Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 980/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 767
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE I -PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr. 157/F/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I, G, intimat SC SA G - prin LICHIDATOR JUDICIAR CONS și SC SA G.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea lichidatorului judiciar al SC G note de ședință, în două exemplare, iar din partea intimatului G întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea, constatând că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.157/F/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomițas -a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție ridicată de lichidatorul judiciar CONS
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele-creditoare DGFP I pentru Țăndărei, BCR - Sucursala Țăndărei și ITM I împotriva pârâtului G cu domiciliul în Țăndărei.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că deși în raportul său lichidatorul judiciar a considerat că în cauză lipsesc condițiile angajării răspunderii patrimoniale a conducerii societății falite, totuși comitetul creditorilor a cerut antrenarea răspunderii acestuia în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând excepția inadmisibilității cererii introductive invocată de lichidatorul judiciar, instanța de fond o consideră neîntemeiată deoarece opinia lichidatorului judiciar nu este literă de lege pentru comitetul creditorilor, lichidatorul neputând împiedica accesul creditorilor la justiție, acesta fiind și sensul în care trebuie interpretate dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a și respins această excepție ca nefondată.
Pe fondul cauzei s-a reținut de către judecătorul sindic că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una cu totul specială care împrumută cele mai multe caracteristici ale răspunderii civile delictuale. S-a reținut astfel că reclamantele creditoare nu au putut dovedi că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.999 și următoarele cod civil și aceasta deoarece din dosarul de faliment nu rezultă că pârâtul în calitate de administrator al G ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Mai mult deși judecătorul sindic a insistat a se efectua o expertiză din care să rezulte cauzele concrete care să ducă la starea de insolvență a societății debitoare, și în ce măsură această situație s-ar datora vreunei fapte săvârșite de pârât, acesta a refuzat administrarea probei.
Pentru că nu s-a putut dovedi în nici un fel culpa administratorului pentru ajungerea societății în stare de insolvență s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.157/F/04.04.2008 a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I cu sediul în S pentru Administrația Finanțelor Publice Țăndărei, care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada de către Comitetul creditorilor a existenței condițiilor prevăzute de art.999 Cod civil. Dimpotrivă din însăși actele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă modul fraudulos în care pârâtul a condus și gestionat societatea ceea ce a dus în final la încetarea de plăți și reducerea în totalitate a patrimoniului societății.
Mai mult, administratorul societății s-ar fi folosit de bunurile societății în interes propriu; a dispus continuarea activității societății și atunci când era vădită situația incapacității de plată a acesteia; administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele solicitate de acesta.
Astfel fiind faptele săvârșite de administrator intenționat cât și prin omisiune, coroborate cu cele reținute de lichidatorul judiciar, au dus la starea de insolvență a societății și ele se încadrează perfect în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii în sensul obligării pârâtului la plata creanței sale în sumă de 260.645 lei RON.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepția invocată de lichidatorul judiciar Curtea reține că în mod legal a reținut instanța de fond că părerea lichidatorului nu poate împiedica accesul creditorilor la justiție, aceasta fiind și rațiunea aliniatului 3 al art.138 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cauzei Curtea reține de asemenea că motivarea judecătorului sindic este temeinică și la obiect, că într-adevăr răspunderea administratorului în cazul falimentului nu este una comercială, ci este de natură civilă delictuală. Ori pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În plus culpa nu se prezumă ca în comercial, ci ea trebuie dovedită.
Ori recurenta atât la fond cât și în recurs nu a îndeplinit nici una din condițiile arătate mai sus. În plus, au refuzat efectuarea unei expertize ce a avut ca obiectiv în ce constă culpa administratorului privind starea de insolvență a societății debitoare.
În atare situație nedovedind nimic cu simplele susțineri făcute în atragerea răspunderii administratorului, Curtea nu poate reține decât că în cauză nu își au aplicabilitate dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În plus nu orice deficiență managerială duce la faliment, lucru pe care recurenta care face susțineri contrare, trebuia să-l dovedească, ceea ce însă nu a putut face.
În consecință simplele susțineri ale recurentei fără ca acestea să fie dovedite și fără a se face legătura cauzală între fapte și prejudiciu, în realitate simple prezumții ce nu pot fi avute în vedere în cazul răspunderii civile delictuale, răspundere ce se bazează pe probe solide și în condițiile imperative așa cum au fost arătate mai sus.
Astfel fiind, pentru toate cele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE I pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ȚĂNDĂREI, împotriva sentinței comerciale nr.157/F/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA ȚĂNDĂREI, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I, G, G prin lichidator judiciar CONS și G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 1.07.2008
Tehnored. - 4.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
