Anulare hotarare aga Spete. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.209/C/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de pârâtaSC "" SA,cu sediul în, jud.Z, în contradictoriu cu intimata debitoareSC "" SA,, CF -, J- -prin lichidator,cu sediul în A,-, jud.A și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,cu sediul în O,-, jud. împotriva sentinței nr.185/F din 3 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul nu este timbrat, deși recurenta pârâtă a fost citată pentru termenul de azi cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimata debitoare prin lichidator a depus la dosar întâmpinare, iar recurenta pârâtă a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui avocat, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului și respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către recurenta pârâtă, cu motivarea că recursul nu este timbrat, iar raportat la dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța este obligată să soluționeze această excepție care primează.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.185/F din 3 aprilie 2007, TRIBUNALUL BIHOR - judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul SC SA, cu sediul în A, str. - nr.5, în contradictoriu cu pârâții SC SA, cu sediul în nr.264/B și SC SA, cu sediul în județul B și a dispus anularea transferului patrimonial constând în livrarea de către debitoarea SC SA către pârâta SC SA de mărfuri, în valoare de 150.968, 09 RON.
Totodată a dispus restituirea de către pârâta SC SA către debitoarea SC SA a următoarelor mărfuri: șublere, cuplaje, garnituri (livrate potrivit facturii nr.49/-/09.08.2005), masa, prevenitor erupție, ax intrare (livrate potrivit facturii nr.50/-/09.08.2005), bolțuri (livrate potrivit facturii nr.51/-/09.08.2005) și piese auto diverse (livrate potrivit facturii nr.52/-/12.08.2005) sau, dacă aceste bunuri nu se mai găsesc în materialitatea lor, obligă pârâta SC SA să restituie către averea debitoarei SC SA suma de 150.968, 09 RON.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 852/10.03.2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost somata debitoarea sa plătească creditoarei Scaieni suma de 1.509.868.607 lei, actualizată in raport cu data inflației la data plății efective.
Ulterior, intre, in calitate de cedent si, in calitate de cesionar a intervenit la data de 03.09.2004 contractul de cesiune de creanță nr. 2979, având ca obiect cesionarea creanței deținute de cedent împotriva debitorului cedat, în sumă de 1.509.868.607 lei. Cesiunea a fost notificată debitorului cedat la data de 03.09.2004.
În vederea stingerii datoriei sale către, debitoarea a livrat acesteia mai multe bunuri, potrivit facturilor fiscale nr. 49/-/09.08.2005, nr.50/-/09.08.2005, nr.51/-/ 09.08.2005 si nr. 52/-/12.08.2005, in valoare totala de 150.968,09 RON.
Acest transfer patrimonial a fost realizat de către debitoare in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii (05.10.2005), situație în care devin incidente prevederile art. 80 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006, în conformitate cu care pot fi introduse acțiuni in anulare împotriva actelor de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea sa o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.
S-a reținut că în speță, aceste condiții sunt îndeplinite, căci după cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor, existent la filele 4-7, valoarea totala a creanțelor împotriva averii debitoarei este de 19.378.683 RON, iar valoarea totala a creanțelor bugetare este de 18.178.141 RON. De asemenea, s-a reținut că, din răspunsul la întâmpinare depus de lichidator la termenul de judecata din data de 03.04.2007, rezultă că valoarea actuală a patrimoniului societății debitoare se ridica la suma de 5.011.879,1 RON.
Totodată, în ipoteza in care acest transfer patrimonial nu ar fi operat, creditoarea ar fi putut formula cerere de admitere a creanței și ar fi fost înscrisă în tabelul de creanțe la categoria creanțelor chirografare.
Având in vedere aceste aspecte, ponderea mare a creanțelor bugetare în totalul creanțelor împotriva averii debitoarei, care se impun a fi acoperite cu prioritate, potrivit ordinii de preferință înscrisă la art. 123 din Legea 85/2006 și valoarea mică a bunurilor ce pot fi valorificare, raportat la creanțele ce trebuie acoperite, este evident că, si dacă s-ar reuși valorificarea bunurilor la prețul arătat de lichidator, de 5.011.879.1 RON, nu ar putea fi acoperite integral nici măcar creanțele bugetare, nemaipunând-se problema achitării și a celorlalte categorii de creanțe, care potrivit art. 125 alin. 1 nu pot fi achitate mai înainte de îndestularea deplină a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii înscrise la art. 123.
Prin urmare, este fără nici un dubiu că, dacă creditoarea ar fi fost înscrisă în tabelul de creanțe, nu ar fi ajuns să primească suma reprezentând contravaloarea actului de transfer efectuat de către debitoare in favoarea sa.
Nu prezintă relevanta susținerile creditoarei-pârâte, în sensul ca actul încheiat nu a avut caracter fraudulos, în condițiile în care valoarea bunurilor pe care le-a primit este mult mai mică decât prețul de referință al acestor bunuri la comercializare, căci textul art. 80 alin. 1 lit. d nu face nici o distincție în acest sens. Simplul fapt de a încheia un act de transfer patrimonial în condițiile art. 80 alin. 1 lit. d instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, astfel cum prevede art. 85 alin. 3 din lege, care nu a fost răsturnată de către debitoare, iar prin aceasta operațiune s-a ajuns ca patrimoniul societății debitoare să fie diminuat in favoarea creditoarei, dar în dauna celorlalți creditori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs prâta SC "" SA, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii în anulare a transferurilor de drepturi patrimoniale încheiate între debitoarea falită SC "" SA și SC "" SA.
Recursul nu a fost timbrat, iar la termenul din 29 mai 2008, instanța din oficiu a invocat excepția de netimbrare a acestuia.
Asupra excepției invocate, instanța de recurs reține următoarele:
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare.
Potrivit prevederilor art.11 din această lege, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță; sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, în speță recurenta datorând 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Deoarece recurenta nu au depus odată cu recursul declarat, taxa de timbru aferentă, conform prevederilor art.302/1 Cod procedură civilă, instanța a dispus citarea acesteia cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, până la primul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 29 mai 2008 (dovadă fila 15 din dosar).
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.
Astfel, deoarece recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul declarat până la primul termen de judecată, însă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare stabilită, instanța de recurs urmează să admită excepția de netimbrare și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat deSC "" SA,cu sediul în împotriva sentinței nr.185/F din 3 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - - 2 ex.
- 10.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
