Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Operator date - 2928

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 101/

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii SC SA, prin - director general, și, în calitate de acționari, împotriva deciziei civile nr. 1161/R/19.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1161/R/19.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva încheierii nr. 652/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Argeș în dosar nr.61018/2007.

Pentru a decide astfel, Curtea ca instanță de recurs a constatat că prin încheierea nr. 625/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș în dosarul nr. 61018/2007, s-a respins cererea de depunere și/sau menționare de acte formulată de petentul prin care a solicitat să fie înregistrate și menționate în acest registru mențiunile cuprinse în Hotărârea AGEA a SC SA, nr. 2 din 20.10.2007, precum și procesul verbal al Adunării nr. 133/20.10.2007.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SA, prin - director general, și, în calitate de acționari solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de Asociația și admiterii cererii de depunere și/sau menționare acte așa cum a fost formulată.

În ședința publică din 21 septembrie 2009, reprezentanții pârâtei recurente au depus la dosarul de recurs o cerere de renunțare la judecarea recursului, astfel încât, Curtea, în baza art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva încheierii nr. 652/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Argeș în dosar nr. 61018/2007.

Împotriva deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA, nr. 1161/2009, pronunțată în dosarul nr-, au formulat contestații în anulare contestatorii SC SA, și, înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.

Prin contestația în anulare formulată, SC SA a solicitat admiterea contestației in anulare, casarea încheierii nr. 1161/R din 19.10.2009 si judecarea în fond a recursului.

În motivarea contestației, contestatoarea arată că prin director, a declarat recurs împotriva încheierii nr. 625/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 61018/2007, prin care s-a respins cererea formulata de petentul în numele Pitești, ca reprezentant legal al acesteia. Arată că în aceeași calitate, a motivat si recursul, separat, printr-un memoriu, iar atât declararea recursului, cât și motivarea acestuia, a făcut-o împreuna cu doi acționari ai Pitești, si care insa au acționat și în nume propriu, și nu ca reprezentanți ai

Precizează că persoanele care au formulat cererea de depunere și/sau menționare acte la ORC ( ) și care au declarat si motivat recursul in calitate de reprezentanți ai, au fost împuternicite prin hotărârea AGA din 20.10.2007, care constituie obiectul judecații, susținând că a luat cunoștința de pe site-ul Curții de APEL TIMIȘOARA ca la termenul din 19.10.2009 instanța a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de, apreciind că încheierea pronunțata este nelegală, deoarece închide dosarul pentru toți recurenții și este rezultatul unor greșeli materiale ale instanței. Astfel, instanța a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de dar a omis sa se pronunțe si cu privire la recursul formulat în nume propriu de doi acționarii - si, care a rămas nesoluționat, iar renunțarea la judecarea recursului formulat de nu s-a făcut de către persoanele care au declarat si motivat recursul, împuternicite prin hotărârea AGA din 20.10.2007, ce practic constituie obiectul judecații, ci de către persoane care nu aveau calitatea sa renunțe la judecată.

Contestatoarea SC SA prin - director, invocă faptul că limitele investirii instanței sunt stabilite prin cererea de chemare in judecata, ceea ce înseamnă că în speță, renunțarea la judecarea recursului formulat de nu putea fi făcuta de decât prin, persoana care a declarat si semnat recursul. Conform art. 267 Cod procedură civilă, după declararea caii ordinare de atac, aceasta poate fi retrasa de partea care a declarat- Această prevedere legala este o concretizare a principiului arătat mai sus si potrivit căruia limitele învestirii instanței se stabilesc prin cererea de chemare in judecata.

A mai arătat că prin hotărârea AGA din 20.10.2007 au fost revocați administratorii:, ambii intervenienți ca reprezentanți ai Asociației, în cauza de fașp, si și au fost aleși ca administratori:, si. Ulterior, în cursul lunii ianuarie 2009, a redevenit administrator al, iar a fost numit director. În cazul de față, administratorii revocați și au dispus renunțarea la judecarea recursului care fusese declarat și semnat de directorul (care pana in momentul adoptării hotărârii AGA din 20.10.2007 avea si calitatea de administrator), fiind și acționar semnificativ. Ca atare, renunțarea la judecarea recursului de către o alta persoana decât cea care l-a declarat a condus la încălcarea dreptului prin de a se adresa instanței judecătorești cu o cerere de natura contencioasa si de a beneficia de un proces echitabil ceea ce contravine dispozițiilor art. 6 din

Se mai arată că renunțarea la judecarea recursului fiind făcută de o persoană fără calitate, cu interese contrarii, a condus la situația de a închide calea la justiție acționarilor care au declarat si motivat recursul. Consideră că ceea ce interesează este calitatea de administrator sau director la data hotărârii atacate, iar nu la o data ulterioară, întrucât s-ar ajunge la un cerc vicios, neputându-se soluționa cauza, situație pe care instanța de recurs nu a înțeles- Datorita erorilor materiale pe care instanța de recurs le-a făcut încheierea pronunțata, consideră că acesta este netemeinica si nelegala și constituie unul din motivele contestației în anulare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1, art. 318 alin. 1, teza 1 Cod procedură civilă.

