Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.150
Sedința publică de la 09 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererilor de apel, formulate de apelanții reclamanți - B SRL și și apelanta pârâtă - SA, împotriva sentinței comerciale nr.9924/13.11.2006 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, apel după casare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanții reclamanți prin dl. avocat cu împuternicire avocațială la dosar și apelanta pârâtă prin dl. avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Părțile prin apărători, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea acordă cuvântul părților pe cererile de apel, având în vedere motivele de casare.
Apelanții reclamanți prin apărător, solicită constatarea dreptului licit la capătul doi de cerere, admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei. Solicită respingerea apelului formulat de societatea pârâtă, apreciind că restituirea înscrisurilor nu reprezintă o acțiune evaluabilă în bani. Depune la dosar, copia sentinței nr.6187/07.05.2007 prin care Tribunalul Bucureștis -a pronunțat pe acțiunea disjunsă privind restituirea înscrisurilor.
Apelanta pârâtă prin apărător, apreciază că restituirea de înscrisuri este o acțiune evaluabilă în bani și nu se poate ignora îndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că fără aceste înscrisuri nu poate fi făcută recepția clădirii, sunt documente care țin de cartea tehnică a clădirii.
Solicită admiterea apelului său, schimbarea în parte a hotărârii atacate, admiterea excepției lipsei concilierii și pentru al doilea capăt de cerere și să se constate acțiunea reclamanților, ca prematură.
Având cuvântul pe apelul reclamanților, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 6.06.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanții ȘI - B SRL au chemat în judecată pe pârâta - SA pentru a fi obligată "Ia restituirea șemineelor, statuilor și tuturor celorlalte obiecte pe care le-a ridicat" de pe proprietatea reclamantului, precum și la restituirea tuturor documentelor aferente construcției din B,--25, sector 4 și lucrărilor ce trebuie efectuate la această construcție. Ulterior, reclamantul a precizat bunurile și documentele la care s-a referit în cererea de chemare în judecată, astfel încât să poată fi individualizate.
Prin sentința comercială nr. 9924 din 13.11.2006, tribunalul a disjuns judecata cererii privind restituirea bunurilor mobile corporale de judecata cererii privind restituirea de înscrisuri. A respins pentru lipsa concilierii prealabile cererea privind restituirea bunurilor mobile corporale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în luna octombrie a anului 2005 reclamanta - B SRL a notificat pârâta să-i restituie bunurile pe care le-a ridicat, dar nici această reclamantă și nici reclamantul nu au transmis o invitație la conciliere în care să specifice elementele minime necesare precum - între altele - data și locul întâlnirii părților. Reclamanta a invitat pârâta la conciliere dar pentru executarea obligațiilor contractuale referitoare la efectuarea unor lucrări de construcții (consolidări, amenajări, etc.), iar nu pentru predarea unor bunuri.
Relațiile dintre părți sunt guvernate de contractul de execuție de lucrări nr.348/1.06.2004, care nu se referă la bunurile menționate în precizarea la acțiune.
În acest contract este inserată obligația pârâtei de a preda construcția, după efectuarea lucrărilor contractate, iar predarea construcției presupune și predarea unor documente care să ateste cantitatea și calitatea lucrărilor efectuate. Prin invitația la conciliere transmisă de reclamanți sub nr.343/25.07.2005, aceștia au indicat ca obiect al litigiului executarea obligațiilor decurgând din contractul nr.348/2004, respectiv finalizarea lucrărilor și predarea construcției. Așadar, în ceea ce privește obligația de predare a documentelor care să ateste efectuarea lucrărilor la nivelurile cantitative și calitative convenite, documente care au valoare economică și pot fi evaluate în bani, reclamanții au îndeplinit obligația prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă.
Deoarece pentru cererea de restituire a bunurilor din incinta construcției nu s-a efectuat concilierea prealabilă iar pentru cererea de restituire a înscrisurilor sunt necesare noi probe, în interesul unei bune administrări a justiției, tribunalul disjuns judecata celor două cereri și a respins cererea privind restituirea bunurilor mobile corporale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile, cereri care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
Reclamanții arată în motivarea apelului că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, considerând că cererea de restituire a bunurilor este evaluabilă în bani. În realitate, obiectul acțiunii nu este alternativ: obligarea pârâtei la a restitui bunurile sau contravaloarea acestora în bani. Obiectul cererii este unic: obligarea pârâtei la a restitui bunuri individual determinate - deci obligația de a face.
