Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.15/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.121/13.02.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.10.787/COM/2005 în contradictoriu cu pârâții SC Distribuție SA T și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, având ca obiect obligație de face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții lipsă avocat, pentru pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, lipsă fiind pârâta SC Distribuție SA
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților depune la dosar CF in extenso nr.- și - T și, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată arătând că, potrivit cărților funciare depuse la dosar, reclamanții sunt proprietari asupra terenurilor în litigiu.
Reprezentantul pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanței potrivit concluziilor din întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual, apreciind că pârâtul pe care îl reprezintă nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
După strigarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă pentru pârâta SC Distribuție SA T care depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de DGFP
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.7513/2005, reclamanții și au chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să ridice stâlpii existenți pe terenurile intravilane proprietate a pârâților, cu plata unor daune cominatorii în valoare de 1.000.000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației.
Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Timiș, prin sentința civilă nr.6720/22.06.2005, apreciind că natura litigiului este una comercială față de calitatea de comerciant a pârâtei și disp.art.3,4 Cod comercial, cauza fiind înregistrată pe rolul tribunalului Timiș sub nr.10787/2005 și astfel:
Prin sentința civilă nr. 121/PI/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10787/COM/2005, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților, în motivare reținându-se că:
Reclamanții au dobândit în temeiul Legii nr.18/1991 dreptul de proprietate asupra terenurilor din litigiu, pe care se găsesc încă din anul 1958 stâlpii ce fac parte din rețelele electrice de distribuție.
Potrivit disp.art.37 alin.4) din Legea nr.318/2003 "terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân proprietatea publică a statului, iar rețelele electrice sunt potrivit art.33 din lege ansamblul de linii elemente de susținere și de protecție a acestora, stații electrice etc.
Așadar, textul de lege menționat vizează toate terenurile ocupate de capacități energetice la data apariției legii, fără a face distincție între persoana proprietarului sau data și modul în care a fost dobândită proprietatea asupra respectivelor terenuri.
Acest text de lege confirmă o situație de drept ce a fost și anterior reglementată prin Decretul nr.76/1940 și OUG nr.63/1998, și consolidează în drept o situație existentă la data intrării în vigoare a legii, fără să constituie, la acest moment un drept de proprietate. De altfel, Curtea Constituțională a apreciat că el nu este neconstituțional și nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Constatând că potrivit textului de lege enunțat, terenul pe care sunt amplasați stâlpii din litigiu face parte din domeniul public al statului, iar acești stâlpi sunt bunuri de interes general cu ajutorul cărora se realizează un serviciu public - de distribuție a energiei electrice -, văzând că acest serviciu a fost concesionat pârâtei de către Statul Român prin contractul de concesionare nr.3/2005, potrivit căruia principalele bunuri folosite de concesionara pârâtă pentru realizarea serviciului sunt rețelele de distribuție a energiei electrice împreună cu terenurile aferente, prima instanță a respins acțiunea reclamanților, ca și cererea de acordare de daune cominatorii.
Împotriva hotărârii au formulat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului modificarea sentinței în sensul de a obliga pârâta să ridice stâlpii de electricitate existenți pe terenurile intravilane situate în T înscrise în CF nr.129 215 nr.top.1423-1424/22 în suprafață de 625. și CF nr.129 216 nr.top.14 323-14 324/23, în suprafață de 566.p, în conformitate cz planul topografic și extrasele de carte funciară atașate cu plata de daune cominatorii în valoare de 1.000.000 lei (ROL)/zi de întârziere, până la executarea obligației de a face, în motivare arătând că:
În prezent în zona unde sunt situate terenurile reclamanților, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.7/1996, terenuri aflate în T identificate în CF nr. 129 215 nr.top.1423-1424/22 în suprafață de 625. și CF nr.129 216 nr.top.14 323-14 324/23, în suprafață de 566.
În conformitate cu această lege, orice intabulare sau radiere a unor mențiuni din cartea funciară se face în baza unor documente sau hotărâri judecătorești. Atâta timp cât în cartea funciară reclamanții apar fără terți, reclamanții susțin că sunt proprietarii acestor terenuri, în plus au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri cu mult înaintea intrării în vigoare a Legii speciale nr.318/2003, lege care a intrat în vigoare la 16 august 2003 iar reclamanții au dobândit dreptul asupra terenurilor în anul 1991.
