Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.113
Ședința publică din data de 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe G
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta - B SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, DN 2 B, km 9 + 270 - km.9+527 (partea ), județul B, împotriva sentinței nr.458/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta - SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S, str.- Albă,.8 D,.7, județul B, prin lichidator judiciar, cu sediul în B, str.-,.11,.B,.1, județul B și pârâtul,domiciliat în B, str.-,.13 F,.6,.23, județul
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.123,60 lei, conform ordinului de plată nr.1543/15 mai 2009 și timbru judiciar în cuantum de 3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei,
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă - B SA, reprezentată de consilier juridic lipsind intimata-reclamantă - SRL prin lichidator judiciar și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul se află la al patrulea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-reclamantă - SRL, prin lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă - B SA, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă - B SA, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei.
Susține apelanta că înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimata-reclamantă sunt emise de lichidatorul judiciar al - SA și nu au legătură cu aceasta.
În ceea ce privește cantitatea de 60 de tone de fier vechi, precizează că la dosarul cauzei au fost depuse facturi din care rezultă că această cantitate i-a fost restituită, astfel cum rezultă din procesul verbal din 23 aprilie 2003, fiind ridicată de către intimata-reclamantă - a se vedea rubrica "pleacă" fila 3 ultimul rând "fier vechi 60 tone (2+5)", cu referire la Factura fiscală nr.- din 02.02.2001.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta - SRL, societate în faliment, reprezentată legal de lichidator judiciar av. a chemat în judecată pe pârâții - B SA și, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să predea reclamantei următoarele bunuri: 60 tone fier vechi; un transformator 220 kw; un transformator 100 kw; un grup electrogen; o remorcă cisternă; 123. vestiare; o cadă baie; o cadă inox 100 litri; un grup trafo.
În subsidiar, în situația în care pârâții refuză să predea acestei bunuri, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lor, apreciată la suma de 50 000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii sale, lichidatorul judiciar a arătat că, potrivit evidențelor contabile, debitoarea falită deține în averea sa active circulante care trebuie identificate, inventariate, evaluate și apoi valorificate de către lichidatorul judiciar, în vederea îndestulării creanțelor înscrise în tabelul de creanțe.
Lichidatorul judiciar a arătat că din Nota explicativă dată de asociatul unic și administratorul social al debitoarei falite, rezultă că aceste bunuri se găsesc în custodia - B SA B, fiind predate sub semnătură pârâtului -director tehnic al - B SA la data de 23 aprilie 2003. - B SA refuză sistematic să predea administratorului social al - SRL bunurile aflate în custodia sa, pretinzând să se facă dovada plății acestor bunuri în cursul procedurii de lichidare a - SA Această dovadă a fost făcută de reclamantă cu adresa lichidatorului judiciar al - SA B, din care rezultă că toate facturile prin care - SRL a cumpărat bunuri de la - SA B au fost achitate, iar sumele de bani au fost distribuite creditorilor.
Pârâtul a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precizând că actul juridic pe care îl invocă reclamanta în acțiunea sa, respectiv Procesul-verbal de predare-primire din 23 aprilie 2003, este încheiat între cele două persoane juridice, - B SA și - SRL. Raportul juridic care s-a născut din încheierea Procesului-verbal de predare-primire din 23 aprilie 2003 vizează doar cele două persoane juridice, acest act nefiindu-i opozabil. Deși în cuprinsul acestui proces-verbal apare și numele său, actul nu este însă semnat de el.
În răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta - SRL a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, susținând că, deși Procesul-verbal de predare-primire din 23 aprilie 2003 este încheiat între cele două persoane juridice, pârâtul a preluat aceste bunuri ca prepus al - B SA. Potrivit art.1000 alin.(3) din Codul civil, pentru a se stabili răspunderea comitentului trebuie să se stabilească culpa prepusului, deoarece comitentul răspunde nu ca făptuitor, ci ca garant pentru fapta prepusului său. Fiind investit de - B SA să preia bunurile, pârâtul a săvârșit fapta în cadrul raportului de prepușenie și în cadrul funcției încredințate, împrejurări de natură să îi justifice calitatea procesuală pasivă.
Pârâta - B SA a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul, precum și respingerea acțiunii formulate de - SRL ca neîntemeiată, invocând în esență, că la momentul încheierii Procesului-verbal de predare-primire din 23 aprilie 2003 pârâtul a acționat în calitate de prepus al său, având calitatea de salariat al societății, în funcția de director tehnic, dovadă fiind aplicarea ștampilei societății pe acest proces-verbal.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că nu deține nici un bun al reclamantei indicat de aceasta în acțiune. Cu prilejul încheierii Procesului-verbal din 23 aprilie 2003, administratorul - SRL, a ridicat bunurile ce aparțineau acestei societăți. Chiar din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că societatea reclamantă și-a ridicat bunurile, astfel cum se poate observa la rubrica "pleacă", rămânând celelalte bunuri, de la rubrica "rămase". Cu nici un mijloc de probă reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale.
