Opoziție la executare. Decizia 732/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.732
Sedinta publica din 13.06. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimata SC SRL,împotriva sentintei comerciale nr.1913/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Recurenta prin consilier juridic arată instanței că renunță la judecata recursului.
Curtea nu va lua act de renunțarea la judecată, având în vedere lipsa mandatului acordat în acest scop consilierului juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 1913 din 11.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR I în contradictoriu cu SC SRL, cu sediul în
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile articolului 243 din legea nr.31/1990, orice creditor al societății care fuzionează, având o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziție în condițiile articolului 62 din lege. A reținut că instituția reclamantă a pretins că pârâta are o creanță neachitată față de bugetul general consolidat la 4.12.2007 în sumă de 1.187 lei, dar că pe calea opoziției reclamanta nu solicită plata acestei sume, ci constatarea nelegalității proiectului de divizare, drept pe care îl putea valorifica în procedura prevăzută de articolul 132 alineat 3 din legea nr.31/1990.
Prima instanță a reținut că opoziția poate fi primită doar pentru situațiile în care se cere repararea prejudiciului, ceea ce în speță nu s-a solicitat, și că acest eventual prejudiciu și-l poate recupera prin executarea silită a patrimoniului noii societăți, neexistând indicii că un prejudiciu i se aduce reclamantei prin fuziune, câtă vreme societatea absorbantă nu își creează sau mărește o stare de insolvabilitate.
A reținut că nu s-a făcut dovada existenței creanței reclamantei, mai ales față de conținutul certificatului de atestare fiscală nr. - din 4.02.2008 depus la dosar, apreciind neîndeplinite condițiile articolului 243, raportat la articolele 61 și 62 din legea nr.31/1990.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat, reclamanta cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 aprilie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului s-au evocat prevederile articolelor 61, 62 și 243 din legea nr.31/1990 republicată și a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie prin raportare la prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținându-se existența debitelor neachitate ale intimatei pârâte la 29.10.2007 și faptul că instanța de fond a reținut eronat lipsa petitului privind repararea prejudiciului cauzat, petit care figurează în finalul opoziției.
A susținut și că intimata - pârâtă este în culpă pentru neplata obligației bugetare în termen legal și că nu i se poate crea o situație favorabilă prin fuziune, întrucât aceasta ar echivala cu exonerarea de la plata acestor obligații și ar contraveni dispozițiilor articolului 24 și 178 din OG nr.92/2003, recurenta - reclamantă neavând posibilitatea de a-și recupera debitele de la societatea nou înființată, iar bugetul general consolidat fiind astfel prejudiciat.
A susținut că opoziția a fost formulată pentru continuarea procedurilor de realizare a creanțelor bugetare, în categoria cărora intră și accesoriile ca măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile legii nr. 571/2003 și ale OG nr.92/2003.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 299 și urm Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile articolelor 61 și 62 din legea nr.31/1990 republicată
La termenul din 13 iunie 2006, recurenta - reclamantă a arătat, prin reprezentant, că renunță la judecata recursului, însă Curtea a apreciat că nu se poate lua act de renunțarea la recurs în lipsa mandatului expres acordat consilierului juridic sub acest aspect, motiv pentru care s-a acordat cuvântul pe fondul recursului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Critica relativă la greșita aplicare a lipsei cererii de reparare a prejudiciului este întemeiată, întrucât o astfel de cerere apare în finalul cererii de chemare în judecată. Numai că temeinicia acestei critici nu este de natură a schimba soluția pronunțată de prima instanță, câtă vreme această soluție nu se întemeiază pe acest unic argument.
Critica privitoare la existența creanței către bugetul consolidat al statului este întemeiată, numai că această creanță nu respectă cerințele impuse de articolul 243 alineat 1 din legea nr.31/1990, în redactarea în vigoare la momentul depunerii opoziției. Aceste dispoziții prevăd dreptul creditorilor societăților care iau parte la fuziune sau la divizare la protecția adecvată a intereselor lor. că orice astfel de creditora cărui creanță este anterioarădatei publicării proiectului de fuziune sau de divizareși care nu este scadentăla data publicării poate face opoziție în condițiile articolului 62 din lege.
În speță, însă,creanțape care o invocă recurenta - reclamantăera și anterioară, dar și scadentăla data publicării proiectului, astfel cum reiese din fișa sintetică totală depusă de intimata-pârâtă în anexa la ordinele de plată 01 și 1 din 16.11.2007 (filele 46-49 ale dosarului de fond), fișa sintetică în care figureazădetaliat toate scadențelesumelor ce compun debitul pretins.
Opoziția apare ca rămasă fără obiect, atât față de sus-invocatele ordine de plată (fila 46 dosarului de fond), ca și față de certificatele de atestare fiscală de la 3.12.20007 (fila 52) și de la 1.02.2008 (fila 63), din care reiese achitarea tuturor debitelor până la pronunțarea hotărârii instanței de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este în deplină concordanță cu prevederile articolului 243 alineat 1 și cu prevederile articolelor 61 și 62 din legea nr.31/1990, în redactarea în vigoare la momentul introducerii opoziției, astfel că nu este incident cazul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimata SC SRL, împotriva sentintei comerciale nr.1913/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
