Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 34/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator nr. 2928
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 34
Camera de Consiliu din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Caransebeș și Tribunalul C-S privind pe reclamanta 5X5 O și pârâta Primăria.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
La apelul nominal se constată lipsa acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând supra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Caransebeș sub dosar nr. 662/- creditoarea 5X5 O a solicitat emiterea unei ordonanțe care să conțină somația debitoarei Primăria pentru plata sumei de 10.062,5 lei și a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu 30 aprilie 2008 și până la plata efectivă a debitului, precum și reactualizarea sumei cu indicele de inflație începând cu aceeași dată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a susținut că între cele două părți s-a încheiat contractul de executare nr. 153/12.12.2007 în baza căruia creditoarea a executat un teren de fotbal în suprafață de 684 mp. cu gazon artificial cu linii de demarcație, debitoarea urmând să achite plata lucrării în patru tranșe. Deși lucrarea a fost efectuată în termenul convenit, debitoarea nu a înțeles să achite ultima tranșă pentru care s-a întocmit factura nr. -/17.04.2008 în valoare de 10.062,5 lei. și nici să întocmească procesul-verbal de terminare a lucrării. Cum debitoarea nu a achitat de bunăvoie obligația de plată până la scadența stabilită prin contract, creanța societății reclamante a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința civilă nr. 835 din 23 aprilie 2009 Judecătoria Caransebeșa admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-S, secția de contencios administrativ, în considerente reținând că actul juridic încheiat între părți reprezintă un contract comercial, fiind perfectat între un comerciant și o autoritate publică ce desfășoară activități prevăzute de nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de serviciu, aprobată prin Legea nr. 337/2006. Potrivit art. 5 din nr.OUG 34/2006, modificată, act normativ incident în cauză, cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care aplică pentru soluționarea cauzei prevederile acestei ordonanțe.
Prin sentința civilă nr. 550 din 15 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa reținut, la rândul său, că este necompetent să soluționeze prezenta pricină întrucât natura unui litigiu este criteriul obiectiv, principal și hotărâtor în stabilirea competenței de judecată, iar cauza de față nu privește o creanță de plată rezultând dintr-un contract de achiziție publică, ci ea este un litigiu comercial, contractul încheiat între părți fiind un contract comercial d e executare și nu unul de achiziție publică. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 și 2 din nr.OUG 119/2007, modificată prin Legea nr. 118/2008, potrivit cărora cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar în cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea în prealabil a etapei concilierii directe prevăzută de art. 7201din Codul d e procedură civilă. Acțiunea promovată de reclamantă este o cerere de somație de plată întemeiată pe dispozițiile nr.OG 5/2001, timbrată corect cu taxa de timbru prevăzută pentru somația de plată, iar valoarea obiectului litigiului este de 10.062,5 lei, la care urmează să se calculeze penalități de întârziere de 0,1% începând cu 30 aprilie 2008 până la plata efectivă a acestei sumei. Întrucât acțiunea este de natură comercială, iar valoarea obiectului cauzei sub 100.000 lei, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Caransebeș. Ca atare, constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a trimis dosarul spre soluționare la Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Caransebeș și Tribunalul C-S, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Caransebeș, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, sistemul național de drept în materie comercială consacră criteriul obiectiv cu privire la comercialitatea actelor și faptelor juridice săvârșite de către un comerciant. Aceasta, întrucât dreptul comun comercial, prin principalul său izvor juridic, Codul comercial, statuează prin chiar art. 3 asupra faptelor pe care legea le consideră ca având natură comercială. Acest criteriu este completat prin art. 4 din același cod, care prevede că sunt comerciale și celelalte fapte sau acte ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau contrariul nu rezultă din însuși actul respectiv.
În mod corect tribunalul a reținut că litigiul de față nu privește o creanță de plată rezultând dintr-un contract de achiziție publică, cum eronat a apreciat judecătoria, ci el este o cauză comercială, contractul încheiat între cele două părți litigante fiind unul comercial d e executare și nu unul de achiziție publică. Pe de altă parte, în sprijinul cererii sale de chemare în judecată societatea reclamantă a invocat în mod expres prevederile nr.OG 5/2001 privind procedura somației de plată, cu modificările ulterioare, și nu cele ale nr.OUG 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2008. în detalii privitoare la domeniul de aplicare al celor două acte normative enunțate, întrucât exced cadrului procesului de față referitor la pronunțarea unui regulator de competență, trebuie reținut că prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege situația de fapt calificată juridic, fiind frecvente cazurile în care elementele de fapt sunt greu de distins de cele de drept, astfel încât pentru a defini cauza nu se poate face abstracție nici de fapte și nici de drept. Chiar dacă nu este obligatoriu ca reclamantul să indice textele de lege pe care se întemeiază pretenția sa, judecătorul fiind ținut să facă el încadrarea juridică pe baza motivelor de fapt și a obiectului acțiunii, atunci când în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face o asemenea mențiune instanța nu poate să schimbe pur și simplu temeiul juridic al cererii, cu atât mai mult cu cât nu a fost respectată nici regula dezbaterilor contradictorii.
Este știut că, grație principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul satisfacerii pretențiilor sale. Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată este evident că raportul juridic obligațional se circumscrie prevederilor nr.OG 5/2001, modificată, pe tărâmul căreia este reglementată realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți. Referitor la acest aspect trebuie avut în vedere că soluționarea cauzei nu poate fi făcută decât în raport cu motivarea în fapt și în drept dată acțiunii. Soluționând cauza în limitele altor temeiuri juridice decât cel invocat prin acțiunea introductivă, judecătoria a încălcat principiul disponibilității, deoarece a rezolvat problema competenței de soluționare a cererii reclamantei pe alte temeiuri decât acelea cu care a fost învestită.
Cum potrivit art. 1 din nr.OG 5/2001, modificată, rocedura p. somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, iar în conformitate cu alin. 1 al art. 2 ererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, pretențiile comerciale ale reclamantei 5X5 O fiind de 10.062,5 lei, la care urmează, eventual, să se adauge penalități de întârziere de 0,1% începând cu 30 aprilie 2008 și până la plata efectivă a acestei sumei, deci sub 100.000 lei, competența de soluționare a litigiului, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, aparține Judecătoriei Caransebeș, în mod greșit această instanță apreciind că prin aplicarea art. 5 din nr.OUG 119/2007, modificată, cauza ar fi de competența în primă instanță a tribunalului.
Așa fiind, în baza art. 22 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta 5X5, cu sediul în localitatea O,-,. 11, jud. B, în contradictoriu cu pârâta Primăria,-, jud. C-S, în favoarea Judecătoriei Caransebeș, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte,
Grefier,
Red. /17.08.09
Tehnored. /4 expl./18.08.09;
Emis 2 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