În sprijinul celor menționate mai sus, reclamanții invocă și disp.art.16 alin.5) și 6), din Legea nr.318/2003, potrivit cărora titularii terenurilor afectați de lucrările efectuate de titularii de licență pe terenurile proprietate privată vor fi despăgubiți de prejudiciile cauzate.
Pe de altă parte, terenurile a căror proprietari sunt reclamanții fac parte din Planul de Urbanism Zonal//, aprobat prin T nr.91/1998, care prevăd în mod cert și extinderea rețelelor electrice din zonă, planul menționat a prevăzut că această zonă să fie destinată locuințelor rezidențiale.
În plus, pârâta a efectuat în zonă lucrări de modernizare constând în iluminatul public stradal, înlăturarea stâlpilor de electricitate existenți și montarea de cabluri subterane pentru a nu afecta construcțiile ce urmează a fi efectuate în zonă pe terenuri private. În zona în care sunt situate terenurile din litigiu, Primăria Municipiului T, prin Planul de Urbanism Zonal//, aprobate prin T nr.91/1998 au în vedere o extindere a orașului prin efectuarea a numeroase construcții, condiții în care și rețeaua de curent electric va suferi o modificare în sensul extinderii acesteia.
Reclamanții au depus la dosar și concluzii scrise prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond să se dispună admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei să ridice stâlpii de electricitate existenți pe terenurile reclamanților, costurile acestor lucrări urmând să fie suportate de către Statul Român.
Reclamanții susțin că așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor ca și reprezentant al Statului Român, Decizia nr.72/2004 a Curții Constituționale, trebuie nuanțată în sensul că aceasta nu stabilește trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețelele electrice, cu atât mai puțin a celor aflate pe terenurile restituite în baza Legii nr.18/1990, cum este cazul în speță.
În legătură cu suportarea cheltuielilor legate de aceste lucrări reclamanții apreciază că aceste cheltuieli trebuie suportate de către cel în al cărui interes se realizează, însă în situația de față, consideră că persoana interesată în efectuarea acestor lucrări de mutare a stâlpilor de electricitate profită în primul rând SC SA și indirect Statului Român.
Reclamanții mai susțin că au parcelat suprafața de teren dobândită în baza Legii 18/1991, în mai multe parcele, cu această ocazie expertul a prevăzut și un teren pentru drum, acest teren în suprafață de 2179. a fost proprietatea lor, ulterior reclamanții făcând ofertă de donație Statului Român, prin Primăria Această ofertă a fost acceptată și ca atare terenul respectiv a trecut în proprietatea Statului Român.
În concluzie reclamanții susțin că interesul strict în mutarea stâlpilor aparține pârâtei intimate, deoarece prin crearea unei rețele electrice de interes public și general, îi aparține în mod direct, dar pe de altă parte și Statul Român este interesat în aceste lucrări deoarece a beneficiat de terenul cedat de reclamanți în mod gratuit, și are posibilitatea în acest mod de a oferi locuitorilor din această zonă, strada, iluminatul public și accesul mai facil la rețeaua de energie electrică.
În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta ENEL -Sucursala T prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărâri apelate.
De asemenea la data de 26 septembrie 2006 s-a depus întâmpinare formulată de T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, prin care s-a solicitat pe cale de excepția constatarea lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, având în vedere obiectul cauzei, precum și faptul că terenurile afectate de stâlpii rețelei electrice a pârâtei ENEL -Sucursala T, nu sunt proprietatea publică a Statului Român ci proprietatea tabulară a reclamanților.
Prin decizia civilă nr.189/16.10.2006 pronunțată în dosarul nr.3094/2006, Curtea de Apel Timișoaraa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a admise apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.121/PI/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10787/COM/2005, a modificat sentința apelată și în consecință a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta SC SA să ridice stâlpii de electricitate existenți pe terenurile proprietatea reclamanților situate în T, înscrise în CF nr.129 215 nr.top.1423-1424/22 în suprafață de 625. și CF nr.129 216 nr.top.14 323-14 324/23, în suprafață de 566.p, precum și la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei (ROL) respectiv 100 RON pe zi de întârziere.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului intimat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor iar la nivel teritorial d e T, Curtea de Apel Timișoaraa constatat că această excepție este întemeiată și a admis-o, constatând că Statul Român nu poate fi parte în proces, litigiul de față fiind purtat între reclamanții care sunt proprietari tabulari ai unor terenuri dobândite din reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr.18/1991 și pârâta SC SA, o societate pe acțiuni căreia i s-a solicitat ridicarea stâlpilor de energie electrică amplasați pe terenul proprietatea reclamanților.
