Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 985/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.730
Ședința publică de la 17.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.670/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și și intimata-debitoare prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin consilier juridic care depune la dosar delegație și intimatul-pârât prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar recurentei-creditoare prin consilier juridic.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentei-creditoare să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei a răspuns intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect că nu există un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită a administratorului. Totodată, învederează faptul că intimatul-pârât nu a avut niciodată calitatea de administrator al societății debitoare. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.670/14.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin care s-a solicitat suportarea pasivului debitoarei SC de către pârâții asociați ai societății debitoare, și și a dispus, închiderea procedurii insolvenței, comunicarea hotărârii în vederea efectuării mențiunilor privind radierea, respectiv plata onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 3000 lei din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța soluția respingerii acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din legea procedurii insolvenței, prima instanță a reținut în esență că, reclamanta-creditoare nu a dovedit întrunirea elementelor privind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, pentru a fi antrenată răspunderea pârâților, nefiind probat nici faptul că pârâții s-au implicat sau au administrat în fapt activitățile societății debitoare.
Măsura închiderii procedurii insolvenței a fost adoptată în temeiul prev. art.131 din lege, urmare admiterii cererii formulată în acest sens de către lichidatorul judiciar.
Împotriva hotărârii fondului a declarat recurs creditoarea-reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 4 întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. și pe prevederile Legii nr.85/2006, ale Legii nr.31/1990 și ale art.1082 Cod civil.
În motivarea căii de atac recurenta a susținut în esență următoarele argumente:
-în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d, întrucât organele de conducere ale debitoarei nu au transmis lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, fiind astfel imposibilă stabilirea cauzelor care au dus la starea de insolvență și, nu au depus bilanțurile contabile pentru anul 2005-2006, ceea ce constituie fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea;
-nedepunerea documentelor contabile atrage răspunderea administratorului debitoarei, care poartă răspunderea organizării și conducerii contabilității conform art.11 din Legea nr.31/1990 republicată și ale art.72 din aceeași lege, potrivit cărora obligațiile și răspunderile administratorului sunt guvernate de regulile contractului de mandat;
-potrivit art.1540 cod civil mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în exercitarea mandatului, care este prezumat a fi cu titlul oneros conform art.374 Cod comercial;
-administratorul având de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art.72 din Legea nr.31/1990 și ale art.1532-1533 Cod civil, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă, în cazul răspunderii contractuale culpa fiind prezumată potrivit art.1082 Cod civil cu raportare la art.138 din Legea nr.85/2006;
-în conformitate cu art.1080 și 1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității administratorului debitoarei, cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
-netransmiterea actelor contabile duce la concluzia că organele de conducere ale debitoarei au avut interes în a ascunde respectivele acte, pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitoarei și eventualele bunuri aflate în patrimoniul acesteia;
-în prima instanță a analizat eronat situația de fapt, deși prin cererea formulată creditoarea-reclamantă a arătat că există, un prejudiciu, faptă ilicită, legătura de cauzalitate și prezumția de culpă a administratorului debitoarei, numai urmare activității acestuia societatea intrând în încetare de plăți, recurenta fiind prejudiciată prin neplata impozitelor și taxelor, dobânzilor și penalităților aferente acestora.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței fondului, în sensul admiterii cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâților în considerarea calității lor de asociați ai debitoarei la suportarea pasivului înscris în tabelul definitiv al obligațiilor, respectiv a sumei de 12.204 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 17.06.2008 intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, partea dezvoltând considerentele de fapt și de drept menite să conducă la menținerea valabilității hotărârii recurate.
În calea de atac părțile nu au solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Actele și lucrările cauzei relevă faptul că inițiatoarea cererii dedusă judecății, nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac, nu a solicitat și deci nu au fost administrate dovezi prin care să probeze faptele imputate pârâților și modul în care acestea au cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Curtea reține că, nedepunerea documentelor contabile la solicitarea lichidatorului, nerespectarea legilor privind ținerea evidențelor contabile și prezentarea acestora organelor financiare, nu atrage automat răspunderea instituită prin art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, dacă nu se probează că aceste inacțiuni au cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
deci obligatoriu a se dovedi că, neîntocmirea, nedepunerea unor acte/situații contabile, faptă omisivă, a avut drept consecință directă starea de insolvență și în continuare producerea prejudiciului reclamat de creditarea-recurentă, căreia îi revenea sarcina probei conform art.1169 Cod civil.
Deși neregularitățile evocate, neîntocmirea/nedepunerea bilanțurilor, a actelor cerute de art.28 din lege, se pot încadra în conținutul literei daa lineatului 1 al art.138, creditoarea-recurentă s-a limitat numai a le invoca prin cererea introductivă într-o manieră generală și a le relua în aceeași manieră și prin motivele de recurs, neprobând în mod concret și cumulativ fapta determinată și celelalte două condiții privind prejudiciul specific și mai ales raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În prezenta cauză recurenta-creditoare nu a dovedit pentru nici unul din pârâții chemați în judecată, că aceștia au îndeplinit funcția de administrator al societății debitoare, ori, că au condus și administrat în fapt activitatea acesteia, deținerea unei asemenea calități nerezultând nici din relațiile comunicate de registrul comerțului.
Curtea nu poate reține nici susținerea recurentei că răspunderea intimaților-pârâți este o răspundere prezumată, guvernată de regulile mandatului comercial tacit, prin evocarea dispozițiilor înscrise în art.1540 Cod civil, ale art.374 Cod comercial, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, pentru care trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 evocate, privind răspunderea contractuală pe bază de mandat, sunt aplicabile exclusiv răspunderii administratorului în raport cu societatea comercială în care îndeplinșete această calitate, iar nu în cazul răspunderii față de terți având drept cauză juridică prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin dispozițiile art.138 legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, pornind de la faptul neîntocmirii/nedepunerii documentelor contabile, fiind obligatoriu a se dovedi îndeplinirea condițiilor răspunderii personale patrimoniale, speciale a persoanelor indicate prin această normă, nefiind deci suficientă numai simpla evocare a unor astfel de situații și inserarea conținutului articolelor cuprinse în legislația civilă și comercială care reglementează răspunderea derivând din mandatul comercial.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că prin sentința atacată, în mod corect, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt incidente prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, astfel încât în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat și va lua act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.670/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și și intimata-debitoare prin lichidator judiciar
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud. - 03.07.2008
Tehnored.E - 11.07.2008
9 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