Prin sentința nr.458 din data de 20 martie 2009, Tribunalul Buzău a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, director tehnic în cadrul - B SA, invocată de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, societate în faliment, reprezentată legal de lichidatorul judiciar av., în contradictoriu cu pârâta - B SA, a obligat pârâta să restituie reclamantei - SRL, următoarele bunuri mobile: 60 de tone fier vechi; un transformator de 220 kw; un transformator de 110 kw; un grup electrogen; o remorcă cisternă; 12. vestiare; o bucată cadă baie; o bucată cadă inox 100 litri și un grup trafo sau să achite reclamantei contravaloarea acestor bunuri, în sumă de 50 000 lei (RON).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei - SRL - societate în faliment, reprezentată prin lichidatorul judiciar, suma de 1 500 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a făcut parte din comisia constituită pentru inventarierea bunurilor atribuite în folosință gratuită și care aparținuseră - SA, ca urmare a revendicării de către a unor bunuri mobile ce se aflau în incinta "Fermei B", acționând în calitate de prepus al - B SA, astfel că trebuie să răspundă alături de - B SA pentru bunurile pretinse de reclamantă, în condițiile art.1000 alin.(3) din Codul civil. Pentru aceste motive, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că din cuprinsul facturilor fiscale, dar și al Procesului-verbal de predare-primire întocmit la data de 23 aprilie 2003, depuse la dosar, în posesia pârâtei - B SA au rămas toate bunurile pretinse de reclamantă prin acțiune, pârâta nefăcând cu nici un mijloc de probă dovada că bunurile revendicate de reclamantă au intrat legal în proprietatea sa ori că au fost ridicate de către administratorul societății reclamante la data încheierii procesului-verbal menționat.
Tribunalul a reținut și faptul că, astfel cum rezultă din Adresa lichidatorului judiciar, aflată la fila 15 din dosar, reclamanta - SRL a achitat contravaloarea bunurilor adjudecate în cursul lichidării - SA, astfel că pârâta - B SA nu poate condiționa predarea bunurilor revendicate de încasarea de către lichidator a contravalorii lor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta - B SA să restituie reclamantei - SRL-societate în faliment, reprezentată prin lichidatorul judiciar, următoarele bunuri mobile: 60 de tone fier vechi; un transformator de 220 kw; un transformator de 110 kw; un grup electrogen; o remorcă cisternă; 12. vestiare; o bucată cadă baie; o bucată cadă inox 100 litri și un grup trafo sau să achite reclamantei contravaloarea acestor bunuri, în sumă de 50 000 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SA B, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere formulat de intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtului la restituirea bunurilor precizate de intimata-reclamantă în acțiune sau plata de către aceasta a contravalorii lor. Susține apelanta-pârâtă că, deși prin cererea introductivă a chemat în judecată și pe, director tehnic la - B SA, din dispozitivul sentinței se observă că instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la societatea pârâtă. Pe tot parcursul motivării sentinței, se face abstracție de calitatea procesuală a pârâtului. Din moment ce prin dispozitivul sentinței instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, cu atât mai mult avea obligația legală, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, de a se pronunța asupra obligării acestuia la restituirea bunurilor ori la plata contravalorii lor așa cum a solicitat chiar intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Susține apelanta-pârâtă că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu s-a pronunțat, fără să motiveze acest lucru, asupra încuviințării ori respingerii probatoriului propus prin întâmpinare și a încălcat dispozițiile legale privind administrarea dovezii cu martori prevăzute de art.186 Cod procedură civilă, precum și a dispozițiilor art.192-193 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor critici aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond, apelanta-pârâtă susține că prima instanță nu s-a pronunțat prin încheiere nici asupra încuviințării, nici asupra respingerii probatoriului propus de pârâtă, dar nici cu privire la cel propus de reclamantă și pârâtul. Mai mult, deși nu a dispus, prin încheiere, încuviințarea probei cu martori, instanța de fond a admis prezența în instanță, în afara cadrului procesual, a unei persoane, care nu a fost indicată de intimata-reclamantă ca martor și a audiat-o cu încălcarea procedurii prevăzută de lege. Audierea acestuia reprezintă o gravă eroare a instanței de fond care a încălcat atât dispozițiile art.167 alin.1 Cod procedură civilă, în lipsa unei încheieri, pronunțată în temeiul art.168 alin.1 Cod procedură civilă, prin care să fi încuviințat astfel probele solicitate de intimata-reclamantă, cât și ale art.186 și art.192-193 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
