Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.13/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1338/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimata SC - Gi SRL, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru revizuienți, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta revizuienților solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, în principal, trimiterea cauzei instanței de fond pentru rejudecare, în vederea judecării cererii în contradictoriu cu intimata SC SRL, iar în subsidiar, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1338/12.10.2007 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timișa respins cererea de revizuire formulată de revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr.597/14.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata SC - Gi SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Timișoara și înregistrată sub nr. 9709/04.07.2005 reclamanții Primarul Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului T, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, fostă SC - GI SRL au solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 414/1998 încheiat între pârâtă și Primăria Municipiului pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință din municipiul T,-, în suprafață de 92,02 mp, evacuarea pârâtei din spațiul sus menționat și obligarea acesteia la plata debitului de 96.942.752 lei reprezentând diferență de chirie, penalități de întârziere și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele arată că spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în municipiul T,- este închiriat pârâtei prin contractul de închiriere nr. 414/1998.
Potrivit clauzelor din contract, respectiv art.4 alin.2, chiria lunară va fi modificată pe durata derulării contractului prin hotărârile Consiliului Local, iar încheierea valabilă a contractului determină părțile să își asume obligațiile stipulate în clauzele contractuale.
Prin hotărârea nr.42/2000 se stabilește că începând cu data de 01.01.2001 se modifică tarifele de bază pe mp la chiriile pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, reactualizarea chiriei referindu-se atât la rata inflației, cât și la alți factori. Achitarea diferenței din anul 2001 până la zi se putea face până la data de 31.12.2004.
Prin adresa Direcției Patrimoniu nr.-3138/27.02.2004, reclamanta a solicitat achitarea sumei de 96.942.752 lei, reprezentând diferență de chirie pe perioada 01.01.2001-01.03.2003, dar fără rezultat.
În consecință, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei adresa SC 2005/8433/06.05.2005, somația SC 2005-3138/27.02.2005, contractul de închiriere a cărui reziliere o cere și copie a fișei de calcul pentru stabilirea chiriei.
Prin sentința civilă nr. 9442/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială, reținându-se că în speță operează prorogarea legală de competență cu privire la capătul de cerere accesoriu, fiind întrunite dispozițiile art. 158 raportat la art.159 pct. 2 Cod Procedură Civilă și art.2 pct.1 Cod Procedură Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.11438/2005.
La termenul din 12.04.2006 reclamantele au depus la dosarul cauzei precizare de acțiune, învederând că înțeleg să se judece cu pârâta SC SRL, fostă SC - GI SRL.
Prin încheierea din 10.05.2006 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 pct.2 Cod Procedură Civilă, fiind repusă pe rol la termenul din 06.12.2006.
La termenul din data de 07.02.2007 reclamanții, prin reprezentant, au depus la dosarul cauzei dovada citării prin publicitate a pârâtei într-un ziar de mare tiraj și note de calcul a diferențelor de chirie datorate.
Examinând cererile formulate, motivele în fapt și în drept, actele în probațiune depuse la dosarul cauzei, văzând prevederile art. 969, 1411 și următoarele Cod Civil, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr.597/14.03.2007, a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată, și respins-o, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Între părți a fost încheiat contractul de închiriere 414/30.12.1998 pe o perioadă de 10 ani, având ca obiect folosința spațiului în suprafață de 92,02 mp, compus din două încăperi de către pârâtă, situat în- T, în schimbul unei chirii lunare, astfel cum este stabilită prin fișa de calcul ce face parte integrantă din contract, calculată pe baza HCL 84/27.05.1997 ce va fi reactualizată pe durata derulării contractului prin hotărâri ale (art. 4 din contract).
Art.6 din contractul de închiriere prevede sancțiunile pentru neplata chiriei, astfel: nerespectarea termenului de plată se penalizează cu 5 % pe zi de întârziere pe suma datorată pentru maxim 30 zile calendaristice, iar după această perioadă contractul de închiriere e reziliat de drept, chiriașul fiind obligat să pună la dispoziția locatorului spațiul în cauză în termen de 7 zile de la expirarea termenului de 30 zile pentru calculul penalităților.
Fișa de calcul a chiriei este atașată la fila 10, dosar 9709/2005 al Judecătoriei Timișoara.
Se reține că, în acțiune, reclamanta pretinde că, prin HCL 42/2000 se modifică tarifele de bază pe mp la chiriile pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, hotărârea fiind atacată în contencios administrativ de către pârâtă, dar menținută prin decizia civilă nr.471/2001 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar 2564/CA/2001.
Acțiunea reclamantei este înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 04.07.2005, iar debitul reprezintă chirii și penalități de întârziere calculate pe perioada 2001-2003, astfel cum rezultă din istoricul cauzei.
Din obiectul acțiunii s-a constată însă că reclamanta solicită rezilierea contractului de închiriere și evacuarea din spațiul în litigiu, ignorând însă pactul comisoriu de gradul IV inserat de părțile contractante în art.6 din contract, potrivit căruia, la expirarea celor 30 zile calendaristice calculate pentru plata penalităților de 5 % pe zi de întârziere din chiria datorată, ce începe cu data scadenței termenului de plată inserat la art.5 alin.1, contractul de închiriere este reziliat de drept.