Prin contestația în anulare formulată, și au solicitat admiterea contestației in anulare, casarea încheierii nr. 1161/R din 19.10.2009 si judecarea in fond a recursului, cu motivarea că sunt acționari la SC SA Pitești si in aceasta calitate au declarat recurs în nume propriu împotriva încheierii nr. 625/28.01.2009, pronunțata de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 61018/2007, prin care s-a respins cererea formulata de petentul in numele Pitești, ca reprezentant legal al acesteia. În aceeași calitate, arată că au motivat si recursul, separat, printr-un memoriu, împreuna cu SC SA Pitești prin reprezentantul legal al acesteia.

Precizează că persoanele care au formulat cererea de depunere și/sau menționare acte la ORC ( ) și au declarat și motivat recursul în calitate de reprezentanți ai SC SA au fost împuternicite prin hotărârea AGA din 20.10.2007 care in fapt constituie obiectul judecații, recurenții arătând că nu au fost citați niciodată în cauza, deși în cererea de declarare a recursului cât și în motivele de recurs au arătat că au domiciliul ales în Pitești str. -, -. D,. 1, jud. A și nu au solicitat citarea la sediul societății unde citațiile ar fi fost reținute de acționarii cu interese contrarii (, etc.).

Contestatorii susțin că întâmplător au luat cunoștință de pe site-ul Curții de APEL TIMIȘOARA de faptul că recursul a fost judecat la 19.10.2009, instanța luând act de renunțarea la judecarea recursului formulat de Consideră că încheierea pronunțata este nelegala, deoarece față recurenții contestatori si, pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită procedura de citare potrivit legii, nefiind citați, iar pe de altă parte, încheierea instanței de recurs prin care se ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de, ceea ce închide dosarul pentru toți recurenții, este rezultatul unor greșeli materiale. Astfel, instanța a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de dar a omis sa se pronunțe și cu privire la recursul formulat în nume propriu de acționarii si, care a rămas nesoluționat. Mai arată că și renunțarea la judecarea recursului formulat de nu s-a făcut de către persoanele care au declarat și motivat recursul, împuternicite prin hotărârea AGA din 20.10.2007, ce constituie obiectul judecații, întrucât renunțarea s-a făcut de persoane care nu aveau calitatea sa renunțe la judecarea recursului. Limitele investirii instanței sunt stabilite prin cererea de chemare în judecată, ceea ce înseamnă ca în speță renunțarea la judecarea recursului formulat de nu putea fi făcută de decât prin, persoana care a declarat și semnat recursul. Conform art. 267 Cod procedură civilă, după declararea căii ordinare de atac, aceasta poate fi retrasă de parte care a declarat- Aceasta prevedere legală este o concretizare a principiului arătat mai sus si potrivit căruia limitele învestirii instanței se stabilesc prin cererea de chemare in judecata.

Contestatorii recurenți mai arată că prin hotărârea AGA din 20.10.2007 au fost revocați administratorii:, ambii intervenienti ca reprezentanți ai Asociației, în cauza supusa judecății, si și au fost aleși ca administratori:, si C-tin, iar ulterior, in cursul lunii ianuarie 2009, a redevenit administrator al SA, iar a fost numit director. Administratorii revocați si au dispus renunțarea la judecarea recursului care fusese declarat și semnat de directorul SC SA (care pana în momentul adoptării hotărârii AGA din 20.10.2007 avea și calitatea de administrator), care este si acționar semnificativ. Ca atare, renunțarea la judecarea recursului de către o alta persoana decât cea care l-a declarat pentru a condus la încălcarea dreptului SC SA reprezentată prin de a se adresa instanței judecătorești cu o cerere de natura contencioasa si de a beneficia de un proces echitabil, fapt ce contravine dispozițiilor art. 6 din

Se mai arată că renunțarea la judecarea recursului fiind făcuta de persoane fără calitate și cu interese contrarii, s-a ajuns la situația de a închide calea la justiție acționarilor din gruparea adversă și care au declarat si motivat recursul, deoarece ceea ce interesează este calitatea de administrator sau director la data hotărârii atacate, iar nu la o data ulterioară, întrucât nu s-ar putea soluționa cauza. Datorita erorilor materiale pe care instanța de recurs le-a făcut, încheierea pronunțata este netemeinica si nelegala, constituind unul din motivele de contestație in anulare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 alin. 1, teza 1 Cod procedură civilă.

Examinând contestațiile în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatori și a prevederilor art. 317 - 321 Cod procedură civilă, Curtea va constata că aceasta este nefondată.

În esență, ambii contestatori formulează critici raportat la greșeala materială care a stat la baza pronunțării deciziei nr. 1161/R/19.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.

În cauza menționată, însă, nu se poate reține acest caz de admisibilitate a contestației în anulare.