O altă critică adusă sentinței de apelanta-pârâtă, a fost aceea că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale. Acest raport juridic s-a născut prin încheierea unui act juridic și nu printr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, pârâtul nepreluând nici un fel de bunuri care aparțin intimatei-reclamante, ci a supravegheat ca aceasta să își ridice bunurile pe care le-a revendicat, dintre cele care nu erau atribuite în folosință gratuită de la - SA prin contractul de atribuire în folosință gratuită nr.1533 din 28.03.2003. Pentru aceste motive, apelanta-pârâtă solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Referitor la fondul cauzei, apelanta-pârâtă apreciază că acțiunea intimatei-reclamante este vădit nefondată întrucât intimata-reclamantă nu și-a probat susținerile, facturile fiscale respective neavând nicio legătură cu bunurile a căror restituire se solicită, respectiv 1 transformator de 220 KW, 1 transformator de 100 KW, 1 grup electrogen, 1 remorcă cisternă, 12 bucăți vestiare, 1 bucata cadă de baie, 1 bucata cadă inox de 100 litri, grup trafo. Din analizarea facturilor respective se poate observa că, prin acestea, intimata-reclamantă a achiziționat de la - SA doar metal recuperări și fier vechi, pe niciuna din facturile menționate nu figurează vreunul dintre bunurile a căror restituire se solicită.
Cu privire la cantitatea de 60 tone de fier vechi revendicat de intimata-reclamantă, apelanta-pârâtă susține că această cantitate i-a fost restituită astfel cum rezultă din procesul verbal din 23 aprilie 2003, fiind ridicată de către aceasta, astfel cum rezultă din rubrica "pleacă" fila 3, ultimul rând "fier vechi 60 tone (2+5)" cu referire la factura fiscală nr.- din 02.02.2001 în valoare de 15.053.500 lei vechi și factura fiscală nr.- din 15.11.2000 în valoare de 7.696.920 lei vechi, reprezentând contravaloarea cantității de 58.800 kg metal recuperări (fier vechi).
În ceea ce privește postul trafo, apelanta-pârâtă susține că acesta a fost adjudecat de societatea pârâtă, astfel cum rezultă din procesul verbal de adjudecare nr.2 din 15.06.2004, ori, așa cum a arătat, orice post trafo cuprinde, printre alte elemente, și transformatoarele electrice, astfel că solicitarea restituirii celor două transformatoare de 110 kw și 220 kw este total nefondată.
Referitor la remorca cisternă, apelanta-pârâtă precizează că aceasta a rămas în folosința sa gratuită după ridicarea de către intimata-reclamantă a bunurilor, aceasta fiind ulterior revendicată de către numitul pe baza facturii fiscale deținute și a fost predată acestuia prin procesul verbal din 03.03.2006.
Susține apelanta-pârâtă că din facturile fiscale la care s-a făcut referire nu rezultă un drept de proprietate al intimatei-reclamante asupra bunurilor, cu excepția fierului vechi pe care l-a ridicat, reclamanta nefăcând dovada că bunurile de la rubrica "pleacă" din procesul verbal din 23.04.2003 au plecat la - B SA și nu în altă parte, sarcina probei incumbând celui care face propunerea înaintea judecății, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, apelanta-pârâtă susține că acesta a fost insuficient, instanța de fond neavând nici un criteriu obiectiv cu privire la acceptarea evaluării bunurilor, astfel cum au fost prețuite de către intimata-reclamantă, astfel că, în opinia sa, a preluat în mod total nejustificat și nefondat evaluarea făcută de către intimata-reclamantă, respectiv valoarea de 50.000 lei.
Solicită apelanta-pârâtă a se admite apelul, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În temeiul dispozițiilor art.289 alin.2 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă - SA Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât instanța fondului s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, respectiv să dispună obligarea pârâților la predarea bunurilor în litigiu. În dispozitivul hotărârii instanța de fond a obligat doar - SA B să restituie bunurile întrucât în considerentele hotărârii instanța a reținut că a participat la preluarea bunurilor în calitate de prepus al - SA B, chiar apelanta recunoscând în întâmpinare că acesta a acționat în calitate de salariat, dovada fiind aplicarea ștampilei societății. Pârâtul, chiar dacă are calitate procesuală, instanța fondului a apreciat că nu trebuie să răspundă alături de apelantă întrucât bunurile se regăsesc la aceasta.
