Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 764/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2120/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 764
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul MUNICIPIUL B împotriva sentinței comerciale nr. 2652 din data de 03.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimatul prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2652/03.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins ca nefondată cererea creditorului MUNICIPIUL prin PRIMAR GENERAL împotriva pârâtului.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că reclamantul în susținerea cererii sale de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere a societății în baza art.138 din Legea nr.85/2006, nu a făcut decât afirmații generice, referitoare la conduita culpabilă a administratorului care ar fi manifestat dezinteres în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, ce nu pot fi reținute fără a se indica în mod concret elementele care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 lit.c și d din lege pe care și-a întemeiat cererea.
În consecință, față de cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.2652/03.07.2007 a declarat recurs MUNICIPIUL prin PRIMAR GENERAL criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța a dat o interpretare greșită actului dedus judecății și își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Astfel arată că instanța nu a avut în vedere faptul că administratorul a dispus continuarea activității societății debitoare în dauna recurentului ca și creditor, deși aceasta se afla în incapacitate de a plăti; în atare situație debitoarea însăși trebuia să ceară intrarea în faliment și nu să acumuleze în continuare datorii; administratorul a dispus în interes personal continuarea activității în condițiile arătate; deci consideră că fapta sa constând în omisiune este o faptă ilicită; a încălcat dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 referitoare la mandat; nu a ținut o contabilitate conformă cu legea, nu a depus ultimele bilanțuri și raportări contabile situațiile financiare la termen. Consideră astfel că toate aceste situații creează o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina acestuia.
În atare situație consideră greșită soluția instanței de fond potrivit căreia i-a fost respinsă acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 47.466 RON.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Recurentul în susținerile sale pornește de la premiza greșită potrivit căreia în cauză s-ar aplica răspunderea civilă contractuală.
Ori este știut faptul că în cazul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 este antrenată răspunderea administratorului pentru faptele proprii ale acestuia, situație în care se aplicărăspunderea civilă delictuală.
În cazul răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinitecumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În plus,culpa nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită deoarece ne aflăm în dreptul civil și nu comercial, cum tinde să susțină recurentul.
Recurentul face simple afirmații, la dosar neexistând niciun fel de dovadă că pârâtul ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități ce ar fi dus societatea în încetare de plăți; deci în speță nu-și au aplicabilitate dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Nici faptul că nu a cerut singur a fi supus dispozițiilor prezentei legi conform art.27 din lege nu poate fi reținut drept culpă, față de dispozițiile imperative ale aliniatului (4) din același articol, în plus nu orice deficiență managerială duce obligatoriu la faliment, și oricum recurentul trebuia să dovedească contrariul, lucru pe care nu l-a putut face.
Recurentul nu dovedește în niciun fel susținerea sa potrivit căreia simplul fapt al administratorului de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a proba legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, așa cum cere legea.
Nici împrejurarea că administratorul nu a prezentat lichidatorului toate actele prevăzute de art.33 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea conform legii, nu este de natură să atragă răspunderea acestuia în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, sancțiunea aplicabilă în cazul acestui refuz fiind stabilită de art.147 din această lege.
Astfel, fiind simple susțineri a unor fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 fără a se face legătura cauzală între acestea și prejudiciu, nu au putut face convingerea instanței de fond și nici a Curții pentru antrenarea răspunderii pârâtului doar pentru simple afirmații, când potrivit art.1169 cod civil reclamantul trebuie să facă dovada celor susținute.
Față de cele de mai sus, Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul celor două recurente ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței comerciale nr.2652/03.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații și prin LICHIDATOR JUDICIAR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 2.07.2008
Tehnored. - 4.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
