Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 274/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 177
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.9956 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - & SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.- din 14.01.2008, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Apelanta, prin avocat, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și nu are alte probe în afara celor deja depuse la dosarul cauzei.
Intimata, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În ce privește plata cheltuielilor de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată și depune la dosar practică judiciară.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9956/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - & SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL, dispunându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1803/17.10.2003 la BNP B, evacuarea pârâtei din imobilul situat în intravilanul comunei Județul I, identificat cu nr. cadastral provizoriu 215.F nr.133, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1803/17.10.2003 la BNP B, societatea comercială & SRL reprezentată prin mandatar vindea terenul proprietatea sa în suprafață de 16450 mp situat în intravilanul comunei, sat, județul I societății comerciale SRL (filele 5-8 dosar nr. 6/2005).
La data de 03.01.2005 vânzătoarea - & SRL învestea instanța de judecată cu o cerere de constatare a nulității absolute a contractului anterior menționat.
Deși în petitul cererii de chemare în judecată reclamanta se referă la nulitatea absolută a convenției, în susținere invocă atât motive de nulitate absolută cât și de nulitate relativă.
În condițiile în care pârâta a înțeles să formuleze apărări față de toate motivele invocate de reclamantă, opunând în ceea ce privește lipsa calității de reprezentant, teoria mandatului aparent și eroarea comună și invincibilă în care s-a aflat, tribunalul a analizat contractul în raport de toate cauzele de nulitate puse în discuție de reclamantă.
Se rețin în acest sens următoarele cauze indicate prin cererea de chemare în judecată și precizarea ulterioară (inclusiv note scrise la judecata în primul ciclu procesual):
1.lipsa totală a consimțământului vânzătoarei;
2.lipsa calității de reprezentant a mandatarului;
3.cauza ilicită ca urmare a fraudării drepturilor reclamantei de către presupusul mandatar, scopul acestuia fiind în contradicție cu normele de drept;
4.lipsa certificatului de urbanism valabil la data încheierii actului;
5.plata prețului către un mandatar care nu era împuternicit să primească prețul.
În dezvoltarea primului motiv de nulitate se susține de către reclamantă că procura prin care numitul era împuternicit să vândă imobilul nu e valabilă și totodată este falsă câtă vreme asociatul unic al societății la momentul respectiv, nu a semnat actul și nu și-a exprimat consimțământul în acest sens, iar sigiliul și semnătura nu aparține notariatului/notarului menționat în procură.
Tribunalul a apreciat că în raport de probele administrate în cauză nu poate reține susținerea reclamantei în sensul că procura este falsă sau că lipsește total consimțământul mandantului.
În condițiile în care însă reclamanta nu a solicitat instanței să se pronunțe asupra valabilității procurii, situație în care s-ar fi analizat în raport de conținutul legii străine forma în care s-a încheiat actul, modalitatea de exprimare a consimțământului și nu a făcut dovada finalizării cercetărilor penale și a rezultatului stabilit de autoritățile competente, tribunalul nu a putut constata ca procura este un fals sau ca este lovita de nulitate.
Pentru a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de nulitate, lipsa calității de reprezentant, reținut ca urmare a susținerilor reclamantei referitoare la obligația unui cumpărător diligent de a verifica mandatul reprezentantului societății cu care contracta pentru a se asigura că se transmite valabil dreptul de proprietate (filele 2 și 32), tribunalul a analizat dacă procura prezentată de la data perfectării vânzării putea face dovada raportului juridic de mandat între asociatul unic al societății vânzătoare și aparentul împuternicit.
Procura încheiată la notariat pe teritoriul statului poate fi calificată potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. c din Convenția d l Haga privind suprimarea cerinței supralegalizării, ratificată de România prin OG nr.66/1999 aprobată prin Legea nr. 52/2000, ca act oficial străin.
În conformitate cu prevederile art.2, prin supralegalizare, în sensul convenției, se are în vedere numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat, atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau după caz identitatea sigiliului și a ștampile de pe acest act.
Statele semnatare ale Convenției conveneau că singura formalitate care putea fi cerută pentru a se atesta identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe actul oficial străin era "aplicarea apostilei. eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul".
La momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare - 17.10.2003 - atât Turcia cât și România ratificaseră Convenție de la Haga (fila 211 dosar Judecătoria Buftea ) și prin urmare procura prezentată de ar fi trebuit să poarte apostila prevăzută de art.4 din Convenție, situație în care se putea aprecia ca îndeplinită formalitatea de atestare a identității, sigiliul Notariatului și semnăturii notarului aplicate pe acest act
Consecința respectării formalității apostilei ar fi fost aceea că actul făcea dovada deplină asupra conținutului său - manifestare de voință în sensul de a împuternici un terț pentru a efectua un act juridic, consemnată de un notar, în exercitarea obligațiilor stabilite de lege.
