Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.935
Ședința Publică de la 15.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.410 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - TOTAL SRL prin lichidator judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului B, creditoarea Administratia Finantelor Publice sector 5 Bas olictat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei - TOTAL SRL, pentru o creanta de 64.568 lei, debitoarea aflandu-se in insolventa.
In motivarea cererii s-a aratat ca debitoarea nu a achitat suma datorata in temeiul declaratiilor si deconturilor depuse la organul fiscal, individualizate prin fisa de platitor; in cursul urmaririi silite declansate constatandu-se starea de insolventa a debitoarei.
Prin sentinta comerciala nr.1381/24.03.2008, Tribunalul Baa dmis cererea creditoarei, in temeiul art. 107 raportat la art. 1 alin.2 lit. e si art. 33 alin. 6 din Lgea 85/2006 a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata; a ridicat dreptul de administrare al debitoarei si a numit lichidator judiciar.
Prin raportul de activitate intocmit la 09.-, lichidatorul judiciar a precizat ca, in lipsa actelor si evidentelor contabile, a documentelor de inregistrare primara, datorita faptului ca nu s-au obtinut informatii referitoare la activitatea societatii, in temeiul carora sa se intocmesca o analiza economico - financiara cu privire la cauzele ce au generat starea de insolventa si persoanele vinovate, nu va formula cerere de atragere a raspunderii patrimoniale, potrivit art. 138.
La termenul din 09.06.2008, instanta a autorizat unicul creditor sa formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale.
Prin cererea formulata la 15.07.2008, creditoarea Administratia Finantelor Publice sector 5 solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei - TOTAL SRL, si in temeiul art. 138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
In motivarea cererii s-a aratat ca paratii se fac vinovati de neintocmirea evidentelor contabile, in conformitate cu legea; potrivit bazei de date a creditoarei, pentru - TOTAL SRL nu
s-au inregistrat raportari contabile, declaratii privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat si deconturi TVA pentru perioada 2004 - 2008.
Au fost invocate dispozitiile art. 1 raportat la art. 5 din Legea 82/1991, art. 72 din Legea 31/1990 raportat la art. 1540 cod civil din interpretarea carora rezulta ca administratorul societatii este tinut a organiza si conduce contabilitatea societati conform legii, in executarea mandatului sau fiind tinut a raspunde nu numai pentru dol ci si pentru culpa comisa in executarea mandatului, in conditiile art. 1082 cod civil, in cazul raspunderii contractuale culpa partilor fiind prezumata.
S-a mai sustinut ca nerespectarea dispozitiilor referitoare la intocmirea contabilitatii constituie fapta ilicita de natura a determina insolventa societatii.
Prin sentinta comerciala nr.410/26.01.2009, pronuntata in dosar -, Tribunalul Bar espins cererea de atragere a raspunderi patrimoniale, formulata de creditoarea sector 5 in temeiul art. 138 alin.1 lit. d din lege; a dispus inchiderea procedurii insolventei; a dispus radierea societati debitoare.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din lege, intrucat textul nu instituie prezumtia de culpa in sarcina administratorilor societatii; raspunderea acestora in temeiul prevederilor speciale nu este de natura contractala; fiind aplicabile prevederile art. 998 - 999 cod civil, este necesar a proba intrunirea conditiilor pe care le presupune raspunderea civila delictuala cat si conditia speciala prevazuta de art. 138 din lege, aceea de a fi determinat prin fapta savarsita culpabil insolventa societatii debitoare.
S-a apreciat ca nedepunerea situatiilor contabile spre publicare la organele fiscale nu probeaza neindeplinirea obligatiei de intocmire a contabilitatii, creditoare avand posibilitatea de a stabili din oficiu, prin metoda estimarii obligatiile de plata ale contribuabililor.
S-a apreciat ca sustragerea de la de la controlul fiscala nu determina starea de insolventa si din probatoriul administrat nu a rezultat legatura de cauzalitate dintre nedepunerea situatiilor financiare si starea de insolventa.
Cu privire la masura inchiderii procedurii s-au retinut intrunite cerintele art. 131 din lege, lichidatorul judiciar constatand in urma verificarilor efectuate ca debitoara nu dispune de lichiditati suficiente sau bunuri a caror valorificare sa permita continuarea procedurii si credioarea nu s-a oferit sa avanseze sumele necesare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoara Administratia Finantelor Publice sector 5 invocand motive de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art. 304 pct. 9 pr.civ si art. 304 indice 1 pr.civ.