Starea de fapt reținută prin hotărârea menționată pornește de la încheierea nr. 625/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș în dosarul nr. 61018/2007, prin care s-a respins cererea de depunere și/sau menționare de acte formulată de petentul prin care a solicitat să fie înregistrate și menționate în acest registru mențiunile cuprinse în Hotărârea AGEA a SC SA, nr. 2 din 20.10.2007, precum și procesul verbal al Adunării nr. 133/20.10.2007.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurspârâta SC SA, prin - director general, și, în calitate de acționari solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de Asociația și admiterii cererii de depunere și/sau menționare acte așa cum a fost formulată.

În ședința publică din 21 septembrie 2009, reprezentanții pârâtei recurente au depus la dosarul de recurs o cerere de renunțare la judecarea recursului, astfel încât,

Curtea, în baza art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecarea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva încheierii nr. 652/28.01.2009 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Argeș în dosar nr. 61018/2007.

Ori, calea de atac a fost formulată de societate prin reprezentanți. De aceea, față de modificările intervenite în structurile de conducere ale acesteia, așa cum rezultă din certificatul emis de ORC și depus în dosarul de recurs, în mod corect instanța a reținut dreptul de disponibilitate în proces al aceleiași societăți - indiferent că a fost semnată de noii reprezentanți ai acesteia - conform dispozițiilor exprese ale art. 246 și 247 Cpc.

Ca urmare, cererea de față nu este întemeiată.

Astfel, Codul d e procedură civilă prevede motivele de contestație în anulare în mod expres și limitativ în art. 317 al. 1 și 318, acestea fiind următoarele:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

3. când dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin contestațiile în anulare formulate în prezenta cauză, contestatorii nu a invocat nici unul dintre aceste motive, invocând ca motiv al contestației prevederile art. 317 și urm. Cod de procedură civilă și susținând în esență aceleași motive de fond, analizate de instanța de recurs, cu privire la pretinsa nerecuperare integrală a creanței sale. Curtea constată că, în prezenta cauză, contestatoarea invocă motive care țin de fondul cauzei, invocând stabilirea eronată a instanței de recurs a situației de fapt, dar și a unor aspecte ce țin de calitatea de reprezentant a societății.

Urmare a aprecierii probelor, respectiv a certificatului emis de ORC A, rezultă că renunțarea la judecată s-a făcut de reprezentanții societății, la data formulării acestui act de dispoziție, astfel încât Curtea de APEL TIMIȘOARA nu se mai putea considera investită cu soluționarea recursului.

De aceea, văzând că reprezentanții legali ai societății nu sunt, conform susținerilor contestatarilor, cei care declaraseră, anterior, recursul, că, în cauza de față, Curtea constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, pentru a duce la admiterea contestației în anulare, deoarece contestație în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile arătate mai sus, respectiv necompetență sau vicii vizând procedura citării, sau în cazul în contestație în anulare speciale, pentru greșeli materiale sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii, care sunt doar motive de reformare a hotărârii și pot fi invocate numai în calea de atac a recursului, și nu în contestația în anulare, această cale nu poate fi exercitată decât în condițiile strict și limitativ impuse de lege.

În înțelesul art. 318 Cod procedură civilă, noțiunea de greșeală materială înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să aibă drept consecință darea unei soluții greșite, care să fie o greșeală de fapt și nu una de judecată, așa cum invocă pârâta contestatoare.

În doctrină și în practica judiciară s-a considerat că o astfel de greșeală materială ar putea fi respingerea recursului ca tardiv, anularea lui ca insuficient timbrat sau netimbrat, ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar existau dovezi în sens contrar.

În speță, s-a constatat, în faza de recurs, tocmai aspectul că au calitate procesuală activă, la data hotărârii, persoanele care au semnat renunțarea la judecată.

Sunt neîntemeiate de asemenea, susținerile contestatoarei prin care arată că în recurs i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și s-au încălcat astfel prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și articolele din Constituția României care garantează accesul liber la justiție, dreptul la apărare și la un proces echitabil, deoarece Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 10/2003, publicată în nr. 153/10.03.2003, că această cale de atac a contestației în anulare nu are caracter devolutiv și nu judecă acțiunea ca atare, fără a examina temeinicia susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății, ci verifică doar dacă judecata a avut loc cu respectarea anumitor norme procedurale.

Întrucât în cadrul procedurii extraordinare a contestației în anulare, cât și în cadrul fazelor obișnuite ale procesului, părțile beneficiază de toate garanțiile legale ale unui proces echitabil, dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mai mult decât atât, în faza recursului s-au invocat și s-a tins spre protejarea intereselor societății comerciale, în a cărei reprezentare s-a declarat calea de atac, ori, în prezenta contestație în anulare se invocă un interes personal.

Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 317 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestațiile în anulare formulate de SC SA prin și de și împotriva deciziei civile nr. 1161/R/19.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimații, și.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestațiile în anulare formulate de SC SA prin și de și împotriva deciziei civile nr. 1161/R/19.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimații, și.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.

Presedinte, Judecător, Judecător

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./19.02.2010

Tehn. / 2 ex./19.02.2010

Instanța de fond - Tribunalul Timiș

Judecător -

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Timisoara