Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1344/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - LEASING SA și intimatul, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă părțile pentru debitoarea recurentă - SRL avocat, pentru creditoarea intimată - LEASING SA avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului debitoarei recurente.
Reprezentantul debitoarei recurente arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării și că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii cererii formulată de către creditoare, arătând că societatea nu a avut posibilitatea să formuleze contestație, că sediul social al societății este pe-, dar în mod greșit agentul procedural a constatat că nu e nimeni la sediu și a afișat citația, deși întotdeauna este cel puțin o persoană la sediu, iar Codul d e procedură civilă prevede că citația nu se poate afișa în cazul persoanelor juridice. Pe fond, arată că debitul este sub pragul minim cerut pentru deschiderea procedurii, societatea nu este în insolvență, aspect ce rezultă chiar din actele depuse de către creditoare, care însă nu a precizat că unele creanțe erau achitate. Mai arată că s-au depus acte doveditoare în acest sens și că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarei intimate solicită respingerea recursului, arătând că între părți au fost în derulare 4 contracte de leasing și toate au fost reziliate, dar din 4 autovehicule au intrat doar în posesia unuia singur, menționând că suma este certă, lichidă și exigibilă. Cu privire la procedura de citare, arată că lasă acest aspect la aprecierea instanței.
Reprezentantul debitoarei recurente, în replică, arată că nu au relevanță creanțele ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, ci doar cele depuse până la deschiderea procedurii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1344/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de către creditoarea - LEASING SA, și în consecință: în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - SRL; a numit administratorul judiciar -, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, stabilind pentru acesta un onorariu de 3.000 lei a cărui plată se va face din fondurile speciale aflate în administrarea UNPIR T; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului - SRL, asociaților, acționarilor, creditorilor și ORC T, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, fixând totodată termenele stabilite de legea insolvenței în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată la 21.09.2009 de către creditoarea - LEASING SA, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație; că debitorul se află în încetare de plăți, fapt dovedit cu titlurile executorii - facturi fiscale și contract de leasing, depuse în copie la dosarul de fond al cauzei - filele 7-72.
Judecătorul sindic a mai constatat că în fapt creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, superioară valorii prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 și de la a cărei scadență a trecut mai mult de 30 de zile, motive pentru care a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că debitoarea înțelege să conteste legalitatea și temeinicia cererii formulată de către creditoarea declanșatoare, că aceasta este neîntemeiată atât sub aspectul existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile apte de a-i da dreptul să solicite declanșarea procedurii insolvenței, cât și sub aspectul stării de insolvență a debitoarei.
Se mai arată că debitoarea nu a avut cunoștință despre inițierea acestei proceduri și existența dosarului pe rolul instanței de judecată, că sediul său social este în T-. 13, jud. T, însă în mod greșit agentul a constatat că nicio persoană nu poate fi găsită la această adresă, deși activitatea de birou a societății se desfășoară la această adresă. Se invocă faptul că procedura de citare cu debitoarea nu a fost îndeplinită, având în vedere dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă, care prevăd că în fapt, comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, așa cum s-a procedat în cauză, sens în care se apreciază că procedura de citare astfel îndeplinită pentru termenul la care instanța a rămas în pronunțare atrage nulitatea hotărârii pronunțate și solicită ca instanța de recurs să constate existența acestui viciu de procedură și să admită recursul sub acest aspect.
Cu privire la creanță, debitoarea recurentă a susținut că temeiul solicitării creditului îl reprezintă contractele de leasing enumerate în cerere, în baza cărora creditoarea a emis o serie de facturi către debitoare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea insolvenței pentru deschiderea procedurii, creanța fiind sub pragul prevăzut de lege. Se mai arată că a obținut o amânare a plății ratelor acumulate - cu acordul creditoarei - pe care le-a achitat astfel;
- 1.000 lei în data de 27.04.2009, conform chitanței nr. 1978/27.04.2009;
- 2.000 lei în data de 14.05.2009, conform chitanței nr. 1931/14.05.2009;
- 1.000 lei în data de 19.05.2009, conform chitanței nr. 1940/19.05.2009;
- 1.000 lei în data de 15.06.2009, conform chitanței nr. 2046/15.06.2009;
- 45.540 lei în data de 07.07.2009, conform ordinului de plată nr. H- (extras de cont luna iulie 2009 emis de BRD T/04.08.2009), din care arată că a achitat suma de 31.837,89 lei, reprezentând rate și penalități până în luna decembrie 2008, de unde rezultă plata a 13.702,11 lei pentru anul 2009;
- 1.267,29 lei în data de 14.07.2009, conform chitanței nr. 2120/14.07.2009;
- 1.000 lei în data de 21.08.2009, conform chitanței nr. 2275/21.08.2009.
Se arată că totalul sumei este de 20.969,4 lei, că debitul este de 24.329,6 lei (45.299,00 lei - 20.969,4 lei), iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la data de 21.09.2009, dată la care ratele restante cumulate se ridică la suma de 24.329,6 lei, ceea ce nu-l îndreptățește pe creditor să formuleze o cerere o cerere de declanșare a procedurii insolvenței.
