Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.53/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta SC de A SA împotriva sentinței civile nr.2910/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal asistat de avocat, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea pune în discuție cererea în probațiune formulată de apelantă având ca obiect efectuarea unei expertize tehnice.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea cererii, apreciind că efectuarea unei expertize tehnice nu este relevantă și utilă soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a formulat cerere reconvențională în cauză prin care să solicite anularea autorizațiilor de construire și branșare la utilitățile de canal.
Analizând cererea în probațiune formulată de apelantă privitoare la efectuarea unei expertize tehnice, raportat la obiectul prezentei cauze, Curtea consideră că administrarea acestei probe nu este utilă, relevantă și pertinentă soluționării cauzei, astfel că o respinge.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală față de probatoriul administrat în cauză, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2910/12.12.2007 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC de A SA, a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contract pentru furnizarea apei și prestări servicii de canalizare la imobilul din A, Calea nr. 26 B ( cu str. -), obligând pârâta să plătească reclamantului 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanța a constatat prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. 7145/55 din 3 iulie 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC " de " SA A, solicitând obligarea ei la încheierea unui contract de furnizare a apei și prestări servicii de canalizare la imobilul din A Calea nr. 26 B cu str. -, proprietatea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este proprietarul tabular al imobilului înscris in CF 55406 situat la adresa de mai sus, și în 1992 în vederea obținerii autorizației de construire a întocmit documentația necesară inclusiv documentația distinctă pentru branșarea imobilului la rețeaua de și canalizare, documentație ce a fost avizată favorabil de către pârâtă, cu avizul de principiu nr. 2076 din 6 mai 1992.
Reclamantul a mai susținut că a edificat construcția în temeiul autorizației nr. 9543 din 4 iulie 1991, și a executat branșamentul la rețeaua de și canalizare în temeiul autorizației de construire nr. 221 din 30 aprilie 1992.
Reclamantul susține că, a efectuat toate lucrările de construcție și racordare la rețeaua de și canalizare în condiții de legalitate, fără a întâmpina nici un fel de obiecțiuni sau restricții din partea pârâtei, dar cu toate acestea pârâta a refuzat încheierea unui contract de furnizare a apei și prestări servicii de canalizare pentru acest imobil, cu motivarea că nu a-r fi fost respectata condițiile avizului de principiu nr. 2076 din 6 mai 1992.
Reclamantul apreciază că, în cauză pârâta dă dovada exercitării abuzului de drept și prin acest comportament îi aduce grave prejudicii, împiedicându-l să folosească in condiții normale construcția.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală cu motivarea că acesta nu a obținut avizul definitiv pentru efectuarea lucrărilor de branșament ci doar avizul de branșare în principiu, ba chiar mai mult din actele depuse de reclamant se poate constata că inițial conducta trece pe lângă imobil iar in prezent se află sub construcție, fiind încălcate astfel prev. HG 930/2005, referitoare la obligația respectării zonei de protecție sanitară.
Pârâta a invocat împrejurarea că reclamantul îi împiedică accesul la instalațiile și echipamentele componente prin aceea că a amplasat construcții pe traseul conductelor, fapta ce constituie infracțiune, și ca urmare a acestui fapt, pârâta nu este de acord cu încheierea contractului obiect al litigiului, decât după ce reclamantul va executa lucrări de deviere a conductei aflate sub construcție, sens in care urmează a obține aviz din partea sa.
Prin sentința civilă nr. 7267 din 2 oct. 2007, Judecătoria Arada admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad, apreciind că natura cauzei este comercială nepatrimonială.
Din probele existente la dosarul cauzei, instanța a reținut în fapt că reclamantul este proprietarul imobilului înscris in CF 55406 A, cu nr. top. 8569/139/1/2 situat in Calea nr. 26 B, cu str. -, dobândind acest drept prin construire și având asupra terenului în suprafata de 180 mp un drept de concesiune pe toată durata existenței construcției.
În vederea efectuării acestei construcții, reclamantul a întocmit documentația necesară, iar Primăria Municipiului A i-a eliberat atât autorizarea pentru executarea de lucrări de construcții nr. 9543 din 4 iulie 1991, cât și autorizarea de construire pentru executarea lucrărilor de branșare și racord canal nr. 221 din 30 aprilie 1992.
În aceasta din urmă autorizație organul emitent a impus condiția respectării documentației autorizate și obligația reclamantului ca după terminarea lucrărilor să refacă întreaga porțiune afectata de branșament la forma inițială pe cheltuiala sa.
Ulterior obținerii autorizației de construire, pârâta a emis în favoarea reclamantului avizul de principiu nr. 2076 din 6 mai 1992, pentru executarea branșamentului de și racord canal.
Și in acest aviz de principiu, s-a impus condiția ca racordarea la rețeaua de să se facă în conducta de existentă iar racordul de canal să se facă în canalul menajer existent pe str. -.
- tipizat al avizului de principiu prevede ca documentația tehnică să fie prezentată pârâtei pentru avizul definitiv și că avizul de principiu nu avizează soluția tehnică, amplasamentul si punctul de racord.
Potrivit susținerilor necontestate ale părților, reclamantul a întocmit documentația necesară executării branșamentului pentru și canalizare, aceste acte fiind depuse și la dosarul cauzei și pentru acestea pârâta a și întocmit devizele privind contravaloarea lucrărilor ce urmează a fi executate.
De asemenea, s-a reținut, în mod necontestat, că reclamantul folosește construcția executată și, de asemenea, a fost efectuat branșamentul la rețeaua de alimentare cu și la rețeaua de canalizare, dar pârâta refuză încheierea contractelor de alimentare cu și respectiv prestării servicii de canalizare, susținând că reclamantul nu a respectat documentația tehnică avizată inițial, că nu deține avizul definitiv necesar executării efective a lucrărilor de branșament și că rețelele sale se afla sub construcția executată în mod nelegal de către reclamant.
Prima instanță a constatat că părțile nu au solicitat în prezenta cauză efectuarea vreunei expertize tehnice, de identificare a lucrărilor de branșament executate de către reclamant, pentru a se verifica în ce măsură acestea respectă sau nu documentația tehnică întocmită anterior începerii executării lucrării, respectiv în ce măsură acestea sunt conform autorizației emise de Primăria A, pentru executarea lucrărilor de branșament sub nr. 221 din 30 aprilie 1992.
S-a reținut că, deși autorizațiile de construire și de branșare și racord canal au fost emise în urmă cu circa 15 ani, pârâta nu a formulat vreo acțiune pentru anularea acestora și nici vreo altă acțiune de drept comun prin care să solicite obligarea reclamantului la executarea lucrărilor în condiții de legalitate, condiții în care ar fi de acord și la încheierea contractului de furnizare a apei potabile si de prestări servicii de canalizare.
Față de împrejurarea că prin actele depuse la dosarul cauzei, în favoarea reclamantului operează prezumția executării lucrărilor, de branșare și racord canal in condiții de legalitate, refuzul pârâtei de a încheia cu reclamantul contractele în litigiu, apare ca lipsit de temei, motiv pentru care instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, cu atât mai mult cu cât, în fapt, acesta beneficiază de serviciile pârâtei, atât în privința furnizării apei potabile cât și a serviciilor de canalizare, și drept urmare a obligat-o pe pârâtă la încheierea contractelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC de A SA, solicitând modificarea hotărâriiprimei instanțe și respingerea cererii formulate de reclamant.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că prima instanță, prin hotărârea pronunțată, nu a reținut o stare de fapt corectă, respectiv că "reclamantul a întocmit documentația necesară, iar Primăria Municipiului A i-a eliberat atât autorizarea pentru executarea de lucrări de construcții nr. 9543 din 4 iulie 1991, cât și autorizarea de construire pentru executarea lucrărilor de branșare și racord canal nr. 221 din 30 aprilie 1992 ". În realitate, cele două autorizații sunt cu condiții pe care reclamantul nu le-a respectat.
Potrivit autorizației pentru executarea de lucrări nr.9543/04.07.1991, reclamantul avea obligația de "asigurare permanentă a accesului pietonal pe strada -". Or, din probele de la dosar, neluate în seamă de către instanța de fond, pârâta susține că rezultă cu claritate că nu numai că nu se asigură accesul pietonal pe strada -, dar construcția s-a extins pe domeniul public, nerespectând proiectul, blocând accesul pe această stradă.
Se mai arată că autorizația nr.221/30.04.1992 a fost eliberată cu condiții, conform punctului 5, titularul autorizației lucrărilor fiind obligat "să respecte condițiile impuse de utilizarea și protejarea domeniului public, precum și a mediului, potrivit normelor generale și locale", condiții nerespectate.
Se susține de către apelantă că reclamantul a indus în eroare Primăria A atunci când s-au eliberat autorizațiile de construire și de branșare la utilitățile de canal. Astfel, reclamantul s-a folosit de avizul pârâtei de principiu pentru a obține autorizația, deși, potrivit Legii nr.50/1991-art.7 lit c, anexa 2, art.26 lit.b, acesta avea nevoie de avizul de branșare definitiv.
Pârâta arată că, potrivit legii, eliberarea avizului se realizează în două faze și anume avizul de branșare de principiu se eliberează în vederea obținerii autorizației de construire și cuprinde date generale privind posibilitățile și condițiile de branșare a utilizatorului, date ce vor sta la baza documentațiilor de către un proiectant autorizat, respectiv avizul de branșare definitiv, prin care se însușesc soluțiile tehnice adoptate de proiectant prin detaliile de execuție și conține o serie de documente printre care și schema de montaj a conductelor de și planul rețelelor de incintă.
După cum reclamantul recunoaște, pârâta susține că acesta nu avea avizul definitiv, ci doar unul de principiu și cu toate acestea a obținut autorizația de construire și de branșare de la primărie. Din planșa depusă de reclamant la dosar se poate constata că inițial conducta trecea pe lângă imobil, iar în prezent se află sub construcție, deși potrivit HG nr.930/2005 (art.30 lit.e) avea obligația de a respecta zona de protecție sanitară de 3 de la zidurile exterioare ale clădirii.
De altfel, conform art.6 din Legea nr.50/1991, autorizația de construire se emite în baza unei documentații ce trebuie să conțină și avizele legale necesare, prezentate prin grija solicitantului. Pârâta consideră că reclamantul trebuia să obțină prima dată avizul Companiei de și în baza acestuia să primească autorizarea de construire. Or, reclamantul a recunoscut că autorizația pentru executarea de lucrări de construcție nr.9543/04.07.1991 a fost obținută cu un an înaintea autorizației nr.221/30.04.1991 de branșare și racord canal. Mai mult, autorizația de branșare și racordare la canal este eliberată de Primăria Municipiului A cu o lună înaintea acordării de către de a avizului de principiu din 06.05.1992. Se susține că reclamantul nici nu a mai făcut demersuri pentru obținerea avizului definitiv, deși, chiar pe avizul de principiu se poate observa specificat cu majuscule că "Documentația tehnică se va prezenta la.-Canal pentru aviz definitiv. Prezentul act nu avizează soluția tehnică, amplasamentul, punctul de racord". Cu privire la aceste aspecte, instanța de fond, deși invocate, nu s-a pronunțat.
De asemenea, apelanta arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că reclamantul nu a respectat proiectul de construire și nici nu a ținut seama de rețelele publice aflate pe terenul său și asupra cărora pârâta are un drept de servitute, în temeiul legii.
Faptul de a împiedica accesul la instalațiile și echipamentele componente prin amplasarea de construcții pe traseul conductelor, canalelor, căminelor, constituie infracțiune în domeniul serviciului de alimentare cu și canalizare și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
Se mai arată că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, potrivit dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, în sensul că nu stăruit asupra aflării adevărului, a stării de fapt, deși au fost invocate dispoziții legale pe care reclamantul le-a încălcat, rezumându-se a preciza în considerentele hotărârii luate că nu s-a solicitat expertiză în cauză. Se susține de către apelantă că instanța nici nu a pus în discuția părților efectuarea unei expertize dacă avea dubii că planșa aflată la dosar nu corespunde realității, din care rezultă fără putere de tăgadă că reclamantul nu a respectat proiectul construcției, că lucrarea de construcție se află pe rețelele publice de canal, respectiv că lucrarea s-a extins pe domeniul public, blocând accesul pe strada -.
Examinând apelul declarat de pârâtă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut în fapt că reclamantul este proprietarul imobilului înscris in CF 55406 A, cu nr. top. 8569/139/1/2 situat in Calea nr. 26 B, cu str. -, dobândind acest drept prin construire și având asupra terenului în suprafața de 180 mp un drept de concesiune pe toată durata existenței construcției.
În vederea efectuării acestei construcții, reclamantul a întocmit documentația necesară, iar Primăria Municipiului A i-a eliberat atât autorizarea pentru executarea de lucrări de construcții nr. 9543 din 4 iulie 1991, cât și autorizarea de construire pentru executarea lucrărilor de branșare și racord canal nr. 221 din 30 aprilie 1992.
În aceasta din urmă autorizație organul emitent a impus condiția respectării documentației autorizate și obligația reclamantului ca după terminarea lucrărilor să refacă întreaga porțiune afectata de branșament la forma inițială pe cheltuiala sa.
Ulterior obținerii autorizației de construire, pârâta a emis în favoarea reclamantului avizul de principiu nr. 2076 din 6 mai 1992, pentru executarea branșamentului de și racord canal. Și in acest aviz de principiu, s-a impus condiția ca racordarea la rețeaua de să se facă în conducta de existentă iar racordul de canal să se facă în canalul menajer existent pe str. -.
Reclamantul a întocmit documentația necesară executării branșamentului pentru și canalizare și pentru acestea pârâta a și întocmit devizele privind contravaloarea lucrărilor ce urmează a fi executate.
S-a reținut de asemenea în mod corect că, deși autorizațiile de construire și de branșare și racord canal au fost emise în urmă cu circa 15 ani, pârâta nu a formulat vreo acțiune pentru anularea acestora și nici vreo altă acțiune de drept comun prin care să solicite obligarea reclamantului la executarea lucrărilor în condiții de legalitate.
În aceste condiții, refuzul pârâtei de a încheia cu reclamantul contractele în litigiu, apare ca lipsit de temei, motiv pentru care instanța a apreciat în mod legal că acțiunea reclamantului este întemeiată, cu atât mai mult cu cât, în fapt, acesta beneficiază în fapt de serviciile pârâtei, atât în privința furnizării apei potabile, cât și a serviciilor de canalizare.
Susținerile pârâtei că autorizația de construcție pentru imobilul proprietatea reclamantului nu a fost eliberată în condiții legale nu pot fi analizate în prezenta cauză, ci eventual într-un alt litigiu care să aibă drept obiect anularea acelei autorizații.
În ceea ce privește faptul că imobilul proprietatea reclamantului ar fi amplasat deasupra unor rețele publice de, din actele de la dosar rezultă că numai terasa imobilului este amplasată deasupra acestora, fiind o terasa suspendată, fără a afecta însă dreptul pietonilor sau accesul pârâtei la conducte pentru intervenții.
Mai mult, chiar pârâta a facturat reclamantului contravaloarea consumului de și a serviciilor de canalizare, reclamantul achitând această factură conform chitanței nr. -/25.01.2008 ( 17 din dosar), deci în fapt părțile sunt în relații contractuale, această stare de fapt necesitând, în urma refuzului pârâtei, o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtei să încheie contractele pentru care furnizează servicii reclamantului.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de desființare sau schimbare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul pârâtei SC de A SA.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274. pr. civ. pârâta va fi obligată la plata sumei de 595 lei RON cheltuieli de judecată în apel către reclamantul, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SC de A SA, cu sediul în A,--4, județul A împotriva sentinței civile nr.2910/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.- în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în A,-, județul
Obligă pârâta la plata sumei de 595 lei RON cheltuieli de judecată în apel către reclamantul.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./02.04.2008
Dact./03.04.2008
4 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Anca Buta
