Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

Nr. în format vechi 870/2008

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.729

Ședința publică de la 17.06.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru

JUDECĂTOR 2: Elena Mincu

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.1370/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimatul-pârât.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 16.06.2008 intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare.

Curtea, având în vedere că recurenta-creditoare a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.1370/24.03.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins excepția inadmisibilității și prematurității cererii. A respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2. închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SA și a dispus radierea societății debitoare.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii că, întrucât lichidatorul judiciar nu a formulat cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, judecătorul sindic a autorizat creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 să formuleze o asemenea cerere.

În ceea ce privește prematuritatea cererii, s-a avut în vedere că prin încheierea de ședință de la 20.08.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 fost autorizată să formuleze cerere de răspundere patrimonială.

Cu privire la fondul cauzei, s-au reținut următoarele:

Dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite.

În speță, nu a fost reținută incidența disp.art.138 Iit.c din lege, care presupune continuarea activității societății, în interes personal, activitate ce ducea societatea la încetare de plăți.

Astfel, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență, se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale.

Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității nu a fost dovedită de reclamant.

Creditoarea, s-a rezumat a face doar referiri teoretice generale, a enunța textul de lege, art. 138 lit. c) și a face teoria mandatului comercial, fără însă a arăta concret în ce constă fapt culpabilă săvârșită de pârât și care ar fi cauzat starea de insolvență a societății.

În raportul privind cauzele insolvenței, lichidatorul judiciar a precizat că nu sunt incidente disp.art 138 din lege, starea de insolvență a debitoarei datorându-se unor factori obiectivi, respectiv lipsa contractelor de cercetare în domeniile de consultanță în inginerie, informativă și servicii, concurența ridicată a produselor și tehnologiei automatizărilor noi care au pătruns în țară.

În speță, s-a constatat că societatea debitoare nu mai are bunuri mobile și imobile în patrimoniu, cele valorificate fiind insuficiente pentru acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură, că judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare.

De asemenea, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea raportului final care a fost comunicat creditorilor și debitoarei, afișat la ușa instanței și publicat în buletinul procedurilor de insolvență.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.

Recurenta a invocat următoarele critici, încadrate în prevederile art.3041pr.civ. art.304 pct.9 pr.civ.:

Organele de conducere ale debitoarei, aveau obligatia de a achita creanta institutiei, iar administratorul societatii, in calitatea sa de mandatar al societatii debitoare, era tinut sa-si la indeplinire mandatul prin manifestarea unei diligente superioare chiar si celei depusa in sustinerea propriilor interese.

Potrivit dispozitiilor art.72 din Legea nr.31/1990 republicata, "obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat", or conform art. 374 Cod comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului". Prin urmare, acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat intr-o actiune cat si intr-o omisiune (neindeplinirea unei actiuni, ori neluarea unei masuri atunci cand acea actiune sau acea masura trebuie sa fie intreprinsa de o anumita persoana).

De asemenea, lipsa de diligenta se manifesta prin aceea ca au fost incalcate preved. art.32 din Legea 64/1995 rep.( in prezent art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ) care statueaza obligatia debitorului aflat in stare de insolventa de a se adresa instantei competente cu cerere de a fi supus dispozitiilor legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Se creeaza astfel legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare si prejudiciul creat (cauzat institutiei noastre prin neplata datoriilor asa cum rezulta din tabelul final al obligatiilor societatii debitoare depus la dosar) si consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre neplata unor datorii și intrarea debitoarei în stare de insolvență.

Din actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea va constata recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

În ceea ce privește critica vizând greșita aplicare a prevederilor art. 138 alin.1 lit. din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interesul său personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activitatea ar atrage răspunderea administratorului potrivit temeiului de drept indicat.

Nu poate fi reținută critica întemeiată pe omisiunea intimatul de a depune o cerere proprie pentru aplicarea dispozițiilor Legii insolvenței, o asemenea faptă neputând constitui un temei suficient pentru angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 din lege.

Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit. din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.

În înlăturarea criticilor recurentei, Curtea mai arată că lichidatorul judiciar a precizat că nu sunt incidente disp.art 138 din lege, starea de insolvență a debitoarei datorându-se unor factori obiectivi.

Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.

Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul Administrației Financiare Sector 2 nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ. în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2, împotriva Sentinței comerciale nr.1370/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC prin lichidator judiciar și intimatul-pârât.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17.06.2008.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR -

GREFIER

Red. Jud. - 2.07.2008

Tehnored. - 4.07.2008

2 ex.

Tribunalul București - Secția VII- Comercială

Președinte -

Președinte:Mihaela Ioana Barna Prisacaru
Judecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Bucuresti