În plus, instanța nu a reținut temeiul de drept al cererii: articolul 1073 cod civil și nici faptul că nu s-a solicitat contravaloarea bunurilor, ca un capăt subsidiar de cerere, ci doar predarea acestor bunuri în materialitatea lor.
Având în vedere acestea, este evident faptul că nu era necesară o convocare la conciliere în sensul articolului 7201Cod procedură civilă.
Chiar și în ipoteza în care s-ar considera că o astfel de conciliere era necesară, s-a îndeplinit și această obligație.
Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că procedura prevăzută de articolul 7201Cod procedură civilă este o măsură menită să evite recurgerea la instanțele judecătorești pentru soluționarea litigiului dintre părți, în soluționarea amiabilă a acestuia.
În acest sens a fost prevăzută o astfel de procedură prealabilă, pentru a da posibilitatea unei părți de a afla pretențiile celeilalte părți și temeiul acestora, pentru a formula apărări sau pretenții proprii și pentru a încerca soluționarea amiabilă a diferendelor dintre părți.
Astfel, prin adresele din data de 18.10.2005, primite de pârâta-intimată la 21.10.2005, aceasta a fost notificată să predea bunurile ridicate de pe șantier (șeminee, țiglă, material lemnos, profile metalice, balustrade de epocă din fier forjat etc).
La aceste adrese, înregistrate de intimata-parată sub nr.4860 și 4861 din 21.10.2005, aceasta răspunde cu adresa nr.4868/21.10.2005: "referitor la scrisorile dvs. din 18.10.2005 (. ) prin care ne solicitați returnarea a patru șeminee și a unor materiale de valoare, vă comunicam următoarele.".
La această adresă a existat un răspuns din partea reclamanților, transmis în data de 25.10.2005 și primit de intimata-pârâtă la data de 26.10.2005, prin care s-a comunicat că notificarea inițială rămâne valabilă în condițiile precizate.
Deci solicitarea de restituire a bunurilor a fost primită de intimata pârâtă, iar aceasta a răspuns. Toate eforturile de rezolvare a acestui diferend se încadrează în prevederile articolului 26 din contractul de execuție lucrări nr. 348/2004, prin care părțile au înțeles să deroge de la prevederile articolului 7201Cod procedură civilă.
Există posibilitatea legală de a deroga de la prevederile articolului 7201prin voința părților contractuale, întrucât această dispoziție legală are caracter dispozitiv, urmărind ocrotirea intereselor părților și nu un interes public.
Chiar și în ipoteza că trebuiau respectate prevederile articolului 7201Cod procedură civilă, se consideră îndeplinită această obligație.
Astfel, în data de 25.07.2005, cu adresa nr.3433, intimata a fost invitată la conciliere directă pentru a încerca soluționarea pe cale amiabilă a litigiului apărut între părți, în legătură cu executarea contractului nr. 348/2004. În cadrul acesteia, s-a precizat că reclamanții sunt îndreptățiți la executarea obligațiilor contractuale asumate de executant și încadrarea în prevederile și termenele contractuale de efectuare a lucrărilor, conform responsabilităților asumate și rezuItate din contractul de execuție lucrări nr. 348/01.06.2004.
În executarea obligațiilor contractuale, intimata-pârâtă a procedat la desfacerea materialelor, a facturat aceste lucrări, le-a transportat în depozitele proprii, a facturat și transportul acestora și a încasat banii. Însă nu le-a mai pus în operă și nu le-a returnat, neîndeplinindu-și astfel obligațiile contractuale pe care și le asumase prin contractul nr.348/2004.
În momentul în care a fost invitată la conciliere intimata-pârâtă, s-a menționat în invitație că urmează a se discuta executarea obligațiilor contractuale asumate de și încadrarea în prevederile și termenele contractuale de efectuare a lucrărilor, conform responsabilităților. Deci inclusiv obligațiile de mai sus.
Apelanta pârâtă arată în motivarea apelului său că prin adresa nr. 3433/25.07.2005, - SA a fost convocată la conciliere numai de către - B SRL, reclamanta din cauza de față. Reclamantul, președintele - B SRL și proprietarul imobilului care a făcut obiectul contractului de execuție lucrări nr.348/2004, nu a convocat pârâta la conciliere, așa încât nu se poate reține afirmația contrară a instanței de fond că acesta și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută de articolul 7201Cod procedură civilă.
În al doilea rând, convocarea la conciliere directă transmisă de reclamanta - B SRL nu a avut ca obiect restituirea înscrisurilor solicitate prin acțiune ci plata de penalități, daune materiale directe și daune interese, așa cum rezultă din conținutul convocării.