Prin urmare, încă din primele luni ale anului 2001, dacă pârâta nu a achitat chiria majorată, astfel cum avea reclamanta obligația să o comunice, contractul de închiriere era reziliat de drept, reclamanta având calea formulării unei acțiuni numai pentru a se constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.6, astfel că un calcul ulterior al penalităților și eventual al chiriei datorate se constată a fi efectuat prin încălcarea chiar de reclamantă a clauzelor contractuale.
S-a reținut că cererea pentru rezilierea contractului și evacuarea necondiționată a pârâtei poate fi susținută numai în baza art.1020 și 1429 alin. 3 cod civil și nicidecum în baza art. 969-970 Cod Civil ce prevede că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, se pot revoca prin consimțământ mutual sau din cauze autorizate de lege și trebuie executate cu bună credință.
Din actele depuse în probațiune de reclamantă, instanța a constatat că nu rezultă că ar fi fost revocată clauza inserată la art.6 din contract, privind pactul comisoriu, care se observă a fi inserat și cu privire la alte obligații ale chiriașului la art.11 lit. d din contract.
Sub aspect probatoriu, se constată că la nota de calcul a pretențiilor, reprezentând chirie și penalități calculate până la data de 28.02.2007, nu rezultă data scadenței în funcție de care s-au aplicat penalitățile de 0,5% pe zi de întârziere și nici temeiul legal al aplicări cumulate a unor majorări de întârziere ce se suprapun astfel penalităților, întrucât în contract nu există nici o prevedere în acest sens.
Totodată s- constatat că nr. 42/2000 nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Împotriva aceste sentințe a formulat cerere de revizuire Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 597/14.03.2007 a Tribunalului Timiș și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, instanța apreciind în mod eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului formulat prin acțiunea principală, reținând că sumele de bani pretinse reprezintă chirie restantă plus accesoriile aferente chiriei, ori, așa cum rezultă din petitul trei al acțiunii debitul solicitat reprezintă diferență de chirie pe perioada 1.01.2001-1.01.2003.
Revizuienții învederează instanței faptul că pârâta folosea spațiul închiriat prin contractul nr.414/1998 neachitându-și diferența de chirie calculată conform nr.42/2000.
Hotărârea nr.42/2000, arată revizuienții, a fost contestată în justiție însă toate contestațiile au fost respinse, invocându-se chiar excepția neconstituționalității, excepție respinsă prin decizia Curții Constituționale nr.110/2.04.2002.
Referitor la cele reținute de instanță cu privire la pactul comisoriu de gradul IV în ceea ce privește rezilierea de drept a contractului pentru neplata chiriei în condițiile și termenii contractului, revizuienții precizează că pârâta a achitat chiria la nivelul stabilit pentru anul 2002, ceea ce i-a împiedicat să acționeze în instanță pârâta pentru constatarea rezilierii de drept a contractului. Mai mult, intimata a achitat o perioadă chiria aferentă spațiului comercial calculată conform HCL nr.42/2000 începând cu data de 01.03.2003.
Revizuienții consideră că citarea pârâtei nu s-a făcut în mod procedural întrucât și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată SC SRL, instanța a procedat la citarea prin publicitate în mod greșit a pârâtei SC --Gi SRL. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T au solicitat instanței, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.9709/28.09.2005 în contradictoriu cu pârâta SC --G SRL, rezilierea contractului de închiriere încheiat între Primăria Municipiului T și pârâtă, evacuarea necondiționată a acesteia din spațiul cu altă destinație situat în T,-, obligarea pârâtei la plata debitului rezultat din diferență de chirie și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.9442/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.9709/2005 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș Secția Comercială, cauza fiind reînregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 597/14.03.2007 pronunțată în dosarul mai sus identificat instanța a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect reziliere, evacuare și pretenții formulată de reclamanți, reținând că cererea pentru rezilierea contractului și evacuarea necondiționată a pârâtei nu poate fi susținută în baza art.969, 970 Cod civil, iar din actele depuse în probațiune nu rezultă că ar fi fost revocată clauza inserată la art.6 din contract, privind pactul comisoriu.
Susținerile revizuienților, în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, nu se verifică, întrucât instanța de fond a avut în vedere întocmai cererile formulate în acțiunea introductivă la instanță și analizând în detaliu chiar modificarea tarifelor de bază ale chiriei pe metru pătrat pentru spațiul cu altă destinație prin prisma nr.42/2000, astfel încât condițiile pretinse de prev.art.322 pct.2 Cod procedură civilă, nu sunt îndeplinite, motiv pentru care instanța a constatat cererea de revizuire ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T solicitând desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire formulate arătând că instanța de judecată a apreciat în mod cu totul eronat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Revizuienții arată că instanța a apreciat în mod eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului formulat prin acțiunea principală. Astfel, în mod eronat s-a reținut, atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitivul acesteia, că sumele de bani pretinse de apelanți reprezintă chirie restantă și accesoriile aferente chiriei. Așa cum rezultă din petitul numărul trei al acțiunii, debitul solicitat nu reprezintă chirie restantă, ci diferență de chirie pe perioada 01.01.2001-01.01.2003.
