Spete procedura insolventei. Decizia 786/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 786/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - LINE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1933/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru creditoarea recurentă avocat, lipsă fiind intimată, iar la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru creditoarea recurentă avocat și pentru reclamanta intimată avocat, în substituire avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta creditoarei recurente depune la dosar copie extras de cont, care se comunică și reprezentantului debitoarei, care arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul înscrisului comunicat și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, deschiderea procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, arătând că este vorba doar despre un rest de plată din factura invocată pentru care există și o somație, că debitoarea în dosarul având ca obiect somația de plată a recunoscut creanța respectivă, că hotărârea prin care s-a soluționat somația de plată a rămas irevocabilă, astfel că nu se mai pot pune în discuție aspecte privind fondul creanței. Se mai arată că după ce hotărârea privind somația de plată a rămas irevocabilă, s-a plătit o parte din creanță și a rămas acest rest de plată.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate, că nici în dispozitivul ordonanței pronunțată în soluționarea somației de plată și nici în cuprinsul acesteia nu este indicată nicio factură, fiind făcută doar mențiunea că acestea sunt atașate. Menționează că susținerea conform căreia debitoarea ar fi recunoscut creanța este eronată, că facturile prezentate în fața primei instanțe nu sunt recunoscute și acceptate de către reprezentantul societății pretins debitoare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1933/06.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de creditoarea - Line SRL în contradictoriu cu debitoarea - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr-, creditoarea - Line SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 22245,68 lei, creanța fiind certă lichidă și exigibilă și reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate, dar neachitate și penalități de întârziere.
În drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Debitoarea pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, arătând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în acest sens. Astfel, a arătat că sticla achiziționată de la creditoare nu a fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ, motiv pentru care beneficiarul lucrării nu a acceptat montarea ei. Privitor la facturile de care creditoarea s-a prevalat în cererea sa, se arată că acestea nu au fost acceptate de către - SRL, situație în care creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul cerut de legiuitor. În plus, debitoarea efectuează plăți în desfășurarea activității zilnice, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar, neputându-se reține în ce o privește starea de insolvență. În plus, pe rolul Judecătoriei Timișoara este înregistrată o cerere de chemare în judecată împotriva creditoarei pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, nefiind conformă cu realitatea starea de fapt expusă de aceasta în cererea de deschidere a procedurii.
Față de aceste aspecte, Tribunalul Timișa constatat că cererea de deschidere a procedurii este neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în condițiile în care raporturile juridice între părți sunt complexe, presupun o analiză detaliată, întemeiată pe un probatoriu mai amplu, ce nu se poate face pe calea unei acțiuni de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a mai reținut că în speță, creanța pretinsă, raportat la convențiile încheiate de părți, nu poate fi considerată ca fiind certă lichidă și exigibilă, în accepțiunea art. 379 Cod procedură civilă în lipsa înscrisurilor care să probeze acest lucru, apreciind că Legea 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.
În plus, s-a reținut că debitoarea nu a făcut dovada, cu extrasele de cont depuse la dosar, că are disponibilitățile necesare desfășurării activității curente, deci nu se poate reține, în ce o privește, situația de încetare a plăților, iar măsura deschiderii procedurii este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți, motiv pentru care cererea formulata de creditoare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - LINE SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate ca netemeinică și nelegală și deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond i-a respins cererea ca neîntemeiată, considerând că în fapt creanța nu este certă și că debitoarea nu se află în stare de insolvență. Arată că ordonanța nr. 2159/27.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -, prin care a obligat debitoarea la plata sumei de 107.604,29 lei, ceea ce consideră că reprezintă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în discuție.
Se mai arată că în fapt între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în încheierea contractului nr. 78/26.09.2005, în urma căruia creditoarea a emis către societatea debitoare facturi fiscale așa cum rezultă din fișa contului.
Creditoarea recurentă menționează că în urma soluționării judecătorești a obținut sentința nr. 2159/27.06.2006, dar debitul este în prezent de 22.245,68 lei, constituind rest de plată din facturi. Apreciază de asemenea, că nu interesează faptul că debitoarea contestă debitul atâta timp cât există o ordonanță definitivă și irevocabilă ce obligă debitoarea la plata sumei respective, considerând că în speță creanța este lichidă, în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, această condiție este îndeplinită prin ajungerea la scadență conform stipulațiilor din contract și anume "s-au scurs 30 de zile de la data emiterii facturilor".
Pe de altă parte, creditoarea consideră că instanța de fond a ocolit dispozițiile art. 3 lit. a din Legea 85/2006, care prevăd că "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori", apreciind totodată că în speță nu interesează faptul că debitoarea face plăți către alți creditori, acest fapt neputând constitui o apărare de natură să înlăture prezumția legală a stării de insolvență instituită de lege.
Debitoarea intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și menținerea hotărârii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, motivat de faptul că în speță creditoarea a invocat aceeași ordonanță 2159/2006 a Tribunalului Timiș, că facturile fiscale de care se prevalează recurenta nu au fost acceptate de către debitoare, lipsind atât semnătura reprezentantului societății, cât și ștampila debitoarei, astfel că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile în accepțiunea dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă.
