Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T reprezentant prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1084/PI/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată SOCIETATEA COOPERATIVĂ . T (fostă .), având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții apelanți consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată SOCIETATEA COOPERATIVĂ .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 21.01.2010, întâmpinare formulată de către pârâta intimată, din care un exemplar se comunică reprezentantei apelanților, care arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar delegație de reprezentare și arată că num ai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea dosarului Judecătoriei Timișoara pentru soluționarea cauzei pe fond, arătând că la data de 17.06.2009, reclamanții au depus la dosar minuta timbrării, în care au arătat că sunt scutiți de la plata taxei de timbru, dar cererea sa a fost respinsă. Arată că potrivit art. 17 din Legea 146/1997, reclamanții sunt scutiți de la plata taxei de timbru, deoarece reprezintă venit public, de la bugetul de stat. Învederează de asemenea, instanței că în sentința Tribunalului Timiș este o eroare, în sensul că reprezentanta reclamanților apelanți nu a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect, cu atât mai mult că cât a depus minuta timbrării. În ceea ce privește creanța, având în vedere cuantumul acesteia, de aprox. 42.000 lei, apreciază că în cauză era competentă să soluționeze cauza pe fond Judecătoria Timișoara.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1084/PI/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL T, MUNICIPIUL T REPREZENTAT PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL T, MUNICIPIUL T REPREZENTAT PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, în contradictoriu cu pârâta . au solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 42.766 lei, din care 4.851 lei reprezentând diferența de chirie calculată conform nr.42/2000 pentru perioada 01.01.2001 - 28.02.2003 reprezentând chirie lunară restantă conform contractului de închiriere, la care se aplică penalități de întârziere în cuantum de 291 lei datorate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 și 37.624 lei majorări de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data de 01.01,2005 și până la data plății, cu privire la spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința situat în T- și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Timișa reținut că legal citata si cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în suma de 2103 lei și a timbrului judiciar in valoare de 5 lei, reprezentantul reclamanților, prezent în instanță, nu a timbrat cererea de chemare in judecata astfel cum s-a pus in vedere, motiv pentru care tribunalul a admite excepția netimbrării acțiunii, invocată de instanță din oficiu, iar in temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, a anulat acțiunea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T reprezentant prin PRIMAR, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului Judecătoriei Timișoara pentru soluționare pe fond.
În motivare, apelanții au arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, interpretând eronat dispozițiile legale aplicabile în speță, susținând în esență, că Tribunalul Timișa anulat ca netimbrată acțiunea reclamanților, deși aceștia erau scutiți de plata taxelor de timbru, conform art. 17 din Legea 146/1997.
Apelanții au mai invocat lipsa competenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea pe fond a cauzei, întrucât valoarea debitului pe care îl datorează intimata se ridică la un cuantum de 42.766 lei, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, Tribunalul Timiș nu este competent să soluționeze prezenta cauză în primă instanță, având obligația să își decline competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a, art. 159 alin. 2, art. 282-298 Cod procedură civilă, art. 17 din Legea 146/1997.
Pârâta intimată SOCIETATEA COOPERATIVĂ . T (fostă .), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat si nelegal si menținerea sentinței atacate, solicitând ca instanța să constate că apelul a rămas fără obiect având in vedere faptul ca apelanta - parata a evacuat spațiul din Stația CF T Nord, ce face obiectul prezentului dosar, în data de 21.09.2009 potrivit procesului verbal de ieșire din spațiu nr. 772/2009. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, consideră că această instanță s-a pronunțat în mod corect întâi pe excepția netimbrării, acțiunea fiind introdusă de reclamanți la tribunal șu nu la judecătorie, iar în urma admiterii excepției de netimbrare, nu s-a mai pus în discuție excepția necompetenței materiale. A invocat dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă în acest sens, care prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei, invocată de către reclamanții apelanți, Curtea constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite, având în vedere următoarele aspecte:
Art. 2: Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă: "Tribunalul judecă: 1. în primă instanță: a) procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani".
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă, judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, și în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar în conformitate cu art. 2 din același cod tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Ca atare, se poate observa că în timp ce art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă stabilește expres competența după materie, în primă instanță, a tribunalului, în procesele și cererile de natură comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei ori este neevaluabil în bani, art. 1 pct. 1 din același cod reglementează competența de drept comun, în primă instanță, a judecătoriilor, ceea ce înseamnă că le sunt atribuite în competență procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare până la 100.000 lei. Așadar, dacă o acțiune comercială are un obiect evaluabil în bani, competența în primă instanță este determinată de criteriul valoric, judecătorie sau tribunal, după caz.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale respectivelor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Aceasta, întrucât la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, pretenția concretă, precum și dreptul subiectiv asupra fiecărui bun reclamat, sens în care a și impus prin art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă obligația reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii. De aceea trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială și căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
În aceste condiții, față de obiectul cauzei dedusă judecății, evaluabil în bani, respectiv obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 42.766 lei, către reclamanți, Curtea consideră că în speță competența de soluționare a cauzei pe fond aparține Judecătoriei Timișoara, astfel că excepția invocată este întemeiată, sens în care va admite apelul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL și PRIMĂRIA T împotriva sentinței civile nr. 1084/ 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată SOCIETATEA COOPERATIVĂ . T (fostă .).
În consecință, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL și PRIMĂRIA T împotriva sentinței civile nr. 1084/ 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată SOCIETATEA COOPERATIVĂ . T (fostă .).
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./15.02.2010
Tehn. / 6 ex./16.02.2010
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
