Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator nr. 2928
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33
Camera de Consiliu din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiș privind pe reclamanta Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri T și pârâta.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
La apelul nominal se constată lipsa acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând supra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Lugoj sub dosar nr- creditoarea L a solicitat emiterea unei ordonanțe care să conțină somația debitoarei Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri T pentru plata, în maximum 30 de zile, a sumei de 142.629,47 lei reprezentând contravaloare marfă, precum și 6.607,57 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin ordonanța nr. 19 din 7 ianuarie 2009 instanța a admis în parte cererea societății creditoare somând debitoarea ca, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, să plătească reclamantei suma de 142.629,47 lei, respingând restul pretențiilor ca fiind neîntemeiate, obligând pârâta și la plata a 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași judecătorii sub dosar nr-, debitoarea Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri Tas olicitat, în contradictoriu cu creditoarea L, anularea ordonanței nr. 19 din 7 ianuarie 2009 cu motivarea că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, valoarea obiectului cererii creditoarei fiind mai mare de 100.000 lei, ceea ce atrăgea competența tribunalului.
Prin sentința civilă nr. 593 din 6 aprilie 2009 Judecătoria Lugoja declinat competența soluționării cererii în anulare în favoarea Tribunalului Timiș, raportat la dispozițiile art. 8 din nr.OG 5/2001, coroborat cu cele ale art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 541/ din 2 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa reținut, la rândul său, că este necompetent să soluționeze prezenta pricină întrucât art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001 statuează că cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Potrivit art. 2 din același act normativ, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, judecătorul verificând din oficiu competența instanței învestite. Împrejurarea că, în cauză, debitoarea a susținut încălcarea normelor de competență materială în judecarea cererii de emitere a ordonanței cuprinzând somația de plată nu modifică competența în soluționarea cererii în anulare. Orice critică vizând ordonanța atacată, inclusiv aceea că prima instanță a omis a-și verifica competența, este supusă cenzurii aceleiași instanțe ce a pronunțat ordonanța atacată, nicidecum instanței care, în opinia reclamantei debitoare, ar fi fost competentă în soluționarea în primă instanță a cererii de chemare în judecată. Nimic nu împiedică instanța învestită cu cererea în anulare să constate că prima instanță a încălcat normele imperative de competență și, pe cale de consecință, să anuleze ordonanța atacată și să decline competența soluționării cererii. O altă interpretare a dispozițiilor art. 8 din nr.OG 5/2001, precum cea adoptată de judecătorie, are drept consecință privarea părții de un grad de jurisdicție, sesizarea instanței competente în baza art. 2 din ordonanță, prin declinarea competenței de soluționare a căii de atac, fiind inadmisibilă în raport de principiul legalității consacrat de prevederile art. 129 din Constituția României. Ca atare, constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a trimis dosarul spre soluționare la Curtea de Apel Timișoara în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:
În mod corect tribunalul a apreciat că litigiul de față având ca obiect cerere în anularea ordonanței care conține somația debitoarei Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri T pentru plata către creditoarea, în termen de 10 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a sumei de 142.629,47 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată, este de competența Judecătoriei Lugoj motivat de împrejurarea că, potrivit art. 8 din OG nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, cu modificările ulterioare, mpotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. 2 debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, cererea urmând să fie soluționată de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Acțiunea inițială prin care societatea creditoare a solicitat miterea unei ordonanțe care să conțină somația debitoarei Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri T pentru plata, în maximum 30 de zile, a sumei de 142.629,47 lei reprezentând contravaloare marfă, precum și 6.607,57 lei majorări de întârziere a fost admisă în parte de către Judecătoria Lugoj prin ordonanța nr. 19 din 7 ianuarie 2009. Ca atare, este evident că și cererea în anularea acestei hotărâri judecătorești este de competența de soluționare a aceleiași instanțe, orice altă interpretare a textului alin. 2 al art. 8 din legea-cadru având drept onsecință privarea părților de un grad de jurisdicție, lucru care nu poate fi acceptat. Împrejurarea, reală de altfel, că în cauză debitoarea invocă ca motiv de anulare a hotărârii pronunțate de judecătorie încălcarea normelor de competență materială în soluționarea cererii de emitere a ordonanței cuprinzând somația de plată nu modifică competența de judecare a cererii în anulare pentru simplul motiv că atâta vreme cât în procesul de emitere a somației de plată nu s-a invocat nici de către debitor, și nici de instanță, din oficiu, în temeiul alin. 3 al art. 2 din.OG nr. 5/2001, modificată, excepția de necompetență materială, se prezumă că pricina era de competența judecătoriei și nu a tribunalului. Abia cu ocazia soluționării cererii în anulare, judecătorul învestit va putea să analizeze criticile invocate de către debitor și, dacă le va găsi întemeiate, va putea să anuleze ordonanța atacată, urmând ca ulterior să sesizeze tribunalul ca instanță competentă material să judece acțiunea inițială, sesizarea instanței pretins competente în baza art. 2 din ordonanță, prin declinarea competenței de soluționare a căii de atac, fiind inadmisibilă în raport de principiul legalității consacrat de art. 129 din Constituția României, cum în mod corect a reținut și tribunalul.
Așa fiind, în baza art. 22 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Societatea de Întreținere și Reparații Drumuri T, cu sediul în comuna, Calea Km 13, jud. T, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în localitatea L,-, jud. T, în favoarea Judecătoriei Lugoj, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte,
Grefier,
Red. /17.08.09
Tehnored. /4 expl./18.08.09;
Emis 2 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
