Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.41/C/2009 -
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial formulat de reclamanta - pârâtă reconvențională CLUBUL SPORTIV CLUB B O, cu sediul în O,-,jud. B, în contradictoriu cu intimatul pârât - reclamant reconvențional, domiciliat în C, Cartier,-, - 1,.2,.1,.5, jud. D împotriva sentinței nr.278/COM din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - constatare nulitate act -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă Clubul Sportiv Club B - O - consilier juridic, în baza împuternicirii depusă la dosar, emisă de recurentă și intimatul pârât - personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, este legal timbrat cu suma de 4,20 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 29.01.2009 plus 0,30 lei timbre judiciare, cauza este la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar practică judiciară, respectiv sentința nr.149/11.02.2009, pe care o comunică și cu intimatul.
Intimatul pârât depune la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă acesteia, pe care le comunică și cu reprezentantul recurentei. Solicită instanței a fi obligat reprezentantul recurentei să depună la dosar contractul de asistentă juridică, deoarece are cunoștință despre faptul că este angajatul Primăriei O și nicidecum angajatul societății pe care o reprezintă.
Reprezentantul recurentei învederează că nu poate depune în acest moment contractul de asistență juridică, însă arată că este angajatul recurentei și nu al Primăriei O astfel cum afirmă intimatul.
Instanța apreciază că nu se impune a se depune la dosar contractul de asistență juridică, la dosarul cauzei existând delegația de reprezentare. Din oficiu, pune în discuția părților natura juridică a prezentei căi de atac, respectiv dacă este recurs sau apel.
Reprezentantul recurentei solicită un termen pentru a se putea pronunța asupra aspectului invocat la acest termen de judecată.
Intimatul reclamant se opune amânării cauzei, iar cu privire la natura cauzei lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea de amânare pentru motivul arătat de reprezentantul recurentei și în conformitate cu prevederile art.282, 282/1 Cod procedură civilă, raportat la art.2 Cod procedură civilă, recalifică calea de ataca declarată, din recurs în apel, apel ce va fi soluționat de primii doi membri ai completului de judecată. Nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului conform motivelor expuse în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente pentru soluționarea fondului. În esență învederează instanței că, din cuprinsul hotărârii atacate, s-a reținut că, instanța de fond a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe motiv că nu competentă să judece cauza, competența revenind autorităților sportive, respectiv a Federației Române de. Apreciază astfel că sunt incidente prevederile art.22 alin.4 Cod procedură civilă, impunându-se trimiterea cauzei spre soluționarea fondului de către instanța competență, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, conform întâmpinării depuse la dosarul cauzei. În esență învederează instanței că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, respectiv excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reclamanta din prezenta cauză încălcând prevederile prevăzute de și Regulamentele Federației Române de, art.57, cât și contractul nr.902 din 1 august 2005, art.16 prin care părțile s-au obligat să soluționeze litigiile izvorâte din validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea contractului pe cale amiabilă. În fapt arată că, este vorba de un contract a cărui nulitate a fost solicitată de către apelanta de azi, despre existența și legalitatea căruia avea cunoștință, atât directorul economic, cât și vicepreședintele clubului,. Clubul Sportiv Baf ost obligat la respectarea acestui contract, în valoare de 6.400 euro, hotărâre dată de Federația Română de, și care nu a fost apelată, astfel că, obligația acestora era recunoscută, prin acest fapt. De asemenea, aceeași federație a constatat valabilitatea contractului și a actelor adiționale la acest contract, iar prin recursul declarat de FC B, Curtea de Arbitraj l-a respins, rămânând decizia pronunțată de comisia. Drept urmare, FC B, formulează contestație în anulare, și deși litigiul se afla pe rol la Federația Română de. FC B, formulează Tribunalul Bihor, o acțiune prin care încerca să solicite prelungirea termenului de plată, constatând totodată și că s-a reziliat contractul unilateral. Astfel, Federația Română de a pus în executare decizia Comisiei de apel, obligând clubul să efectueze plata. În consecință apreciază că se impune admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată, reținând în concluzie și că recurgerea la jurisdicția instanțelor de drept comun este interzisă, cu excepția litigiilor de muncă dintre cluburi și jucători sau și antrenori.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.278/COM din 2 iulie 2008, Tribunalul Bihora respins ca inadmisibilă acțiunea principală formulată de reclamanta B O, cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în C, Cartier,-, -.1,.2,.1,.5, jud.
