Încuviințare efectuare expertiză (art.136. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.115
Ședința publică din data de 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.270/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtaSC D SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.225, județul
Apelul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.837/27 august 2009 și timbre judiciare în cuantum de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA și intimata-pârâtă SC D SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin intermediul serviciului registratură apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă SC D SA, după care:
Față de împrejurarea că apelanta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta Oltenia SA, acționar al pârâtei SC D SA a solicitat instanței ca în baza art.136 din Legea nr.31/1990 desemnarea unui expert independent, în vederea întocmirii unui raport care să identifice și să analizeze operațiunile din gestiunea societății legate de raporturile dintre SC D SA și acționarului majoritar Internațional SA, precum și alte societăți afiliate acționarului majoritar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că solicită numirea unui expert independent în vederea întocmirii unui raport de specialitate, întrucât a constatat din activitatea desfășurată de SC D SA, că rezultatele economice ale acesteia sunt în continuă descreștere așa cum rezultă chiar din faptul că societatea a fost în procedura reorganizării judiciare până la 07.03.2008 când prin sentința nr.83 Tribunalul Dâmbovițaa hotărât închiderea procedurii.
A mai arătat reclamanta că societatea a hotărât în AGA din 12.12.2008 vânzarea bazelor de recepție rămânând doar cu sediul social, această hotărâre fiind evident în contra intereselor societății, atâta vreme cât beneficiarul principal al sumelor rezultate din aceste vânzări este acționarul majoritar.
SC D SA a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat că prin cererea reclamantei se dorește expertizarea anumitor operațiuni care au fost deja filtrate de judecătorul sindic în cadrul procedurii de reorganizare judiciară. Mai mult reclamanta și-a desemnat reprezentanți la adunările generale unde și-a exprimat punctul de vedere având totodată cunoștință despre faptul că vânzarea activelor era singura soluție pentru achitarea datoriilor față de acționarul unic, iar cererea acesteia are rolul de a bloca activitatea societății, și nu de a găsi soluții eficiente, chiar și plata unei asemenea expertize fiind de natură a duce la o destabilizare financiară a societății, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Prin sentința nr.270/16 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de reclamantă, reținând că otrivit p. art.136 din Legea nr. 31/1990 unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare, onorariile experților urmând a fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea credință.
Acest text de lege se completează cu dispozițiile art.136/1 din Legea nr.31/1990 care prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o asemenea cerere, respectiv ca acționarii să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.
Tribunalul a apreciat că dreptul la informare al acționarilor nu trebuie văzut doar într-un sens unidirecțional ca o măsură de protecție ci și ca un mod de eficientizare a societății dar mai ales ca un mijloc de armonizare a intereselor particulare ale acționarilor cu cele ale societății și tocmai de aceea acționarii care solicită efectuarea unei asemenea expertize trebuie să indice în mod concret, prin individualizare operațiunile care doresc să fie verificate, neputând cere o expertiză care să se refere la ansamblul gestiunii și nici să discute totalitatea actelor de gestiune efectuate de societate într-o anumită perioadă, lucruri care ar putea produce blocarea funcționării societății.
Faptul că această expertiză trebuie să aibă un domeniu limitat, prin care nu se poate anula vreo decizie a societății sau angaja răspunderea administratorilor, fiind doar o procedură destinată să complinească o informare normală a acționarilor, reiese din dispozițiile privind controlul asupra gestiunii unei societăți. Astfel, principalele mijloace de informare despre funcționarea unei societății, sunt cele legate de organizarea și desfășurarea adunărilor generale unde votul acționarilor se bazează pe o informare substanțială.
De asemenea conform art.117/2 din Legea nr.31/1990 situațiile financiare, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul directoratului și cel al consiliului de supraveghere sunt puse la dispoziția acționarilor la sediul societății, aceștia având posibilitatea de a adresa consiliului de administrație orice întrebări în scris referitoare la activitatea societății iar în baza art.184 aceștia au la dispoziție și raportul cenzorilor, respectiv al auditorilor financiari. Nu mai puțin, orice acționar are dreptul potrivit art.164/1 din Legea nr.31/1990 să reclame cenzorilor sau auditorilor financiari, orice fapte despre care crede că trebuie cenzurate, urmând ca aceștia să le aibă în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală sau consiliul de supraveghere.
Or în cazul de față, reclamanta nu solicită efectuarea unei simple expertize de gestiune, ci prin aceasta ea solicită o verificare a întregii activități, reclamând în același timp eventuale fapte cenzurabile, toate acestea având însă proceduri bine reglementate de lege care dau fie posibilitatea obținerii unor astfel de informații, fie atacarea acestora în instanță.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei nu este admisibilă urmând a fi respinsă deoarece aceasta nu ține seama de respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari așa cum prevede legea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,astfel:
1. Instanța de fond a aplicat greșit legea și a apreciat eronat probele administrate, fiind lipsită de rol activ în aflarea adevărului;
2. În mod eronat a reținut instanța de fond că cererea reclamantei nu este admisibilă cu motivarea că aceasta nu ține seama de respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari așa cum prevede legea, întrucât excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților;
3. Acțiunea promovată vizează în mod evident un interes societar și nu un interes personal al acționarului Oltenia SA, așa cum, eronat, a reținut instanța de fond.