Debitoarea susține că așa după cum a reținut și prima instanță, creditoarea nu a făcut dovada existenței unei astfel de creanțe raportat la prevederile art. 379 Cod procedură civilă, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind formulată cu rea-credință, în condițiile în care debitoarea arată că a avut și are disponibilitățile necesare desfășurării unei activități curente, efectuând plăți zilnice către o serie de alți beneficiari, astfel că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, solicitând să fie înlăturate. Deși se invocă de către recurentă nerespectarea de către prima instanță a prevederilor art. 3 din Legea 85/2006, intimata arată că acestea nu operează în favoarea recurentei, atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză reiese contrariul.
Debitoarea precizează că insolvența este iminentă atunci când se face dovada faptului că debitoarea nu poate plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile, menționând că dacă aceste aspecte rezultau din probatoriul administrat în cauză, debitoarea nu era în măsură să prezinte extrasele de cont cu privire la care apreciază că dovedesc contrariul. Consideră că prima instanță nu putea reține că această creanță este exigibilă câtă vreme nu se face dovada recunoașterii debitului, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate pentru cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Debitoarea intimată a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către LINE ca neîntemeiat și să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1933 pronunțată la data de 06.11.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, arătând că în fapt, creditoarea recurentă a solicitat deschiderea procedurii insolvenței invocând o creanță în cuantum de 22.245,68 lei, sumă reprezentând contravaloare marfă achiziționată de către subscrisa, iar în susținerea pretențiilor sale, LINE a prezentat ordonanța nr. 2159 pronunțată la data de 27.06.2006 în dosarul nr. - al Tribunului T, prin care se reține somarea debitoarei să achite suma de 107.604,29 lei reprezentând contravaloare preț și 2.039,30 lei cheltuieli de judecată, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Cu privire la acest titlu executoriu, debitoarea arată că din cuprinsul acestuia nu rezultă în nici un fel contravaloarea facturilor aferente sumei invocate sau ce reprezintă în fapt această sumă. De asemenea, LINE a anexat cererii de deschidere a procedurii insolvenței un număr de 14 facturi fiscale, care însă nu sunt acceptate de către debitoare, nepurtând semnătura reprezentantului societății noastre și nici ștampila, debitoarea arătând că a contestat toate aceste facturi, sens în care pe rolul Tribunalului Timiș se află dosarul nr- cu termen de judecată la data de 16.06.2009.
Debitoarea susține că recurenta LINE nu a reușit să facă dovada faptului că facturile mai sus menționate au format obiectul dosarului nr. - al Tribunalului Timiș în care s-a emis ordonanța nr. 2159/2006, solicitând să se observe faptul că prin înscrisurile depuse la termenul de judecată din data de 04.05.2009, LINE a menționat faptul că suma de 22.245,68 lei reprezintă restul de plată din facturile emise în baza contractului nr. 78/26.09.2005 și care au făcut obiectul controlului Tribunalului Timiș în dosarul nr- în care s-a pronunțat ordonanța nr. 2159/27.06.2006 - fără a se face însă dovada tuturor acestor susțineri. Pe de altă parte, creanța pretinsă de către LINE nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul cerut de legiuitor și debitoarea efectuează plăți în desfășurarea activității zilnice, neputându-se reține în ceea ce ne privește starea de insolvență.
Se mai arată că în mod temeinic a reținut instanța de fond faptul că în cauză nu se face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în condițiile în care raporturile juridice dintre părți sunt complexe, prepunând o analiză detaliată, întemeiată pe un probatoriu mai amplu, ce nu se poate face pe calea unei acțiuni de deschidere a procedurii insolvenței. Astfel, creanța pretinsă, raportat la convențiile încheiate de părți, nu poate fi considerată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, în accepțiunea art. 379 Cod procedură civilă, în lipsa înscrisurilor care să probeze acest lucru. Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, conform art. 304/1 Cpc. Curtea constată că acesta este fondat.
Din înscrisurile cauzei și din susținerile părților, rezultă că, între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului nr. 78/26.09.2005, în urma căruia creditoarea a emis către societatea debitoare facturi fiscale așa cum rezultă din fișa contului.
Prin sentința nr. 2159/27.06.2006, pronunțată în dos. nr- Tribunalul Timișa somat debitoarea la plata sumei de 109.600 RON, debit rezultat din facturi neachitate și cheltuieli de judecată. Creditoarea a arătat, însă, că, debitul este în prezent de 22.245,68 lei, constituind rest de plată din facturi.
Curtea apreciază că nu interesează faptul că debitoarea contestă debitul cuprins în ordonanța nr. 2159/2006, câtă vreme aceasta este definitivă și irevocabilă ce constituie titlul executor în speță și a cărei achitare integrală nu a fost dovedită de către debitoare. Acesteia i s-a opus un titlu valabil și ei îi incumba proba faptului contrar, respectiv a plății creanței sau a ajungerii acesteia sub minimul prevăzut de nr. 85/2006, respectiv administrarea probelor în condițiile art. 1169. civ.
Astfel, creanța este lichidă, în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, certă prin precizarea cuantumului atât în hotărâre, cât și din precizarea și actele creditoarei, iar exigibilitatea nu poate fi contestată prin raportare la hotărârea menționată.
Pentru aceste considerente, va admite recursul declarat de - LINE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1933/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, va modifica sentința recurată și va trimite cauza Tribunalului Timiș, prin judecător sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga debitoarea la 64,50 lei cheltuieli de judecată, creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - LINE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1933/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată și trimite cauza Tribunalului Timiș, prin judecător sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
Obligă debitoarea la 64,50 lei cheltuieli de judecată, creditoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.06.2009
Tehnored. /2 ex./30.06.2009
Instanță recurs - Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