In esenta, s-a sustinut ca instanta de fond a procedat la gresita aplicare a dispozitiilor legale.
S-a sustinut faptul neinregistrari de catre debitoare, la organele fiscale a declaratiile prevazute de lege echivaleaza cu neintocmirea contabilitatii, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006.
Cu privire la raspunderea administratorilor societatii debitoare au fost reluate sustinerile privind mandatul comercial, afirmandu-se incidenta dispozitiilor art.71-72 din Legea 31/1990 raportat la art. 1540 cod civil si art.11 din Legea 82/1991, potrivit carora raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitati revine administratorilor societatii.
S-a sustinut ca starea de insolventa a societatii se asociaza cu omisiunea administratorilor de a fi intocmit evidentele contabile in conformitate cu legea.
S-a aratat ca legatura de cauzalitate consta in dezinteresul manifestat fata de functionarea normala,in conditii de legalitate a societatii.
Desi cererea nu s-a intemeiat pe dispozitiile art. 138 alin.1 lit. c, s-a afirmat si faptul ca administratorii au omis cu buna stiinta sa solicite declansarea procedurii insolventei indata ce au constatat ca acesta se afla in stare iminenta de incetare de plati.
Examinad actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Raspunderea reglementata de art. 138 dinLegea 85/2006 nu este o extindere a procedurii insolventei asupra membrilor organelor de conducere, ci o raspundere ce intervine in situatia in care, prin savarsirea unei fapte dintre cele emumerate de textul de lege, s-a cauzat insolventa societati.
Astfel, raspunderea civila prevazuta de art. 138 alin.1 din lege este o raspundere delictuala speciala ce se subsumeaza dispozitiilor art. 998 - 999 cod civil precum si conditiilor de exceptie prevazute de legea insolventei.
Si in cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorilor societatii, si raporturile juridice dintre acestia si societatea debitoare se intemeiaza pe contractul de mandat, guvernat de dispozitile art. 71 -72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art. 138 alin.1 din lege nu se circumscrie raspunderi civile contractuale.
In consecinta, raspunderea administratorilor societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului, a faptei ilicite,existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul reprezentat de cauzarea starii de insolventa, fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
In cauza nu s-a probat savarsirea cu vinovatie a faptei, afirmandu-se gresit ca opereaza prezumtia de culpa, pornind de la afirmatia ca raporturile juridice deduse judecatii sunt guvernate de contractul de mandat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 alin.1 lit. c si d din Legea 85/2006.
Potrivit acestor dispozitii se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, sa fie suportata de membrii organelor de conducere, care au determinat starea de insolventa, prin faptul ca au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea in incetare de plati, ori au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documente contabile sau nu au tinut contabilitatea conform legii.
Ipoteza reglementata de art. 138 alin.1 lit. c nu este intrunita, imposibilitatea acoperirii datoriilor, lipsa lichiditatilor, si faptul ca administratorul decide totusi, continuarea activitatii urmarind redresarea societatii, nu sunt fapte imputabile, in conditiile art. 138 alin.1 lit.c, daca nu se probeaza ca in luarea hotararii de continuare a activitatii care ducea debitoarea la incetare de plati, a primat interesul pesonal.
Apreciaza ca nesesizarea instantei cu cerere de declansare a procedurii insolventei, in situatia in care din probatoriul administrat nu a reiesit ca administratorii au urmarit prin continuarea activitatii satisfacerea unor interese personale nu se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit. c din lege.
De asemenea, imprejurarea nedepuneri declaratiilor fiscale aferente perioadei 2004 - 2008 nu este de natura sa determine atragerea raspunderi patrimoniale, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contabile la organele fiscale nu constituie, in sine, o dovada a neindepliniri obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii si, pe de alta parte, nu s-a probat legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in determinarea starii de insolventa.
Recurenta s-a limitat a formula afirmatii generale, fara a produce dovezi concludente si pertinente, iar sarcina probei, coform art. 1169 cod civil incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
Simpla invocare a prevederilor art. 138 din lege nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.
In consecinta, apreciind neintrunite cerintele art.304 pct.9 pr.civ.in conformitate cu art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.410 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - TOTAL SRL prin lichidator judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Pănescu, Roxana Popa