Totodată, analizând actele și lucrările dosarului în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea a reținut că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților în calitate de proprietari tabulari ai unor terenuri intravilane de a solicita obligarea pârâtei SC SA să ridice stâlpii de electricitate amplasați pe aceste terenuri are ca temei de drept Legea energiei electrice 318/2003, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond.
Este adevărat că art.37 alin.4 al acestei legi dispune că terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, dar acest text de lege nu poate fi aplicabil reclamanților care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor pe care se află amplasate rețelele de distribuție a energiei electrice încă din anul 1991, deci anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr.318/2003.
De altfel, sintagma "sunt și rămân" în proprietatea statului se referă exclusiv la terenurile aflate în proprietatea statului la momentul intrării în vigoare a Legii energiei electrice și care nu pot fi înstrăinate sau dobândite de către terți și nu la terenurile aflate în proprietatea altei persoane fizice sau juridice deoarece această lege prin art.37 alin.4 nu poate constitui un temei al exproprierii reclamanților și nici un temei al dobândirii dreptului de proprietate de către Statul Român sau de către pârâtă.
Singura posibilitate prin care pârâta SC SA poate dobândi dreptul de proprietate al acestor terenuri pentru a menține actualul amplasament al rețelelor de distribuție a anergiei electrice este cea prevăzută de art.20 din Legea nr.318/2003, respectiv cumpărarea acestor terenuri de la actualii proprietari sau inițierii procedurii de expropriere a terenurilor atunci când este vorba de o cauză de utilitate publică, ori în speță pârâta nu a dovedit că se află în una dintre aceste două situații.
Cât privește susținerea pârâtei din întâmpinare, în sensul că operațiunea de ridicare efectivă a stâlpilor de energie electrică, respectiv de eliberare a terenurilor reclamanților necesită cheltuieli ce trebuie suportate de cei în ai căror interes se fac, deci de către reclamanți, s-a constatat că acest aspect ține de punerea în executare a hotărârii, iar pe de altă parte în dosar nu există o cerere reconvențională formulată de pârâta SC SA prin care să se solicite suportarea unor astfel de cheltuieli de către reclamanți, astfel încât instanța nu s-a considerat investită cu soluționarea unei astfel de cereri.
În ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei (ROL) pe zi de întârziere s-a constatat că aceasta este întemeiată. Fiind vorba de o obligație de a face, nesusceptibilă de executare silită, debitorul respectivei obligații trebuie constrâns la îndeplinirea acesteia prin obligarea la plata unei sume de bani pe zi de întârziere, evident în cazul neîndeplinirii obligației de bună voie, conform dispozițiilor art.1075 Cod civil. Această obligație nu se confundă cu amenda civilă așa cum greșit consideră pârâta prin întâmpinare, deoarece amenda civilă este o sancțiune aplicată pârâtei și care se achită în folosul statului și nu al creditorului prejudiciat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC SA-Sucursala T, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerii sentinței tribunalului.
Prin decizia nr.2044/29.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că excepția privind calitatea procesuală a Statului Român a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.09.2006, între termenele din 18.09.2006 și 09.10.2006, fără a fi comunicată întâmpinarea sau a se acorda termen pentru ca toate părțile să ia cunoștință de excepție și să-și facă apărări, potrivit principiului contradictorialității procesului civil și în respectarea și garantarea dreptului la apărare.
S-a considerat că la termenul din 09.10.2006 Curtea avea obligația să verifice dacă s-a comunicat întâmpinarea prin care s-a invocat excepția tuturor părților în cauză, iar în caz contrar să amâne pricina în vederea punerii în discuție a excepției, însă Curtea s-a pronunțat în sensul admiterii excepției fără ca pârâta SC SA să fi avut cunoștință de aceasta.