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la insuficiența probatoriului administrat în cauză, intimata-reclamantă susține că acest motiv de apel este nefondat întrucât prin întâmpinarea formulată apelanta a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri, aceasta nu a mai propus alte probe spre a fi încuviințate de instanță în dezbateri și, ca urmare, instanța fondului nu putea încuviința probe care nu au fost cerute în condițiile art.115 și 132 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă susține că a solicitat prin cererea de chemare în judecată proba cu martori, sens în care a fost audiat administratorul social, probă pertinentă cauzei, având în vedere că acesta a predat bunurile către apelantă.
Cu privire la critica apelantei referitoare la respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, intimata-reclamantă solicită respingerea acesteia întrucât în sarcina pârâtului nu s-a angajat răspunderea civilă delictuală și nici răspunderea contractuală, participând în proces în calitate de prepus al apelantei și a preluat bunurile în această calitate.
Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă solicită înlăturarea apărării apelantei având în vedere că în evidențele contabile ale debitoarei falite există înregistrate mijloace fixe care fac parte din averea debitoarei, iar lichidatorul judiciar are obligația să le identifice, să le inventarieze și să le valorifice pentru îndestularea creditorilor.
Susține intimata-reclamantă că administratorul social a făcut dovada cu procesul verbal din 23.04.2003 că mijloacele fixe se află în custodia apelantei, dar aceasta refuză să le predea, apelanta nefăcând dovada că bunurile din procesul verbal anterior menționat, preluate în numele său de directorul tehnic, ar fi fost predate - SRL, sarcina probei în acest sens revenindu-i acesteia.
Intimata-reclamantă susține că prin întâmpinarea formulată apelanta nu a contestat valoarea bunurilor, iar proba cu expertiză nu se mai impunea întrucât apelanta nu a contestat că bunurile se găsesc în incinta sa și nici valoarea acestora.
Se solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr.458 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca apelul este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâților - SA și, director tehnic la societatea pârâtă, la predarea bunurilor enumerate în cuprinsul acțiunii ori la plata contravalorii acestor bunuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16 februarie 2009, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că raportul juridic dedus judecății vizează două persoane juridice, procesul verbal de predare-primire din 23 aprilie 2003 nefiindu-i opozabil.
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins această excepție și a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SA B, obligând numai această pârâtă la restituirea bunurilor pretinse prin acțiune ori la achitarea contravalorii acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Prin dispozitivul hotărârii, instanța de judecată este obligată să rezolve în concret toate cererile formulate de părți, neputându-se pronunța selectiv numai asupra unora dintre ele.
Pe de altă parte, în virtutea principiului disponibilității, consacrat de dispozițiile art. 129 alin.ultim Cod procedură civilă, instanța este ținută să se pronunțe, în limitele învestirii, cu privire la toate persoanele care au fost chemate în judecată și asupra obiectului determinat al pricinii, stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Faptul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor părților rezultă și din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Rotaru împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 11 ianuarie 2001), prin care s-a stabilit că omisiunea instanței de a examina toate cererile reclamantului a adus atingere dreptului acestuia la un proces echitabil în sensul art. 6 pct.1 din Convenție.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei - SA de obligare a pârâtului, alături de societatea pârâtă - SA B, la restituirea bunurilor pretinse ori la plata contravalorii acestora, încălcând, astfel, dispozițiile art. 261 și 129 alin.ultim Cod procedură civilă.
Această nepronunțare reprezintă necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, situație ce conduce, în condițiile art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, la desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Față de împrejurarea că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea ambilor pârâți la restituirea acelorași bunuri, datorită legăturii de prepușenie existente între aceștia, nepronunțarea asupra cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul va conduce la desființarea în totalitate a sentinței apelate, urmând ca instanța de fond să stabilească în concret, în raport de fiecare dintre persoanele chemate în judecată, existența obligației de restituire a bunurilor pretinse prin acțiune.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și toate celelalte critici formulate de către apelantă, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii și a asigurării dreptului părților la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și va desființa sentința apelată, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta - B SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, DN 2 B, km 9 + 270 - km.9+527 (partea ), județul B, împotriva sentinței nr.458/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S, str.- Albă,.8 D,.7, județul B, prin lichidator judiciar,cu sediul în B, str.-,.11,.B,.1, județul B și pârâtul, domiciliat în B, str.-,.13 F,.6,.23, județul B și în consecință:
Desființează sentința nr.458/20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.VG/CC
6 ex/03.11.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
