarei & Reșița, pe care i-a obligat să plătească suma de 15.788 lei, iar în temeiul art. 135 notificat sentința debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S pentru efectuarea mențiunilor de radiere, dispunând și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 368/ din 11 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 5072/COM/2005 s-a început procedura falimentului împotriva debitoarei & Reșița, constatându-se dizolvarea de drept a persoanei juridice.
Din definitiv al creanțelor debitoarei a rezultat că datoriile acesteia sunt în sumă totală de 15.788 lei.
Încă de la deschiderea procedurii deși societatea comercială pârâtă a fost notificată să depună la dosarul cauzei actele prevăzute de lege, aceasta nu s-a conformat și nu a transmis documentele solicitate. Astfel, debitoarea, prin administratorul său, nu a depus niciun bilanț contabil sau balanță de verificare la lichidator sau la tribunal. Administratorul debitoarei, dl., și asociatul au fost notificați pentru a se prezenta și depune documentele necesare și la deschiderea procedurii falimentului, însă ei nu au dat curs notificării cu toate că au avut cunoștință despre deschiderea procedurii colective.
La dosarul cauzei lichidatorul judiciar a depus raportul final de lichidare în care a arătat că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, cu antrenarea răspunderii patrimoniale a numiților și.
Constatând că la raportul depus nu s-au formulat contestații, că societatea comercială debitoare este dizolvată, că în patrimoniu său nu s-a putut identifica existența unor bunuri, că asociații firmei nu au depus documentele contabile și că creditorul nu a avansat sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de administrare, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, cu toate consecințele care rezultă din această măsură.
Neîndeplinirea obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului timp de 1 an de zile de la deschiderea procedurii presupune că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile. Fapta se încadrează în situațiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv conducerea unei evidențe contabile fictive sau neconformă cu legea sau provocarea dispariției unor documente contabile. Raportat la împrejurările mai sus relatate și la mențiunile din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă săvârșirea cu intenție a acestei fapte de către asociații debitoarei - și. Faptul generator al prejudiciului - neținerea evidenței contabile conform legii, a ocazionat starea de insolvență a respectivei societăți comerciale.
Față de aceste considerente, având în vedere prejudiciul de 15.788 lei adus societății falite, faptul generator al prejudiciului, raportul de cauzalitate între prejudiciu și omisiunea asociaților debitoarei de a ține evidența contabilă conform legii, săvârșită cu intenție, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar T și a obligat asociații să plătească pasivul în sumă de 15.788 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs administratorul pârât solicitând casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru rejudecare în fond.
În motivare recurentul a arătat că la data de 12 iunie 2008 fost somat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S să achite în termen de 15 zile suma de 15.788 lei reprezentând venituri din despăgubiri, conform titlului executoriu nr. 1003//2008 emis în baza hotărârii judecătorești recurate.
Această hotărâre este netemeinică și nelegală întrucât întreaga procedură de soluționare a dosarului nr. 5072/COM/2005 a fost făcută fără citarea sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, drept consacrat și garantat atât de legislația românească, cât și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Mai mult decât atât, în perioada ianuarie 2005 - septembrie 2006 el executa o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu poate fi vorba de îndeplinirea procedurii de citare prin afișare. Administratorul recurent a mai precizat faptul că hotărârea tribunalului nu i-a fost comunicată nici până în prezent, luând la cunoștință de existența acesteia doar din conținutul titlului executoriu nr. 1003//2008.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Lichidatorul judiciar T, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a depus concluzii scrise (fila 8) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu ar fi avut cunoștință despre declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de societatea & Reșița, că nu ar fi fost notificat despre declanșarea falimentului acesteia și că nu i s-au comunicat niciun fel de acte procedurale aferente administrării procedurii.
Aceste afirmații nu sunt reale întrucât de la data declanșării procedurii colective și până la închiderea acesteia toate actele procedurale au fost comunicate asociaților și la adresele indicate de către aceștia și comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, confirmările de primire ale înscrisurilor trimise recurentului fiind restituite, semnate de primire, de către membrii familiei sale. De asemenea, a fost îndeplinită și procedura de notificare prin Ziarul "Timpul" și prin Monitorul Oficial. Întrucât reprezentanții societății sau membrii de familie ai recurentului nu au luat niciodată legătura cu lichidatorul judiciar, asociații debitoarei au fost citați și prin cotidianul menționat.
În ceea ce privește faptul că fostul administrator social în perioada ianuarie 2005-septembrie 2006 ar fi fost privat de libertate practicianul solicită respingerea acestei apărări întrucât cei care au semnat de primire corespondența recurentului nu au adus la cunoștința lichidatorului judiciar respectiva împrejurare.