Așa fiind, Înalta Curtea constatat că acest motiv de recurs este fondat și potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, dispunând ca, odată cu rejudecarea cauzei, Curtea să analizeze și celelalte motive de recurs formulate de pârâtă, motive care vizează fondul cauzei, precum și susținerile din întâmpinări referitoare la fondul cauzei, ca apărări de fond.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr.-.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului intimat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar la nivel teritorial d e T, Curtea constată că această excepție este întemeiată și o va admite, având în vedere că Statul Român nu poate fi parte în prezenta cauză, litigiul de față fiind purtat între reclamanți, care sunt proprietari tabulari ai unor terenuri dobândite din reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr.18/1991 și pârâta SC Distribuție SA T, o societate pe acțiuni căreia i s-a solicitat ridicarea stâlpilor de energie electrică amplasați pe terenul proprietatea reclamanților. Astfel, terenurile în litigiu sunt proprietatea reclamanților, fapt certificat de extrasele CF de la dosarul cauzei, iar pe aceste terenuri se găsesc stâlpii rețelei electrice proprietatea pârâtei SC Distribuție SA T, Statul Român nefiind proprietar nici asupra terenurilor și nici asupra stâlpilor rețelei electrice.
Examinând apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.121/13.02.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.10.787/COM/2005 prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea constată că acesta este parțial întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților în calitate de proprietari tabulari ai unor terenuri intravilane de a solicita obligarea pârâtei SC Distribuție SA T să ridice stâlpii de electricitate amplasați pe aceste terenuri are ca temei de drept Legea energiei electrice nr. 318/2003, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond.
Este adevărat că art.37 alin. 4 al acestei legi dispune că terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, dar acest text de lege nu este aplicabil reclamanților, care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor pe care se află amplasate rețelele de distribuție a energiei electrice încă din anul 1991, în baza Legii nr. 18/1991, deci anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr.318/2003.
Sintagma "sunt și rămân" în proprietatea statului se referă exclusiv la terenurile aflate în proprietatea statului la momentul intrării în vigoare a Legii energiei electrice și care nu pot fi înstrăinate sau dobândite de către terți și nu la terenurile aflate în proprietatea altei persoane fizice sau juridice, deoarece această lege prin art.37 alin.4 nu poate constitui un temei al exproprierii reclamanților și nici un temei al dobândirii dreptului de proprietate de către Statul Român sau de către pârâtă.
Așa cum rezultă și din Decizia Curții Constituționale nr. 72/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 249/22.03.2004, art. 37 al. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețele electrice de distribuție și nici transferul dreptului de proprietate în alt mod.
Singura posibilitate prin care pârâta SC Distribuție SA T poate dobândi dreptul de proprietate al acestor terenuri pentru a menține actualul amplasament al rețelelor de distribuție a anergiei electrice este cea prevăzută de art.20 din Legea nr.318/2003, respectiv cumpărarea acestor terenuri de la actualii proprietari sau inițierii procedurii de expropriere a terenurilor atunci când este vorba de o cauză de utilitate publică, ori în speță pârâta nu a dovedit că se află în una dintre aceste două situații.
Așa fiind, dat fiind că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenurilor înscrise în CF nr.- nr.top 14323-14324/22 în suprafață de 625 mp și CF nr.- T nr.top. 14323-14324/23 în suprafață de 566 mp, iar stâlpii de electricitate existenți pe terenurile reclamanților sunt proprietatea pârâtei SC Distribuție SA T, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va admite în parte apelul reclamanților și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC Distribuție SA T, urmând a obliga pârâta să ridice stâlpii de electricitate existenți pe terenurile reclamanților.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâta la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei (ROL) pe zi de întârziere, Curtea constată că această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 37 al. 7 din Legea nr. 318/2003, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, deci și operațiunile de eliberare a terenurilor reclamanților sunt suportate integral de cel care a generat modificarea, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata de daune cominatorii.
Așa cum rezultă și din Decizia Curții Constituționale nr. 203/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/21.06.2004, art. 37 al. 7 din Legea nr. 318/2003 instituie obligația de plată a cheltuielilor pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, în sarcina celui care a generat modificarea, deci potrivit textului legal reclamanții trebuie să suporte aceste cheltuieli, urmând astfel să fie respinsă în rest acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Admite în parte apelul declarat de reclamanții, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în T, str. -,nr.5 A, județul T împotriva sentinței civile nr.121/13.02.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.10.787/COM/2005 în contradictoriu cu pârâții SC SA-Sucursala T, cu sediul în T,--5, județul T și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, cu sediul în T,- A, județul
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC Distribuție SA
Obligă pârâta să ridice stâlpii de electricitate existenți pe terenurile reclamanților din T înscrise în CF nr.- nr.top 14323-14324/22 în suprafață de 625 mp și CF nr.- nr.top. 14323-14324/23 în suprafață de 566 mp.
Respinge în rest acțiunea reclamanților.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red./08.02.2008
Dact./11.02.2008
6 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Dorin Ilie Țiroga