În cauză, se constată că pârâta-cumpărătoare care avea în primul rând interesul de a se asigura că persoana care reprezintă vânzătorul deținea o împuternicire valabilă a avut la dispoziție după cum reiese din actele comunicate de BNP B procura în traducere legalizată (filele 88-90).
Tribunalul a reținut că în cuprinsul traducerii se menționează că pe verso-ul procurii era aplicată ștampila de supralegalizare (în loc de ) care aparținea Directorului Secției Juridice Regionale care certifica faptul că sigiliul oficial de pe act aparține Notariatul nr.2 din Istanbul, Republica Turcia.
În raport de dispozițiile legale incidendente în ceea ce privește formalitățile apostilei și a supralegalizării, tribunalul a constatat că: pe de o parte actul trebuia să fie apostilat și nu supralegalizat pentru a face dovada că emană de la autoritatea care aplică sigiliul pe de altă parte supralegalizarea trebuia să fie efectuată de agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căruia actul urma să fie prezentat, respectiv România. Se constată astfel că, procura prezentată la BNP B la data perfectării contractului nu îndeplinea condițiile impuse de lege pentru a face dovada conținutului ei.
Pentru considerentele expuse tribunalul apreciază că cel de-al doilea motiv de nulitate este întemeiat.
În ceea ce privește al treilea motiv de nulitate se apreciază că este neîmtemeiat de oarece se solicită a fi constată intenția de fraudare în persoana mandatarului (care nici nu este parte în cauză) iar nu a cocontractantului care este și pârât, împrejurare care nu este de natură a atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Față de argumentele expuse cu privire la al doilea motiv de nulitate invocat de reclamantă tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea ultimului motiv respectiv dacă mandatarul era sau nu împuternicit să primească plata prețului, din punctul de vedere al legii române procura respectivă nefiind de natură a face dovada mandatului.
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Motivele de apel invocate sunt, în esență, următoarele:
Procura prezentata de mandatarul la data perfectării contractului de vanzare-cumparare intre parti a fost intocmita cu respectarea formei autentice, fiind incheiata in fata notarului, care a atestat consimțământul mandantului, veracitatea semnăturii si calitatea in care a acționat semnatarul actului.
Susținerile intimatei, & in sensul ca procura este falsa sau ca lipsește total consimțământul mandantului au fost in mod corect inlaturate de către instanța, care a reținut ca, desi la dosar au fost depuse in cursul anului 2005 acte din care rezulta inceperea cercetărilor penale de către Procuratura Republicana in legătura cu aceasta procura, aceste aspecte nu sunt de natura a inlatura caracterul de act valabil al acesteia.
Desi in cuprinsul corespondentei dintre Procuratura Republicana si Notariatul nr.2 din, depusa la dosarul cauzei de către intimate, se retine ca sigiliul aplicat pe procura in discuție nu ar aparține Notariatului nr.2 din si ca semnătura emana de la un notar care nu ar fi făcut parte din notariatul menționat, invederam instanței ca nici una dintre aceste imprejurari nu a făcut obiectul unei sentințe penale pronunțate de statul, neexistand nici o dovada ca cercetările penale incepute in cursul anului 2005 s-ar fi finalizat cu concluzia ca actul este fals.
Mai mult, inscrierile din cuprinsul acestuia sunt confirmate de Directorul Secției Juridice Regionale, ca autoritate competenta sa aplice supralegalizarea pe document, care atesta ca actul este intocmit cu respectarea condițiilor de fond si de forma cerute de legea la momentul incheierii procurii.
Potrivit disp. art.2 din Convenția d l Haga, supralegalizarea are în vedere numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a ștampilei de pe acest act. Singura formalitate care ar putea fi totuși ceruta (nefiind, deci, condiție obligatorie) pentru a se atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art.4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
Aceasta procedura a supralegalizării este înlocuită potrivit Convenției d l Haga de procedura simplificata a apostilarii documentelor, apostila fiind stampila de formă pătrata (cu latura de 9 cm), identică in toate statele membre ale Convenției d l Haga, care se aplică pe actele oficiale originale, de autoritățile competente ale statului in care actele sunt intocmite, urmând a fi prezentate pe teritoriul altui stat semnatar al Convenției.
reprezintă, deci, forma simplificata a procedurii de supralegalizare, părțile semnatare ale Convenției d l Haga convenind sa renunțe la certificarea provenita de la autoritățile statului pe teritoriul căruia actul produce efecte, intre statele semnatare fiind suficienta certificarea emisa de către statul de origine.