Că acesta a fost obiectul concilierii și nu "restituirea înscrisurilor" rezultă și din adresa reclamantei - B SRL datată 29.07.2005, depusă de aceasta la dosar.
Așadar, prin această adresă (ulterioară convocării), reclamanta își reiterează pretențiile sale din convocarea la conciliere.
Că obiectul convocării la conciliere nu l-a constituit "restituirea de înscrisuri" rezultă și din faptul că atunci când a intenționat să ceară efectiv documentația, înscrisurile aferente lucrării executate, reclamanta - B SRL a transmis în acest sens o "notificare" în data de 11.08.2005 (depusă de aceasta la dosar) prin care solicita în mod expres ca "în termen de 5 zile de la data primirii prezentei să ne predați documentația aferentă lucrărilor pe care le-ați executat la clădirea din - 23-25, sector 4, B, documentație aferentă cărții tehnice a clădirii".
Desigur, o asemenea notificare nu are nicio legătură cu procedura concilierii directe, strict și imperativ reglementată de articolul 7201Cod procedură civilă, dovedind în schimb faptul că, într-adevăr, reclamanta nu a convocat pârâta la conciliere în ce privește obiectul acțiunii: restituirea de înscrisuri.
Reclamanții nu au făcut nici măcar vorbire de îndeplinirea procedurii concilierii directe nici în acțiunea introductivă nici, ulterior, în precizările depuse la această acțiune și nu există din partea reclamanților nici cea mai mică referire la articolul 7203alin. 2 Cod procedură civilă.
În al treilea rând, așa cum rezultă din corespondența purtată între părți, corespondență generată de convocarea la conciliere transmisă de reclamanta - B SRL, aceasta nu a transmis cu ocazia convocării niciun document, așa cum prevede articolul 7201alin 2 Cod procedură civilă.
În jurisprudență s-a reținut că ". dispozițiile articolului 7201din Codul d e procedură civilă au caracter imperativ și în ceea ce privește reglementarea modului de efectuare a procedurii. În cazul în care nu s-au respectat integral și întocmai prevederile legale la care s-a făcut referire, instanța trebuie să rețină că cererea de chemare în judecată este prematură. "
Prin decizia comercială nr.210 din 25.04.2007, Curtea a admis excepția lipsei de interes și a respins apelul declarat de apelanta pârâtă, ca lipsit de interes, a admis apelul apelanților reclamanți, a desființat în parte sentința atacată cu privire la respingerea cererii de restituire a bunurilor mobile corporale pentru lipsa concilierii prealabile și a trimis cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeași instanță, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Recursul declarat de pârâta - SA a fost admis prin decizia nr. 3975 din 5.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială. S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru judecarea apelurilor părților, reținându-se că instanța de apel greșit a admis excepția lipsei de interes în situația în care pârâta prin apelul formulat a criticat hotărârea instanței de fond pentru faptul că tribunalul nu a admis excepția lipsei concilierii prealabile pentru capătul 2 al acțiunii reclamanților.
După casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
Părțile nu au avut alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea unor bunuri mobile și la predarea unor documente, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 Euro pe zi de întârziere.
În mod greșit prima instanță a considerat că acțiunea este evaluabilă în bani. Aceasta are ca obiect o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei să restituie anumite bunuri și documente, cerere de natură comercială (dată fiind calitatea reclamantei și a pârâtei și natura relațiilor dintre părți) dar neevaluabilă în bani.
Ca urmare, prevederile articolului 7201Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, procedura prealabilă a concilierii directe fiind obligatorie doar în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani.
Față de cele arătate, apreciind că celelalte motive de apel ale reclamanților și motivele de apel ale pârâtei nu se mai impun fi analizate, Curtea considerând că procedura concilierii prealabile nu se impunea a fi deloc efectuată nici în privința restituirii bunurilor mobile și nici a predării înscrisurilor, în baza articolului 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul pârâtei ca nefondat iar în baza articolului 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite apelul reclamanților, va desființa în parte sentința atacată cu privire la respingerea cererii de restituire a bunurilor mobile pentru lipsa concilierii prealabile și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în aceste limite.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - SA cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței comerciale nr.9924/13.11.2006 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți - B SRL cu sediul în B, sector 4,--25 și domiciliat în Comuna, Sat, Complex, nr. 22, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.9924/13.11.2006 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința atacată cu privire la respingerea cererii de restituire a bunurilor mobile pentru lipsa concilierii prealabile și trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeași instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
30.04.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