A anulat ca netimbrată acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, în contradictoriu cu pârâta reconvențional B
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut referitor la excepțiile invocate, că reclamanta principală a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii nr.902/01.08.2005, precum și a actelor adiționale nr.1 și 2, având ca obiect "prestarea de servicii sportive", conform Cod (9272 - Alte activități recreative), cu respectarea termenilor și condițiilor contractuale.
În conformitate cu art.16 din contract, părțile s-au obligat să soluționeze litigiile izvorâte din validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea contractului pe cale amiabilă, în caz contrar, litigiile urmând a fi soluționate de Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie, instanțele sportive competente conform reglementărilor în vigoare în materia sportului sau instanțele judecătorești, în măsura în care acest lucru nu contravine regulilor imperative impuse prin reglementările sportive.
În conformitate cu disp.art.57 din Statutul Federației Române de, "litigiile izvorâte din sau în legătură cu activitatea fotbaliștilor din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate sau oficiali ai acestora se soluționează exclusiv de către instanțele competente prevăzute de art.56 din Statut".
Susținerile reclamantei, conform cărora excepția inadmisibilității cererii nu face parte din categoria excepțiilor prevăzute de art.137 al.1 Cod procedură civilă, au fost apreciate ca nefondate, întrucât instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, cât și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că, în conformitate cu art.57 al.2 din Regulamentul, recurgerea la jurisdicția comună este interzisă, cu excepția litigiilor de muncă dintre cluburi și jucători sau dintre cluburi și antrenori, iar recurgerea la jurisdicția instanțelor de drept comun exclude dreptul de a mai apela la jurisdicția comisiilor prevăzute de art.56 din Statut, însă în cauză nu sunt incidente disp.art.57 al.2 din Statutul, întrucât pârâtul nu are calitatea de jucător sau antrenor, prin urmare, în cauză, nu sunt incidente disp.art.57 al.2 din Statut.
Văzând și dispozițiilor art.29 din Regulamentul, conform cărora, pentru a asigura punerea în aplicare a prevederilor art.57 al.1 din Statut, cluburile trebuie să introducă în propriile statute dispoziții conform cărora ele și membrii lor, cu excepția jucătorilor și antrenorilor, își asumă obligația de a nu recurge la instanțele de drept comun pentru soluționarea litigiilor și de a supune oricare dintre litigii jurisdicției și numai după epuizarea tuturor căilor de jurisdicție sportive pe plan naționale, să apeleze la jurisdicția prevăzută în condițiile art.57 al.2 din Statutul, față de prevederile art.57 al.1 din Statutul, în baza art.137 al.1 Cod procedură civilă, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea principală.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, instanța a reținut că reclamantul reconvențional a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 188.800 Euro, datorate rezilierii unilaterale a contractului.
Fiind un contract de prestări servicii, este evident că reclamantul reconvențional nu are, în baza acestuia, calitatea de salariat și, prin urmare, în cauză, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, acțiunea având un caracter patrimonial, evaluabil în bani, nefiind scutit de taxele judiciare și de timbru.
Având în vedere că reclamantul reconvențional nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii taxelor de timbru și timbru judiciar, instanța, în baza art.20 al.3 din 146/1997 modificată, a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen Clubul Sportiv " Club B" O, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare la instanța competentă cu soluționarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că acțiunea formulată este inadmisibilă.
Excepția invocată de instanță, de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pe motiv că, competența de soluționare a cererii ar reveni autorităților sportive, nu face parte din categoria excepțiilor prevăzute de art.137 alin.1 Cod procedură civilă.