4. Este eronată reținerea instanței de fond în sensul că acționarii care solicită efectuarea unei asemenea expertize trebuie să indice în mod concret, prin individualizare operațiunile care doresc să fie verificate, neputând cere o expertiză care să se refere la ansamblul gestiunii și nici să discute totalitatea actelor de gestiune efectuate de societate într-o anumită perioadă, lucruri care ar putea produce blocarea funcționării societății, deoarece din acțiunea promovată se poate observa că obiectivele indicate de Oltenia SA a fi analizate sunt precis formulate și au în vedere, în principal, analiza modului de constituire al creanței deținute de acționarul majoritar, în mod eronat instanța de fond reținând că acestea se referă la ansamblul gestiunii sau la totalitatea actelor de gestiune efectuate de societate într-o anumită perioadă.
5. Este eronată reținerea instanței de fond în sensul că această expertiză trebuie să aibă un domeniu limitat, fiind doar o procedură destinată să complinească o informare normală a acționarilor, deoarece dispozițiile asrt.136 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o valorificare a drepturilor care decurg din calitatea de acționar, deținător al unui pachet semnificativ de acțiuni (10% din capitalul social), raportul întocmit constituind temeiul în baza căruia administratorii și conducerea executivă a societății, precum și acționarii în cadrul AGA, urmează să adopte măsuri pentru desfășurarea activității societății în condiții de legalitate și eficiență.
6. Indiferent de informațiile sumare pe care societatea le pune la dispoziția acționarilor, nu poate fi suprimat dreptul la acțiune pentru verificarea unor acte de gestiune concrete.
7. Informațiile obținute pe calea acestei proceduri necontencioase slujesc deopotrivă acționarilor, cât și administratorului unic al societății, pentru o mai bună administrare și gestionare a societății, în interesul acesteia și al tuturor acționarilor, nu numai al acționarului majoritar, nefiind de natură să stabilească drepturi potrivnice.
Se solicită admiterea apelului, casarea sentinței nr.270/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata pârâtă SC D SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă.
In ceea ce privește primul motiv de apel, intimata pârâtă susține că acesta este nefondat, întrucât Tribunalul Dâmbovița nu a respins cererea pe cale de excepție, respectiv a inadmisibilității acțiunii, ci pe fond și tocmai de aceea nu era cazul punerii în discuția părților a vreunei excepții. Exprimarea instanței nu trebuie înțeleasă în modalitatea expusă de recurentă, tribunalul reținând că acțiunea reclamantei nu este admisibilă în ceea ce privește fondul cauzei, ci trebuie înțeleasă în sensul că nu poate fi primită ca fondată.
Susține intimata-pârâtă că deși enumerate limitativ în cuprinsul cererii de chemare în judecată obiectivele expertizei solicitate se referă la ansamblul gestiunii societății intimate, pentru o perioadă nedefinită, care ar putea, așa cum corect a reținut instanța de fond, conduce la blocarea funcționării societății, însă din simpla lecturare a acestor obiective se remarcă faptul că ele vizează o perioadă care a fost deja filtrată irevocabil de judecătorul sindic, SC D SA fiind o societate supusă procedurii de reorganizare judiciară, până la data de 7.03.2008 când s-a hotărât închiderea acestei proceduri.
Arată intimata pârâtă că obiectivele pe care reclamanta le solicită a fi fixate de instanță nu mai pot fi puse în discuție, deoarece ele vizează tocmai perioada supusă reorganizării judiciare sau anterior acesteia, nefiind de actualitate și, mai ales, neputând aduce elemente noi față de cele deja stabilite în urma unei proceduri atât de complexe cum este cea a reorganizării judiciare.
Susține că reclamanta și-a desemnat reprezentanți la adunările generale extraordinare, participând la fiecare dintre acestea, unde și-a exprimat punctul de vedere, având totodată cunoștință despre faptul că vânzarea activelor era singura soluție pentru achitarea datoriilor față de acționarul majoritar SC Internațional SA, informarea acționarilor s-a realizat în mod legal, cu respectarea tuturor procedurilor, de fiecare dată, având cunoștință inclusiv de rapoartele de gestiune pentru anii 2007 și 2008, în care se precizează clar că este nevoie de investiții masive pentru a se putea intra în activitatea de comerț cu cereale.
Se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Apelanta-reclamantă Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata SC D SA, solicitând respingerea susținerilor intimatei, admiterea apelului, casarea sentinței nr.270/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca apelul este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată, unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
Prima instanță a considerat că reclamanta nu solicită efectuarea unei simple expertize de gestiune, ci o verificare a întregii activități a societății pârâte, reclamând în același timp anumite fapte cenzurabile, toate acestea având proceduri bine reglementate de lege pentru obținerea unor astfel de informații.
Prima instanță a apreciat că acțiunea este neîntemeiată deoarece nu ține seama de respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că instanța are atribuția de a desemna unul sau mai mulți experți, dar nu are posibilitatea de a aprecia oportunitatea analizării anumitor operațiuni din gestiunea societății.
. efectuării unei astfel de expertize nu este atributul instanței, numai acționarii care reprezintă, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social al societății pot aprecia asupra oportunității expertizei.
În consecință, în mod nelegal prima instanță a respins cererea de desemnare a unui expert formulată de către reclamantă considerând că nu este oportună efectuarea expertizei, împrejurare care echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.
Față de cele reținute, în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Dâmbovița va desemna unul sau mai mulți experți în vederea analizării operațiunilor din gestiunea societății arătate în cererea de chemare în judecată și întocmirii raportului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.270/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtaSC D SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.225, județul D și în consecință:
Desființează sentința nr.270/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./CC
5 ex/06.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
