Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 31/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.31
Camera de Consiliu din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind creditoarea - SRL T și pe pârâta debitoare SA - Sucursala.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Deliberând supra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, creditoarea - SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SA - Sucursala, emiterea ordonanței cuprinzând somația de plată pentru suma de 68.537,90 lei, reprezentând contravaloare produse petroliere; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3221/05.03.2009 Judecătoria Timișoaraa declinat competența soluționării acțiunii, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială, reținând că potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar în speță litigiul dintre părți este de natură comercială și are un obiect evaluabil în bani în cuantum de 126.803,44 lei astfel încât Judecătoria nu are competența materială să-l soluționeze.
Prin declinare s-a format la Tribunalul Timiș dosarul nr-, iar prin sentința civilă nr.696/PI/23.06.2009 s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea - SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SA - Sucursala, în favoarea Judecătoriei Timișoara, constatându-se ivit conflictul negativ de competență.
În motivarea sentinței, Tribunalul Timișa reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Or, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a rap. art. 1 Cod procedură civilă, impun ca cererea în materie comercială al cărei obiect are o valoare de până la 100.000 RON să se soluționeze de judecătorie - instanța și nici părțile nefiind în măsură să deroge de la aceste norme.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența materială de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cererea adresată judecătoriei, creditoarea - SRL a solicitat emiterea unei somații de plată în sarcina debitoarei SA - Sucursala pentru o creanță totală de 105.214,02 lei formată din contravaloarea produselor petroliere livrate (68.537,90 lei) și penalități de întârziere contractuale în sumă de 36.676,12 lei.
Prin urmare, obiectul valoric al cererii de chemare în judecată este în sumă de 105.214,02 lei.
Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.5/2001 competența materială asupra soluționării cererii privind somația de plată revine instanței competente pe fondul cauzei.
În raport de aceste dispoziții rezultă că sunt aplicabile în continuare prevederile art.1 sau, după caz, art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, după cum valoarea obiectului cererii este inferioară sau superioară pragului de 100.000 lei.
Așa cum rezultă din cererea formulată de către creditoarea reclamantă aceasta solicită emiterea somației de plată pentru suma totală de 105.214,02 lei, sumă care este superioară pragului valoric de 100.000 lei ce divide competența materială între judecătorie și tribunal, atribuind-o în acest caz, tribunalului.
În cauză nu sunt, însă, aplicabile dispozițiile art.17 Cod procedură civilă, conform cărora cererile accesorii sunt de competența instanței investite cu cererea principală, întrucât trimiterea la obligarea debitoarei pârâte inclusiv la penalitățile de întârziere pentru neplata prețului nu are caracterul unei cereri accesorii sau însoțitoare unui capăt principal de cerere. Dimpotrivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume unitare, adevărat, alcătuită din 2 sume reprezentând izvoare obligaționale distincte, cum sunt plata prețului produselor livrate și penalitățile de întârziere pentru neplata acelui preț. Izvorul juridic al obligației pârâtei în executarea acestor pretenții este, însă, unul singur și anume contractul părților. Prin urmare, nu se poate efectua o disociere artificială în cereri principale și cereri accesoriii atâta timp cât pretențiile reclamantei sunt guvernate de aceeași lege a părților, și anume contractul acestora.
Pentru aceste motive, se va stabili competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect somație de plată, formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtei debitoare SA - Sucursala, în favoarea Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect somație de plată, formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtei debitoare SA - Sucursala, în favoarea Tribunalului Timiș.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2009.
Președinte,
- - Grefier,
- -
red./14.08.09
tehn./ 4 expl./15.08.09; emis 2 com.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș
