Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 521
Sedinta publica din 28.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - AM SRL și apelanta pârâtă - SRL, împotriva sentintei comerciale nr.1968/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 21.11.2008 și apoi la 28.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin sentința comercială nr. 323 din 3.03.2007, Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de contencios Administrativ a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta - SRL, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - - AM SRL, obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 534.445,73 lei -preț mărfuri, 70.000 lei - dobândă, 96.000 lei - împrumut nerestituit, 88.895,98 lei - penalități de întârziere determinate prin contractul de tranzacție încheiat în data de 21.09.2005, precum și să se constate că reclamanta a dobândit calitatea de concesionar al suprafeței de 7708,34. teren situat în comuna jud.
Prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea cereri reconvenționale prin care s-a solicitat obligarea reclamantei să refacă un număr de 8 facturi în monedă euro; să se constate că suma solicitată de reclamantă și rezultată din contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri nr./005/11.07.2004, este de 248.745,89 euro, să se constate nulitatea contractului de tranzacție încheiat între părți în data de 21.09.2005, precum și a contractului de cesiune a contractului de concesiune încheiat sub condiție, în data de 21.09.2005.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri nr. /005/11.07.2004, prin care pârâta - SRL s-a obligat să vândă reclamantei - - AM SRL cantitatea de 2.500 mc bușteni de stejar pentru suma totală de 396.400 euro, fără TVA. Pârâta avea obligația întocmirii facturilor în euro, iar plata urma să fie făcută în lei la cursul BNR din ziua plății; facturile au fost întocmite însă în lei.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că a dobândit drepturile și obligațiile decurgând din contractul de concesiune, iar pârâta reclamantă să fie obligată la plata sumei de 26400,13 lei reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a terenului din comuna și debitul actualizat al - - AM SRL.
Prin sentința nr. 961/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială
Prin sentința comercială nr. 1968 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, au fost respinse atât cererea principală cât și cererea reconvențională și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantei privind refacerea facturilor emise de partea adversă, precum și stornarea acestora este inadmisibilă, câtă vreme facturile fiscale nu produc efecte juridice, ele fiind emise în baza unui contract. S-a considerat, de asemenea, că nu există motive de nulitate absolută a contractului de tranzacție, întrucât partea adversă a acoperit prejudiciul pretins de co-contractant și, prin urmare, contractul de concesiune - consecință a celui de tranzacție, a fost considerat valabil.
Și cererea pârâtei reclamante de constatare a dobândirii calității de concesionar, în temeiul art.111 Cod procedură civilă, a fost considerată inadmisibilă, întrucât încearcă să dea valoare juridică unei convenții de înstrăinare a contractului de concesiune, încheiat fără acordul concedentului, ceea ce determină inopozabilitatea contractului de cedare a concesiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
Motivele de apel invocate de către apelanta - SRL, sunt următoarele:
-cererea sa era de constatare a îndeplinirii condițiilor clauzelor contractuale și de pronunțare a unei hotărâri care să o declare titulara drepturilor și obligațiilor contractului de concesiune, astfel că, în mod nelegal prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, fără să fi invocat această excepție și să o fi pus, în prealabil, în discuția părților;
-în mod eronat a fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 26.400,13 lei - ca diferență între creanța pârâtei și prețul de circulație al terenului (estimat la 800.000 lei), întrucât nu s-au administrat probe în dovedirea prețului terenului și debitelor reclamantei, deși prin cererea reconvențională s-a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză tehnică (evaluatorie a terenului și contabilă);
-prin respingerea cererii de declinare a competenței, instanța a încălcat dreptul la apărare al pârâtului.
"Motivele de apel" invocate de către apelanta - -AM SRL, nu cuprind, în concret, nici o critică adusă sentinței atacate, ele nefiind decât un istoric al relațiilor comerciale derulate între părți, precum și o încercare de a analiza teoretic articole citate din Codul fiscal și din Normele metodologice de aplicare a acestora.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate și susținerile părților, Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, considerentele expuse mai jos fiind comune ambelor apeluri:
Tribunalul Bucureștia considerat în mod corect, după analizarea judicioasă a probatoriului administrat (astfel cum a fost acesta solicitat de către părți), că cererile - de altfel confuz formulate, având ca obiect constatarea unor situații de fapt, formulate de către reclamanta pârâtă, sunt inadmisibile.
Susținerea apelantei - SRL, în sensul că excepția inadmisibilității nu a fost invocată de către instanță și pusă în discuția părților este eronată, câtă vreme din practicaua încheierii de ședință din data de 28.01.2008 se observă în mod evident că instanța a acordat cuvântul părților atât pe fondul cauzei cât și cu privire la excepția de inadmisibilitate a unor capete de cerere ale acestora.
Este adevărat că facturile fiscale nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar clauzele contractului în baza căruia au fost emise; or, contractul fiind legea părților, clauzele asumate devin obligatorii pentru ambele părți și trebuie executate cu bună credință.
Tot în mod corect s-a reținut și împrejurarea că tranzacția încheiată între părți nu reprezintă un contract nul, nefiind invocat și dovedit nici un motiv de nulitate absolută a acesteia, astfel că nici contractul de concesiune -ca act subsecvent tranzacției nu poate fi afectat de nulitate absolută.
De altfel, în mod eronat susține apelanta - SRL că există acordul concedentului - SA - dat sub forma actului adițional (încheiat în data de 5.09.2005) la contractul de concesiune nr.2509/23.12.2003, câtă vreme în preambulul contractului de concesiune nr.3478/21.09.2005 nu se prevede nimic în acest sens.
Nici ultimul motiv de apel nu este întemeiat, întrucât prin respingerea cererii de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița -prin încheierea de ședință din data de 5.11.2007- nu i s-a încălcat reclamantei dreptul la apărare, aceasta beneficiind, pe tot parcursul judecății, de serviciile unui apărător ales.
Relativ la "motivele de apel" invocate de către apelanta - -AM SRL, după cum arătam mai sus, acestea nu cuprind critici întemeiate - nici în fapt, nici în drept, ale sentinței atacate, astfel că, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele - SRL, cu sediul în Com, Județ D și - - AM SRL, cu sediul ales în B,-, -. 7,. 31 sector 3, împotriva sentintei comerciale nr.1968/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 28.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./6.01.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