Consideră că asupra acestei excepții, instanța trebuie să hotărască odată cu fondul, după administrarea probelor, în caz contrar s-ar încălca principiul disponibilității.
Întrucât contractul de prestări - servicii nr.902/1.08.2005 are un caracter pur comercial, iar cererea de chemare în judecată vizează lipsa condițiilor de validitate a contractului în conformitate cu prevederile art.948, 960, 961, 966 - 968 Cod civil, este evident că instanței de judecată îi revine competența de soluționare a cauzei și nu instanțelor sportive.
Chiar dacă pârâtul invocă prevederile art.57 din statutul, consideră că nulitatea contractului trebuie analizată și constatată de instanță după administrarea probelor.
În conformitate cu art.57 alin.1 din statutul, recurgerea la jurisdicția de drept comun exclude dreptul de a mai apela la jurisdicția comisiilor prevăzute de art.56, situația în care apreciază că există posibilitatea ca membrii să apeleze la instanțele de drept comun.
Intimatul prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, arătând că în mod corect s-a admis excepția inadmisibilității cererii reclamantului, atâta vreme cât potrivit art.57 din statutul și regulamentul, litigiile izvorâte în legătură cu activitatea fotbalistică din România în care sunt angrenate cluburi afiliate sau oficiali ai acestora, se soluționează exclusiv de către instanțele competente ale
Instanța de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, apelantul reclamant a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de prestări servicii nr.902/1.08.2005, încheiat cu pârâtul, contract înregistrat la registratura clubului de fotbal și a la data de 23.09.2005, precum și a actelor adiționale nr.1 și 2 ale acestuia.
Prin acest contract, pârâtul în calitate de președinte al al BOs -a obligat să presteze pentru Clubul Sportiv BOo serie de servicii sportive în schimbul plății unor sume de bani.
Conform prevederilor art.57 alin.1 din statutul litigiile izvorâte din, sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate și oficiali ai acestora, oficiali ai //, jucători, agenți de jucători sau agenți de meciuri, se soluționează exclusiv de către instanțele competente prevăzute de art.56 din statut.
la jurisdicția instanțelor de drept comun este interzisă, cu excepția litigiilor de muncă dintre cluburi și jucători sau dintre cluburi și antrenori, în aceste cazuri hotărârile date de instanțele de drept comun urmând a fi puse în executare potrivit legislației muncii în vigoare (art.57 alin.2 teza I din statut).
În art.16 din contractul părților, părțile s-au obligat să soluționeze litigiile izvorâte din validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea contractului pe cale amiabilă sau în caz contrar de Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie, instanțele sportive competente conform reglementărilor în vigoare în materia sportului sau de instanțele judecătorești, în măsura în care acest lucru nu contravine regulilor impuse prin reglementările sportive.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că prezentul litigiu se poartă între un club de fotbal și un fost oficial al acestuia, se reține că, în mod corect a reținut prima instanță că, competența de soluționare aparține instanțelor sportive, astfel cum au fost acestea stabilite în statutul, la care este afiliat clubul reclamant.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului din acest punct de vedere a fost corect reținută prin prisma prevederilor art.137 Cod procedură civilă, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei, iar excepția reținută în cauză este una de procedură ca face inutilă cercetarea fondului cauzei.
În consecință, instanța de apel reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, urmând să se dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant - pârât reconvenționalCLUBUL SPORTIV CLUB B O,cu sediul în O,-,jud. B, în contradictoriu cu intimatul pârât - reclamant reconvențional, domiciliat în C, Cartier,-, - 1,.2,.1,.5, jud. D împotriva sentinței nr.278/COM din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 31.03.2009-
Jud. fond
Tehnoredact. --
4 ex./02.04.2009
2 com.________
1. CLUBUL SPORTIV CLUB B O,cu sediul în O,-,jud. B,
2.- domiciliat în C, Cartier,-, - 1,.2,.1,.5, jud. D
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sabău Mirela
