Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.90/
Ședința publică din 05 mai 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1/07.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâții SC Com SRL, și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții intimați lipsă avocat, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea revine asupra dispoziției privitoare la timbrarea cererii de repunere pe rol a cauzei cu o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1 leu, constatând că reclamantul apelant, prin cererea depusă la dosar la data de 24.03.2008, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, aceasta fiind corect motivată în baza probelor administrate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1/07.01.2008 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC Com SRL, și, având ca obiect obligație de face.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 02.11.2007, în urma declinării competenței în favoarea acestei instanțe, de către Judecătoria Arad, prin sentința nr.6170/03.09.2007 pronunțată în dosar nr.5049/-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Com SRL A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei să înlocuiască poarta metalică de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, demontarea oricărei părți a acestui mecanism, montată pe proprietatea sa, cu repunerea clădirii reclamantului în situația anterioară, în drept invocându-se art.998-999 și art.588 Cod civil.
În motivarea cererii, reclamantul arată că locuiește în municipiul A, Calea, nr.177, iar la nr.175 a fost înființată, de către pârâtă, o pensiune, în urmă cu circa 2 ani.
Pârâta, în anul 2005, montat o poartă metalică de acces la această pensiune, care parțial este incorporată în corpul de clădire de la nr.177, această poartă de acces se deschide foarte des pentru a permite accesul turiștilor și a autoturismelor acestora în curtea pensiunii, inclusiv pe durata nopții ori, nefiind prevăzută cu un mecanism silențios de închidere-deschidere și a faptului că este trântită cu putere, se produce de fiecare dată un zgomot infernal, mai ales noaptea, reclamantul și familia sa fiind treziți din somn neputându-se odihni liniștiți.
Reclamantul arată că a discutat în nenumărate rânduri cu administratorul pârâtei, numitul, această problemă, însă acesta nu a fost de acord să înlocuiască poarta și să ia măsuri pentru înlătura acest zgomot.
Reclamantul mai invocă adresa nr.25473/26.06.2006 a Primăriei A, instituție care a apreciat, în urma verificării la fața locului, că poarta trântită cu putere se închide cu zgomot, însă nu există nici un act normativ care să sancționeze trântirea porților, ulterior prin adresele nr.3188/PI/25.01.2007 și respectiv nr.18475/PI/30.03.2007, aceeași instituție menținându-și punctul de vedere exprimat anterior.
Reclamantul apreciază că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, întrucât există un prejudiciu, constituit atât din prejudiciul material adus proprietății reclamantului în urma montării unui mecanism ce susține poarta pe clădirea sa, cât și un prejudiciu moral inerent generat de funcționarea defectuoasă a sistemului de închidere-deschidere a porții; fapta ilicită a pârâtei, constatată de Primăria A în ceea ce privește zgomotul și afectarea materială a clădirii proprietatea reclamantului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, întrucât, dacă pârâta și-ar fi montat un mecanism silențios de acces în curtea pensiunii nu ar fi existat zgomot care să- deranjeze pe reclamant, de asemenea dacă pârâta și-ar fi instalat poarta pe terenul proprietatea sa nu ar mai fi fost necesară înlăturarea mecanismului plasat pe proprietatea reclamantului și vinovăția pârâtei este evidentă, întrucât a preferat să mențină poarta care generează aceste probleme în aceeași modalitate de funcționare.
Reclamantul mai invocă dispozițiile art.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, acțiunile pârâtei putând fi considerate ca o exercitare abuzivă a dreptului de proprietate, mecanismul zgomotos de închidere-deschidere a porții incorporat parțial în clădirea reclamantului depășind limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate
Reclamantul invocat și dispozițiile art.588 Cod civil, în baza căruia legea obligă proprietarii la diferite obligații unul către altul, chiar fără să existe vreo convenție între dânșii, în relațiile de vecinătate existând două categorii de prejudicii care pot fi create de un vecin altuia, respectiv prejudicii cu caracter normal care trebuie suportate de vecini și prejudicii care nu au caracter normal care trebuie reparate de vecini.
Reclamantul arată că inconvenientele legate de vecinătate se împart în două categorii, respectiv inconveniente cauzate prin exercitarea dreptului de proprietate fără depășirea limitelor materiale ale fondului și inconveniente cauzate prin depășirea limitelor propriului fond și introducerea unor elemente materiale în spațiul suprapus fondurilor vecine, ori aceste din urmă inconveniente sunt susceptibile de a da naștere unor obligații de reparare a prejudiciului pe temeiul echității sau al așa numitelor obligații normale de vecinătate.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe și, cu motivarea că aceștia sunt proprietarii imobilului situat în A, Calea, nr.175, iar introducerea lor în cauză este necesară pentru a le putea opune o eventuală hotărâre judecătorească.
Analizând probele existente la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului situat în A, Calea, nr.177, iar pârâții și sunt proprietarii imobilului situat în A, Calea, nr.175, pârâta SC Com SRL A având un drept de folosință gratuită pe timp de 10 ani, începând cu 01.03.2004 asupra aceluiași imobil.
În pozele de la filele 16-18 dosarul Judecătoriei Arad, rezultă că pârâta are montată o poartă metalică de acces la sediul pensiunii. Din susținerile reclamantului, necontestate de pârâți, rezultă că aceasta a fost montată în anul 2005.
Din adresa nr.25473/18.06.2006 emisă de Primăria Municipiului A, aflată la fila 12, în urma sesizării reclamantului, făcută la data de 19 iunie 2006 - fila 8 dosar, rezultă că la data de 20.06.2006, în urma unei cercetări la fața locului s-a constatat că, trântită cu putere, poarta se închide cu zgomot, dar că, manevrată cu grijă, nu face zgomot, neexistând nici un act normativ care să sancționeze trântirea porților.
Reclamantul a mai făcut două sesizări la aceeași instituție, invocând art.2 pct.28 și 29 din Legea nr.61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și verificarea condițiilor în are s- acordat autorizația de construcție pentru poarta din litigiu.
Din situația cazărilor în perioada 01.06.2006-31.08.2007 rezultă că, lunar, în pensiune s-au cazat un număr de turiști cuprins între 38 persoane-minim și 142 persoane-maxim.
Reclamantul nu a făcut dovada ilicitului civil, în sensul unei acțiuni care să aibă ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale acestuia și care să contravină legii sau regulilor de conviețuire socială, în concret, că utilizarea porții se face într-o manieră anormală, adică că este trântită cu putere, raportat la adresa nr. 25473/2006.
Din ansamblul probator, acțiunile pârâtei nu pot fi considerate ca o exercitare abuzivă a dreptului de proprietate, în condițiile art. 3 din Decretul nr.31/1954.
Nefiind întrunite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportului de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând modificarea în întregime a hotărârii pronunțate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei SC Com SRL la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, la demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasate pe proprietatea acestuia și la repunerea clădirii ce-i aparține în situația anterioară.
Din motivarea sumară a instanței de fond rezultă faptul că acțiunea fost respinsă întrucât reclamantul nu a reușit să facă proba că utilizarea porții se face într-o manieră normală, respingându-se cererea de obligarea a pârâtei la înlocuirea porții metalice de acces cu un mecanism silențios.
Apelantul solicită să se observe că judecătorul nu s-a pronunțat cu privire la cererile acestuia, de obligare a pârâtei SC Com SRL la demontarea părților din mecanismul de susținere a porții încorporate în clădirea reclamantului și la repunerea clădirii în situația anterioară. Sub acest aspect, se menționează faptul că din planșele foto depuse la filele 16-18 dosar rezultă cu claritate faptul că poarta este parțial încorporată în clădirea reclamantului. Acest lucru nu a fost contestat de către părți, mai mult, instanța respingând cererea de efectuarea a unei cercetări la fața locului, apreciind că din planșele foto depuse la dosar se poate edifica cu privire la amplasarea porții, arătându-se că instanța de fond nu a reținut acest lucru atunci când a pronunțat hotărârea atacată.
Apelantul mai arată că, în realitate, hotărârea primei instanțe este sumar motivată, iar sub unele aspecte motivarea lipsește, învederând că instanța, chiar dacă a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sale ale abuzului de drept, trebuia să se pronunțe și asupra susținerilor reclamantului cu privire la incidența dispozițiilor art.588 cod civil și a unui caz de răspundere civilă obiectivă. Din motivarea instanței se poate observa cu ușurință că aceasta nu s-a referit la aspectele invocate de reclamant în scris și oral, preferând soluția comodă, de ignorare a acestor aspecte.
Reclamantul apelant învederează și faptul că trebuie observat că în mod greșit prima instanță nu a administrat o probă esențială pentru soluționarea acțiunii și anume cercetarea la fața locului, arătându-se că doar prin intermediul acestui procedeu probatoriu ar fi putu lua cunoștință de starea de fapt reală, respectiv existența unei porți aparținând SC Com SRL încorporate în corpul de clădire al reclamantului, fără acordul acestuia și zgomotul pe care îl produce poarta trântită cu putere. În aceste condiții, refuzând administrarea unei probe esențiale, instanța a ignorat starea de fapt reală și a pronunțat o hotărâre contrară legii.
Pârâții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea apelului reclamantului, arătând că sentința primei instanțe este corect motivată, că nu sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale și că nu era nevoie de o cercetare la fața locului, administrarea unei asemenea probe fiind inutilă.
Examinând apelul declarat de reclamant prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 296. pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC Com SRL la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, la demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasate pe proprietatea acestuia și la repunerea clădirii ce-i aparține în situația anterioară, deci acțiunea are trei capete de cerere distincte.
Din motivarea instanței de fond rezultă faptul că acțiunea fost respinsă pe motiv că reclamantul nu a reușit să facă proba că utilizarea porții se face într-o manieră normală, respingându-se astfel cererea de obligarea a pârâtei la înlocuirea porții metalice de acces cu un mecanism silențios, deci instanța de fond s-a pronunțat numai asupra primului capăt de cerere.
Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea reclamantului, respectiv de obligare a pârâtei SC Com SRL la demontarea părților din mecanismul de susținere a porții încorporate în clădirea reclamantului și la repunerea clădirii în situația anterioară.
În aceste condiții, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei cu care a fost investită, în baza art. 297 al. 1. pr. civ. Curtea va admite apelul reclamantului, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și susținerile părților din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în A, Calea,nr.177, județul A împotriva sentinței civile nr.1/07.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâții SC Com SRL, cu sediul în A, Calea,nr.175, județul A, și, ambii domiciliați în A, Calea,nr.175, județul
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./19.05.2008
dact./20.05.2008
6 ex./
Primă instanță: Tribunalul Arad, judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Maria Ofelia Gavrilescu