În drept, recurenta a invocat art. 12 și următoarele din Legea 85/2006, art. 274, 304 și următoarele Cod procedură civilă.
Creditoarea intimată - LEASING SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, arătând că în fapt prin contractele de leasing nr. 76/04.12.2006, nr. 45/04.07.2007, nr. 44/02.07.2007, nr. 01/19.01.2007, debitoarea avea drept de folosință asupra a patru autoturisme, urmând ca la sfârșitul perioadei de leasing, după achitarea valorii reziduale a bunurilor, debitoarea să devină proprietara autoturismelor. Întrucât debitoarea a încetat orice rambursare a ratelor conform clauzelor contractuale și nu a reușit să contacteze reprezentanții societății pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, a reziliat anticipat contractele și a încercat recuperarea prejudiciului și a autoturismelor care conform contractelor nu sunt proprietatea debitoarei, fiind deținute în mod abuziv și în prezent de către aceasta.
Creditoarea intimată mai arată că a reușit să recupereze doar un autoturism, celelalte fiind în continuare în mod abuziv în folosința debitoarei; că a încercat în repetate rânduri, telefonic sau prin poștă, că contacteze reprezentanții debitoarei, dar aceștia s-au eschivat de la orice tentativă de întâlnire, dând dovadă de rea credință în desfășurarea relațiilor contractuale, la care au subscris în momentul semnării acestora. Mai arată că întrucât a epuizat toate modalitățile de rezolvare pe cale amiabilă, a declanșat procedura insolvenței împotriva debitoarei pentru recuperarea celor 3 autoturisme și s-a înscris la masa credală cu suma de 104.910,27 lei. Consideră că invocarea de către debitoare a faptului că în speță creanța nu este certă, lichidă și exigibilă este nefondată, fapt dovedit și de Tribunalul Timiș care a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
De asemenea, creditoarea susține că referitor la invocarea de către debitoare a procedurii de citare, acesta este un pretext pentru a evita deschiderea procedurii.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, prima instanță pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. De asemenea, potrivit art. 3 pct.12 cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie;
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței nr. 85/2006 definește deci noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește așadar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă lichidă și exigibilă, precum și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței nr. 85/2006, respectiv minim 30.000 lei, la data deschiderii procedurii.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin înscris sub semnătură privată, ori orice alt înscris necontestat de către debitor, nici în privința existenței sale, nici în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate în baza acestuia.
În cauză, creditoarea a solicitat declanșarea procedurii insolvenței față de debitoare pentru o creanță în sumă de 45.299 lei rezultată din contractele de leasing încheiate cu debitoarea și facturile fiscale emise în executarea acestor contracte.
În recurs, debitoarea a făcut însă dovada că a achitat înainte de deschiderea procedurii o parte din creanța pretinsă de creditoare. Astfel, din înscrisurile depuse în copie la dosar de debitoare și necontestate de creditoare rezultă că debitoarea a achitat creditoarei următoarele sume de bani:
- 1.000 lei în data de 27.04.2009, conform chitanței nr. 1978/27.04.2009;
- 2.000 lei în data de 14.05.2009, conform chitanței nr. 1931/14.05.2009;
- 1.000 lei în data de 19.05.2009, conform chitanței nr. 1940/19.05.2009;
- 1.000 lei în data de 15.06.2009, conform chitanței nr. 2046/15.06.2009;
- 45.540 lei în data de 07.07.2009, conform ordinului de plată nr. H- (extras de cont luna iulie 2009 emis de BRD T/04.08.2009), din care suma de 31.837,89 lei, reprezentând rate și penalități până în luna decembrie 2008, de unde rezultă plata a 13.702,11 lei pentru anul 2009;
- 1.267,29 lei în data de 14.07.2009, conform chitanței nr. 2120/14.07.2009;
- 1.000 lei în data de 21.08.2009, conform chitanței nr. 2275/21.08.2009.
Dat fiind faptul că din totalul sumei solicitate de creditoare ca și creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea a achitat înainte formularea cererii pentru deschiderea procedurii suma de 20.969,4 lei, la data deschiderii procedurii debitul era de 24.329,6 lei, astfel încât creanța pretinsă de creditoarea declanșatoare nu întrunea valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006, deci în mod neîntemeiat s-a admis cererea creditoarei de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Este nefondată susținerea creditoarei că a formulat ulterior cerere de admitere a creanței pentru a sumă mai mare, întrucât condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței trebuie apreciate la data soluționării cererii de deschidere a procedurii și nu ulterior.
De asemenea, este nefondată susținerea debitoarei că nu a fost citată legal la soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea constatând că aceasta a fost citată legal în conformitate cu prevederile art. 87-100. pr. civ.
Pentru considerentele arătate mai sus, având în vedere prevederile art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de debitoarea - SRL T și va odifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de creditoarea - LEASING SA T împotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 1344/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - LEASING SA și intimatul, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea formulată de creditoarea - LEASING SA T împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./09.02.2010
Tehn. /5 ex./09.02.2010
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
