Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 908/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 768
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 1286 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - ).) SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, - SA și - SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatului întâmpinare, într-un singur exemplar.
Intimatul depune la dosar dovada expedierii întâmpinării către recurentă.
Intimatul arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului conform concluziilor din întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1286/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-au respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de AVAS la raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar societății debitoare
S-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei Sector 3 în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 împotriva pârâtului.
În baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei și radierea acesteia de la.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că intrarea pârâtei în faliment s-a datorat faptului că având ca obiect de activitate construcția de clădiri și lucrări de geniu civil, în anul 2004 s-a lovit de un mediu concurențial puternic prin pătrunderea pe piață a marilor grupuri de firme multinaționale în domeniul construcțiilor astfel că din această cauză nu a mai reușit să încheie contracte în domeniu și n-a mai avut activitate profitabilă.
Din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar rezultă faptul că debitoarea a ținut o contabilitate conform legii și a depus actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 la dosarul cauzei.
Creditoarea n-a reușit însă să facă legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a debitoarei și activitatea delictuală a pârâtului, situație în care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceleași motive s-au respins și obiecțiunile AVAS.
Astfel fiind, pentru toate cele menționate, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.1286/19.03.2008 a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice sector 3 B, care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond ar fi ignorat situația semnalată de ea și AVAS când a cerut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.138 lit.c și f din Legea nr.85/2006 pentru antrenarea răspunderii administratorului.
Astfel consideră că în mod greșit s-a reținut că nu s-a făcut legătura de cauzalitate dintre starea de insolvabilitate a societății și activitatea delictuală a pârâtului.
În opinia sa administratorul pârâtei cu bună știință a omis să ceară din proprie inițiativă intrarea în faliment menținând în mod fictiv în funcțiune societatea, în detrimentul debitoarei înseși, dar și al creditorilor.
Neîndeplinindu-și obligațiile de plată, administratorul ar fi manifestat un dezinteres total în modul de administrare a societății, situație în care după părerea sa se poate stabili că există un raport de cauzalitate între cauzele care au generat incapacitatea de plată și faptele administratorului pârât.
Mai invocă existența culpei mandatarului în administrarea societății, deoarece fapta culpabilă poate să constea și într-o inacțiune.
Față de cele arătate cere admiterea recursului, atragerea răspunderii personale a administratorului debitoarei și obligarea lui la plata întregului pasiv al
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către intimatul care cere motivat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreiatrebuie îndeplinite cumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Recurenta nu a putut dovedi în cauză, la dosar neexistând niciun fel de dovadă, că pârâtul ar fi menținut în mod fictiv societatea în funcțiune și că aceasta ducea în mod evident societatea la faliment. Deci nu se poate reține că în speță își au aplicabilitate dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Nici faptul că nu a cerut singur a fi supus dispozițiilor prezentei legi conform art.27, nu poate fi reținut drept culpă față de dispozițiile imperative ale aliniatului (4) din același articol, în plus nu orice deficiență managerială duce obligatoriu la faliment.
Și în orice caz nu orice prezumție de culpă poate fi reținută, deoarece în cazul în speță culpa trebuie dovedită, ori recurenta nu face decât afirmații pe care nu le-a dovedit.
Nu face de asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, legătura cauzală între faptă și prejudiciu, în plus nu ține seama de faptul că în cazul răspunderii civile delictuale condițiile arătate mai sus trebuiesc îndeplinite cumulativ, ceea ce nu s-a putut proba în cauză.
În atare situație pentru simplele susțineri ale recurentei referitoare la inactivitatea administratorului, la menținerea unei activități fictive și în interes propriu, fără a face legătura cauzală între faptă și prejudiciu, instanța de fond în mod corect nu a putut antrena răspunderea administratorului, respectiv intimatului în baza art.138 lit.c și f din Legea nr.85/2006, deoarece potrivit art.1169 cod civil reclamantei îi revine obligația de a face dovada celor afirmate.
Față de cele de mai sus Curtea reține că sentința atacată este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.1286/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - ).) SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, - SA și - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 1.07.2008
Tehnored. - 4.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială:
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