In acest context, se învederează de către apelantă ca procura prezentata de mandatarul cuprindea certificarea emisa de statul, in sensul ca actul a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond si de forma cerute potrivit legislației turce in vigoare, imprejurare care echivalează cu scopul procedurii apostilarii.
Mai mult decât atat, sancțiunea nulității actului, aplicata ca urmare a faptului ca nu conține apostila, nu este prevăzuta de Convenția d l Haga, fiind aplicata in mod nelegal de către instanța.
Nulitatea absoluta a procurii pentru lipsa apostilei nu poate fi reținuta ca o măsura intemeiata având in vedere ca prin indeplinirea acestei formalități este atestata existenta organului indreptatit sa autentifice actul, autenticitatea sigiliului si a ștampilei, procedura apostilarii neavand nici un efect sub aspectul valabilității actului.
Textul normativ citat nu poate fi interpretat nici in sensul ca ar cuprinde o nulitate virtuala,având in vedere disp. art. 3 din Convenție, potrivit cărora, formalitatea apostilarii "ar putea fi ceruta" nefiind prevăzuta ca o condiție obligatorie de valabilitate a actului, procedura apostilarii fiind una facultativa (character care rezulta din modul de redactare al art.3, iar aplicarea ei nu poate atrage sancțiunea nulității absolute.
La data de 7.04.2009 intimata depune întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit cererea intimatei reclamante de a se constata nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1803/17.10.2003 și încheiat cu apelanta pârâtă în calitate de cumpărătoare și evacuarea acesteia, pentru lipsă de titlu, de pe terenul ce a format obiectul contractului a cărui nulitate se solicită.
Motivul de nulitate absolută întrucât constă în lipsa consimțământului reclamantei vânzătoare la încheierea contractului, arătându-se că respectivul contract a fost semnat în numele vânzătoarei de o persoană, cetățean, care s-a pretins mandatar al acesteia în baza unei procuri primite de la asociatul unic al societății, procură care, în opinia reclamantei este falsă, arătându-se motivele pentru care aceasta este considerată falsă și, în plus, acesteia îi lipsește apostila prev. de art.4 din Convenția d l Haga.
Instanța de fond identifica un număr de 5 cauze de nulitate atât absolute, cât și relative.
Atunci când analizează primul motiv de nulitate pe care îl reține, de altfel singurul motiv de nulitate absolută invocat de către reclamantă, astfel cum rezultă din cererea sa de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, tribunalul apreciază că în cauză nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că procura este falsă sau că lipsește total consimțământul mandantului.
Deși reține că în condițiile în care reclamanta nu a solicitat instanței să se pronunțe asupra valabilității procurii, susținere de altfel corectă, tribunalul nu poate constata că procura este un fals sau că este lovită de nulitate, cu toate acestea, atunci când analizează cel de-al doilea motiv de nulitate - lipsa calității de reprezentant, tribunalul nu face altceva decât să analizeze valabilitatea procurii, deși anterior reținuse că acest lucru nu i s-a cerut.
Tot demersul juridic al intimatei reclamante pe care își întemeiază cererea privând constatarea nulității absolute, se întemeiază pe criticile aduse cu privire la condițiile de formă și de fond ale procurii în baza căreia s-a încheiat contractul, fără ca însă să solicite prin cererea de chemare în judecată și constatarea nulității absolut a acestui înscris, astfel încât să investească instanța cu cercetarea motivelor invocate.
Instanța a fost sesizată cu o cerere privind constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimțământului uneia din părțile contractante, respectiv a vânzătoarei.
Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părților, unul din principiile fundamentale ce guvernează procesul civil.
Atâta vreme cât nu s-a cerut și constatarea nulității procurii care în opinia reclamantei nu îndeplinește o serie de condiții de formă ori de fond prevăzute de lege, instanța trebuia să se limiteze la o analiză dacă acest consimțământ al vânzătoarei a existat sau nu la momentul încheierii contractului, dacă au existat vicii de consimțământ care să afecteze valabilitatea acestuia.
În speță, vânzarea a fost încheiată în baza unei procuri care, până la acest moment, nu a fost anulată este deplin valabilă și ca atare își produce efectele juridice pentru care a fost dată, în consecință se prezumă că acest consimțământ a existat și există în continuare astfel încât nu există nici un motiv de nulitate absolută care să ducă la anularea contractului de vânzare-cumpărare
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta - SRL cu sediul ales în B, BD. - Unite nr.8,.104,.3,.3,.50-51, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.9956 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - & SRL cu sediul în B,--4, - 6 ).. B,. 1,. 94, sector 2.
Schimbă în tot sentința atacată in sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Dr. I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 30.04.2009
Tehnored. - 7.05.2009
4 ex.
Tribunalul Buftea
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