Revizuienții mai arată că după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-a respins contestația împotriva nr.42/2000, locatorul Consiliul Local al Municipiului Tap rocedat la recalculul chiriei în raport de noile tarife, aprobate prin hotărârea menționată, rezultând astfel o diferență de chirie pe care o datora fiecare chiriaș care deține spațiul din fondul locativ, altul decât acela cu destinație de locuință.
Această diferență de chirie putea fi plătită inițial fără dobânzi și penalități de întârziere până la data de 31.05.2004, termen care, ulterior, a fost prelungit până la data de 30.06.2004, conform nr.13/2004 și, mai apoi, până la data de 31.12.2004, conform nr.18/20.07.2004.
nr.42/2000 nu a putut fi pusă în aplicare, întrucât, atacată fiind în instanță, a fost suspendată aplicarea acesteia pe perioada litigiului până la pronunțarea unei sentințe judecătorești irevocabile, iar odată ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă s-a reluat aplicarea acesteia, diferența de chirie, calculată pentru perioada 01.01.2001-01.03.2003, fiind comunicată pârâtei prin adresa nr.SC 2004-3138/27.02.2004.
Raportat la reținerile instanței cu privire la pactul comisoriu de grad IV, în ceea ce privește rezilierea de drept a contractului pentru neplata chiriei în condițiile și termenii contractului, revizuienții învederează faptul că pârâta a achitat, pentru perioada pentru care au solicitat diferență de chirie calculată potrivit nr.42/2000, chiria la nivelul stabilit pentru anul 2002, fapt ce i-a împiedicat să acționeze în instanță pentru constatarea rezilierii de drept a contractului, în baza pactului comisoriu inserat în clauzele contractuale, hotărârile adoptate de consiliul local, în calitate de autoritate a administrației publice locale în exercitarea competențelor cu care a fost investit, se aduc la îndeplinire și trebuie respectate.
Se mai arată că diferența de chirie putea fi plătită fără dobânzi și penalități de întârziere până la data de 31.12.2004, conform nr.18/2004, urmând ca numai după expirarea termenului de 31.12.2004 locatorul să calculeze dobânzi și penalități de întârziere și să ia măsuri pentru recuperarea debitelor. Din acest motiv locatorul nu a emis pretenții cu privire la "diferența de chirie" înainte de a se împlini termenul acordat pentru plata diferenței de chirie, venindu-se astfel în sprijinul chiriașilor, cărora le-a fost acordată o facilitate de plată.
Mai mult, începând cu data de 01.03.2003, reclamanta a achitat o perioadă chiria aferentă spațiului comercial pe care îl folosește în baza contractului de închiriere, calculată conform nr.42/2000, ceea ce înseamnă că avea cunoștință de această hotărâre și plătește chiria calculată potrivit acestei hotărâri.
Totodată, sub un alt aspect, revizuienții consideră că citarea cu pârâta nu s-a făcut în mod procedural și legal.
Se arată că, deși au depus la dosar o adresă de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, din care rezultă că denumirea pârâtei este în prezent SC SRL, precizând acțiunea în sensul că au înțeles să se judece cu această societate, instanța a procedat la citarea prin publicitate în mod greșit a pârâtei SC --Gi SRL, când, de fapt, trebuia citată SC SRL, conform mențiunilor din adresa menționată, aflată la dosarul cauzei și conform precizării de acțiune.
Pentru toate aceste motive, revizuienții solicită, în principal, admiterea apeului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea dosarului pentru rejudecare instanței de fond pentru a se judeca în contradictoriu cu SC SRL, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii judecătorești apelate și rejudecând pe fond, admiterea cererii de revizuire formulate în cauză.
Examinând apelul declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul și Primăria Municipiului T prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că motivul de revizuire indicat de revizuienți și prevăzut de art. 322 pct. 2. pr. civ. nu este incident în cauză, dat fiind că instanța care a judecat procesul în fond s-a pronunțat asupra cererii reclamantei, făcând referire și la HCL 42/2000, invocată de revizuienți.
Susținerile revizuienților, în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a avut în vedere cererile formulate de reclamanții revizuienți în acțiunea introductivă la instanță și a analizat modificarea tarifelor de bază ale chiriei pe metru pătrat pentru spațiul cu altă destinație prin prisma nr.42/2000, astfel încât condițiile pretinse de prev.art.322 pct.2 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite în cauză.
Pe de altă parte, în ceea ce privește lipsa de procedură cu pârâta, pe lângă faptul că acest aspect putea fi invocat numai de pârâtă, dacă aceasta ar fi considerat că este vătămată pe acest motiv, aceasta nu poate constitui un motiv de revizuire din cele prevăzute de art. 322. pr. civ. ci eventual de contestație în anulare, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Așa fiind, întrucât nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge apelul declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul și Primăria Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1338/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red./08.02.2008
Dact./11.02.2008
6 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Dorin Ilie Țiroga