În probațiune a anexat dovezile de notificare a recurentului, precum și extras din anunțurile publicate în ziar (filele 9-16).
Examinând recursul declarat, în baza art. 304, art. 3041și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, sentința judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Deși recurentul susține că hotărârea primei instanțe nu este legală întrucât nu ar fi fost legal citat, ceea ce a determinat încălcarea dreptului său la apărare și pronunțarea unei hotărâri nefavorabile, contrar principiilor statuate atât în Constituția României, cât și în Convenția europeană a drepturilor omului, critică care se încadrează, potrivit alin. 3 al art. 306 din Codul d e procedură civilă, în motivul prevăzut de pct. 5 al art. 304 din același cod, Curtea constată că în speță nu este incident acest caz de recurs.
Astfel, este de necontestat faptul că pe durata procesului având ca obiect administrarea dosarului de insolvență privitor la debitoarea & Reșița recurentul, care a fost atât asociat, cât și administrator al acestei societăți, după cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș prin adresa nr. 40368/31.10.2005 (filele 74-75 dosar de fond), a fost citat, în conformitate cu dispozițiile art. 85 și următ. din Codul d e procedură civilă, la domiciliul pe care a tocmai el și l-a indicat cu ocazia constituirii acestei persoane juridice (fila 81, 92 și 95 dosar de fond). De asemenea, notificările trimise de administratorul judiciar au fost semnate de un membru al familiei sale, confirmările de primire purtând mențiunea "soră destinatar", respectiv "unchi destinatar" (filele 69-70 și 100-101 dosar de fond).
Având în vedere că pe dovada de comunicare către recurent a încheierii de ședință nr. 368/ din 11 mai 2006 prin care tribunalul a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei & Reșița agentul procedural a trecut mențiunea "destinatarul nu mai locuiește în ", aceeași mențiune apărând și pe citația emisă pentru termenul din 26 octombrie 2006 (filele 121 și 130), necunoscându-se noua adresă a pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 95 din Codul d e procedură civilă, judecătorul-sindic a dispus ca citarea acestuia să se facă prin publicitate. Potrivit acestui text, ând reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate, respectiv prin afișarea citației la ușa instanței. se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. Afișarea, precum și publicarea citației în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, în cazurile urgente, președintele tribunalului sau completului de judecată putând reduce acest termen la 5 zile. Dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la despăgubiri, potrivit legii.
În speță, prima instanță a luat și măsura publicării citației în cotidianul "Timpul", astfel cum rezultă din dovezile aflate în dosarul de fond (filele 139 și 142).
În aceste condiții Curtea apreciază că administratorul pârât a fost legal citat în fața judecătorului-sindic, neexistând nicio dovadă a faptului că citarea lui prin publicitate s-ar fi făcut cu rea-credință pentru a se putea dispune anularea actelor de procedură care au urmat încheierii de ședință de la termenul de judecată din 26 octombrie 2006, când s-a luat măsura citării acestuia în conformitate cu prevederile art. 95 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că este exclusiv culpa părții faptul că după ce a constituit o societate comercială nu s-a mai preocupat de soarta juridică a acestei, în sensul că nu s-a prezentat la registrul comerțului să ceară înscrierea noii sale adrese, contrar dispozițiilor Legii nr. 26/1990, republicată, care la art. 1 și art. 21 lit. h), prevăd următoarele: omercianții, înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activității acestora, au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. În registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: - h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 22 din același act normativ, comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare, faptul că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nescutindu-l pe acesta de obligația de a cere efectuarea lor.
Pe de altă parte, recurentul, deși susține că în perioada ianuarie 2005-septembrie 2006 ar fi fost privat de libertate, el nu a depus la dosar vreo probă în acest sens.
În ceea ce privește cererea pârâtului de repunere în termenul de recurs, raportat la prevederile art. 103 potrivit cărora eexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând să se arate și motivele împiedicării, instanța reține că în speță nu poate fi vorba de repunerea recurentului în termenul de declarare a căii de atac pentru simplul motiv că hotărârea tribunalului nu i-a fost comunicată, astfel că față de acesta nu putea să se împlinească termenul de recurs de 10 zile prevăzut de alin. 2 al art. 8 din Legea insolvenței.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul fostului administrator social, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie, în cauză neevidențiindu-se niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de lege.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de administratorul pârât împotriva sentinței comerciale nr. 893/23.11.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 5072/COM/2005 în contradictoriu cu debitoarea intimată & Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 06.10 2008
Tehnored. - 09.10.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
