Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 21/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 21
Camera de consiliu din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Drumuri și Poduri T - Grup SA și intervenienta SC B M, având ca obiect obligația a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 5584/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtei SC Drumuri și Poduri T - Grup SA, motivându-se că obligația de a preda actele autovehiculului reprezintă o obligație contractuală, rezultată dintr-un contract comercial, fiind aplicabile normele de drept comercial, conform și cu art. 56 Cod comercial, iar cererea de plată a daunelor interese este un capăt de cerere accesoriu care se soluționează de instanța competentă de a judeca cererea principală, astfel că văzând art. 2 alin. 1 lit. a) din competența aparține Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr. 456/PI/21.04.2009 Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a aceleiași cereri a reclamantului în favoarea Judecătoriei Timișoara, constatând ivit conflictul negativ de competență, reținând următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1.proc.civ. judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a proc.civ. tribunalele judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei (100.000 RON), precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Se reține că, acțiunea este definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes - nesocotit, contestat sau încălcat - fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri; având ca obiect protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale; dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară; a susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
În considerarea celor de mai sus, statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.32/2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1.proc.civ. instanța constată că cererea reclamantului - de a se constata neexecutarea obligațiilor asumate de către pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare a vehiculului și, pe cale de consecință, de a dispune obligarea pârâtei la executarea întocmai a obligațiilor ce-i incumbă în calitate de vânzător - are caracter patrimonial, caracter necontestat de către părți, fiind prin urmare o cerere evaluabilă în bani. Totodată, se constată că evaluarea reclamantului privind obiectul litigiului, raportată la prețul vânzării, este inferioară valorii de 1 miliard de lei (100.000 RON).
Litigiile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON fiind de competența judecătoriei conform art. 1 alin. 1.proc.civ. în temeiul art. 159 pct. 2.proc.civ. va fi admisă excepția necompetenței materiale a tribunalului, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, urmând ca instanța competentă să se pronunțe asupra cererilor incidentale formulate de către reclamant.
Examinând conflictul de competență dintre cele două instanțe, Curtea reține că obiectul pricinii astfel cum este stabilit din cererea de chemare în judecată a reclamantului îl constituie obligația de predare a unor documente de identificare a unui autovehicul și plata unor daune interese de 90.000 RON, obligații unanim acceptate ca rezultând dintr-un contract de vânzare cumpărare de natură comercială.
Competența materială a judecătoriei sau tribunalului este în raport de modul de apreciere a acestui tip de acțiune, și acest aspect este considerat de C în sensul că acțiunea are caracter patrimonial cât timp este cu un conținut economic și vizează elemente ale dreptului de proprietate asupra unui bun mobil, fără a avea o legătură cu drepturi subiective legate de persoana titularului lor pentru a putea fi considerat un drept personal nepatrimonial.
Ca atare litigiul comercial este și evaluabil în bani, ceea ce determină în raport de valoarea sa și prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 pct. 1. competența materială a Judecătoriei Timișoara, sens în care prin aplicarea art. 22 alin. 5. se va stabili competența de soluționare prin rezolvarea conflictului în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Drumuri și Poduri T - Grup SA, și intervenienta SC B M, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
- -
Red. /25.05.2009
Dact. /27.05.2009
5 ex./3 com.
Prima instanță - Jud.
Judecător -
Trib.
Judecător -
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga
