Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 134/COM
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 429/R/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- asupra sentinței civile nr. 1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul personal și asistat de către avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și anularea deciziei civile nr.429/R/2008 care a fost dată cu nerespectarea autorității de lucru judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 429/R/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-au respins recursurile declarate de către recurentul contestator și recurenta intimată SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI - ȘI -, împotriva nr. 1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație la executare.
A obligat recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 10.12.2007, contestatorul a chemat în judecată intimații și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești și, solicitând admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, în sensul anulării formelor de executare emise in dosarul execuțional nr. 11/EX/2007 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești si, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, arată că înțelege să conteste somația de executare nr.11/29.11.2007 si somația de executare nr. 11/30.11.2007, emise in dosarul execuțional nr.11/EX/2007 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești si. Arată că, după cum rezultă din sentințele penale, invocate ca titlu executor de către, a fost obligat la despăgubiri civile către SC V Internațional SRL si nu către ca persoană fizică, că SC V Internațional a fost lichidată si radiată de la Oficiul Registrului Comerțului T la 26.01.2005, deci nu mai există si nu mai are capacitate de folosință, iar, ca persoană fizică si ca fost administrator al SC V Internațional nu are dreptul să încaseze pentru el creanțele societății desființate.
Contestatorul consideră aberante somațiile de executare, prin care se arată că executarea se face la stăruința creditorului in calitate de titular al creanțelor SC V Internațional, menționând că dacă s-ar considera legală o asemenea executare silită, prin care foștii administratori ai societăților cu răspundere limitată ar fi îndreptățiți să încaseze creanțele societăților radiate si lichidate, atunci toți foștii administratori ar trece la încasarea creanțelor fostelor societăți, ceea ce este ilegal. Apreciază că în acest dosar execuțional s-a pornit abuziv executarea silită, deoarece nu are un titlu executoriu.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Susține că titlu executoriu îl constituie decizia civilă nr. 6277/02.10.2007 pronunțată de ICCJ în dosar - prin care s-a admis recursul declarat de. Pe de altă parte, arată că prin contestația la executare se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei, ceea ce instanțele de judecată au stabilit prin titlu executoriu, în mod definitiv și irevocabil, prin contestație neputându-se pune în discuție fondul cauzei.
Prin nr. 1837/14.02.2008 Judecătoria Timișoaraa respins contestația la executare, reținând următoarele:
Prin sentința penală nr. 406/2003 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 789/A/2003 a Tribunalului Timiș și dec.pen. nr. 111/R/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, contestatorul a fost obligat să plătească administratorului, pentru partea civilă SC V Internațional SRL, despăgubiri civile în sumă de 691.968.152 lei vechi, 1.333.374.289 lei vechi - beneficiu nerealizat și 20.000.000 lei vechi - cheltuieli de judecată.
La data de 25.01.2007, intimatul a solicitat & executarea silită a debitorului, pentru recuperarea creanței de 251.380,42 lei constatată prin titlul executoriu - sentința penală nr. 406/18.06.2003 a Judecătoriei Lugoj.
La data de 12.02.2007 se emite prima somație în dosarul execuțional nr. 11/Ex/
2007, aceasta fiind urmată de alte acte de executare, inclusiv de somațiile din 29.11.2007 si 30.11.2007 a căror anulare se solicită.
În motivarea contestației la executare, contestatorul invocă inexistența unui titlu executoriu și, prin urmare nulitatea executării silite pornit în baza sentinței penale mai sus amintite.
Față de aceste apărări, instanța de fond a apreciat că este vorba de o contestație la executare propriu zisă.
Ori, potrivit art. 401 alin. 1 lit. c civ.Cod Penal, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăși a primit somația, ori de la data la care a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
În speță, prima somație a fost emisă la data de 12.02.2007 și expediată debitorului contestator la data de 14.02.2007, acesta semnând de primire fila de comunicare.
Susținerea contestatorului că motivul invocat este unul de nulitate absolută și, prin urmare dreptul la acțiune este imprescriptibil, nu a fost reținut de instanța de fond, întrucât, nu s-a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune ci excepția tardivității promovării contestației ca sancțiune a nerespectării termenului de decădere. prevăzut de art. 401.civ Cod Penal, sus citat, iar nu ca sancțiune a încălcării unui termen de prescripție.
În ceea ce privește cele două somații a căror anulare se solicită, emise la datele de 29.11.2007 si respectiv 30.11.2007, în dosarul de executare amintit, față de care contestația la executare ar fi în termen promovată, potrivit art. 401 alin.1 lit. a civ.Cod Penal, instanța de fond constatat că acesta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, nici un viciu de fond sau de formă a acestor acte de executare.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a &, instanța a reținut că această societate nu poate legitima calitatea procesuală pasivă, nefiind parte în executarea silită. Ori, contestația la executare se poartă între părțile raportului juridic dedus executării și, eventual, terți ce pretind un drept real asupra bunului urmărit silit, ceea ce în speță nu este cazul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul contestator și recurenta intimată SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI - ȘI -.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației și anularea formelor de executare efectuate.
În motivarea recursului recurentul arată că prin nr.361/PI/15 mai 2002 Tribunalului Timiș și nr.406/18.06.2003 a Judecătoriei Lugoja fost obligat la despăgubiri civile către persoana juridică SC V INTERNATIONAL SRL și nu către ca persoană fizică.
Recurentul precizează că societatea comercială amintită a fost lichidată și radiată de la ORC T la 26.01.2005, iar ca persoană fizică și ca fost administrator al societății nu are calitatea și nici dreptul să încaseze pentru el creanțele societății pentru că el nu poate fi moștenitorul acestei societăți.
Recurentul consideră că în mod greșit s- pornit executarea silită întrucât nu are un titlu executoriu.
Prin recursul declarat - ȘI - au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, motivând că prima instanță deși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive SC a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată deși acestea au fost solicitate.
Prin încheierea nr. 898/R/1.07.2007 Tribunalul Timiș - Secția Civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Secției Comerciale, cauza fiind reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5870/30/24.07.2008.
Prin întâmpinarea formulată intimatul solicită respingerea recursurilor și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimatul arată că în ceea ce privește cele două somații a căror anulare se solicită emise la data de 29.11.2007 și respectiv 30.11.2007 în dosarul de executare nr.11/ex/2007 al BEJ recurentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate sau un viciu de fond și că în mod corect s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Intimatul învederează instanței că prin decizia nr.6277/2.10.2007 pronunțată în dosarul nr.- a s-a stabilit calitatea procesuală activă de a proceda la recuperarea creanțelor societății și implicit de susține executarea silită.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și în temeiul art.304/1 pr. instanța a reținut următoarele:
Recurentul prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare efectuate în dosar nr.11/EX/2007 al - ȘI - a solicitat anularea acestor forme de executare, cu motivarea că intimatul, ca persoană fizică și ca fost administrator al SC V INTERNATIONAL nu are dreptul să încaseze pentru el creanțele societății care a fost radiată.
Din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei, respectiv sentința penală nr.406/18.06.2003 pronunțată de Judecătoria Lugoj, rămasă definitivă, recurentul a fost obligat în calitatea sa de inculpat "să plătească administratorului, pentru partea civilă SC V INTERNATIONAL SRL despăgubiri civile în sumă de 691.968.152 lei", prin această mențiune cuprinsă în dispozitivul sentinței contrazicându-se susținerile recurentului în sensul că intimatul nu are dreptul și calitatea de a recupera creanțele societății nici ca persoană fizică și nici ca administrator al societății.
Mai mult, chiar în situația în care nu ar exista în hotărârea penală o dispoziție expresă prin care recurentul să fie obligat către intimat în calitatea sa de administrator la plata unor despăgubiri, intimatul ar fi îndreptățit la recuperarea sumelor pe care recurentul le datorează societății, în prezent radiată din evidențele ORC, în calitatea sa de succesor al societății, ca unic asociat în condițiile disp.art.237 pct.10 din nr.31/1990 potrivit cărora:"bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului în condițiile art.8 și 9, revin acționarilor. Dispoziția mai sus citată se referă la situația în care o societate comercială este dizolvată potrivit art.227 din nr.31/1990, lichidată și apoi radiată în conf.cu art.237 din aceeași lege.
Prevederile art.237 pct.10 din nr.31/1990 sunt dispoziții imperative și în concordanță cu etica și echitatea față de asociații sau acționarii unei societăți, în mod firesc acestora revenindu-le bunurile, inclusiv creanțele pe care societatea radiată le are în patrimoniu sau de încasat și ar fi absolut inechitabil ca sumele pe care societatea intimatului le-ar fi avut de recuperat să rămână în patrimoniul debitorului său.
Cu privire la recursul declarat de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI - ȘI - instanța a reținut că în mod corect Judecătoria Timișoara nu a acordat cheltuieli de judecată întrucât acestea nu au fost solicitate, iar în cazul în care recurenta se consideră îndreptățită la obținerea cheltuielilor de judecată are posibilitatea de a se adresa instanței pe cale separată.
În cauză a formulat concluzii scrise revizuientul prin care solicită anularea decizia civilă nr.429/R din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția comercială si de contencios administrativ, în dosarul nr- si în consecință să constatați lipsa calității procesuale a lui si să se dispună anularea formelor de executare în dosarul nr.11/EX/2007 al Societății civile profesionale de executori judecătorești si, deoarece această decizie este potrivnică cu decizia irevocabilă nr.215/R din 03.06. 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția comercială si de contencios administrativ, în dosarul nr-.
SC V International, a fost supusă procedurii reorganizării judiciare si falimentului prevăzută de Legea 64/1995 iar prin încheierea nr.25/S/21.02.2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.129/S/2001 s-a dispus închiderea procedurii falimentului si la 26.01.2005 a fost radiată de la ORC
Fostul administrator, a formulat două cereri de executare silită la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești si, pentru a încasa el în nume propriu creanțele SC V International SRL, care rezulta din două hotărâri judecătorești penale, prin care eu eram obligat să le plătesc acestei societăți.
Astfel, s-au înregistrat dosarele executionale 10/EX/2007 si 11/EX/2007.
A formulat contestație la executare în ambele dosare și a invocat lipsa calității lui de a urmări creanțele societății lichidate si radiate.
Prin sentința civilă nr.2204/2008 a Jud. T, irevocabilă prin decizia 215/R din 03.06.2008 a Trib.T, Secția comercială si de contencios administrativ s-a constatat că nu este succesorul în drepturi a SC V International, deci nu are calitate de a urmări creanțele fostei societăți si în consecință s-a dispus anularea formelor de executare, în dosarului execuțional nr.10/EX/2007.
Prin sentința 1837 din 14.02.2008 pronunțată de Jud. T, mi-a fost respinsă contestația formulată cu privire la dosarul 11/EX/2007.
A declarat recurs împotriva acestei sentințe iar prin decizia civilă nr.429/R din 05.12.2008, Trib. T, Secția comercială si de contencios administrativ, a respins recursul cu motivarea că are calitatea de a urmări creanțele SC V International, a cărui administrator a fost, chiar dacă societatea este lichidată si radiată.
În speță este vorba de hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, deoarece prin decizia nr.215/R din 03.06.2008 se constată că nu are calitate în dosarul 10/EX/2007, iar prin decizia 429/R din 05.12.2008 se retine că are calitate în dosarul 11/EX/2007.
Mai mult, prin pronunțarea deciziei 429/R din 05.12.2008, Trib. T ignoră decizia nr.9Q din 13 ianuarie 2006, dată în interesul legii în materie comercială de către Secția comercială si decizia nr.1887 din 17 mai 2007, dată tot în interesul legii, care sunt obligatorii pentru instanțe, precum si decizia nr.706 din 22 februarie 2008 pronunțată tot de către Secția comercială, în altă cauză.
Prin aceste decizii se retine că în urma închiderii procedurii falimentului si radierii societății comerciale aceasta nu mai beneficiază de capacitatea de a avea si de a-si exercita drepturile si obligațiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept si nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
După ce cauza a rămas în pronunțare, a formulat concluzii scrise prin care a invocat, din nou, autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește lipsa calității lui de a urmări creanțele societății lichidate si radiate, în acest sens făcând trimitere la decizia nr.215/R din 03.06.2008, pronunțată tot de Trib. T, Secția comercială, după care am anexat si decizia dată în interesul legii de către
După cum rezultă din motivarea deciziei nr.429/R din 05.12.2008, nu se face referire la faptul că am depus concluzii scrise, nici la faptul că am invocat decizia nr.215/R din 03.06.2008 irevocabilă a Tribunalului Timiș si nici la decizia dată în interesul legii pronunțată de
Președinta de complet, care a redactat decizia, nu a amintit de conținutul deciziei 215/R si nici al deciziei dată în interesul legii deoarece atunci nu mai putea să justifice soluția abuzivă, aberantă si părtinitoare pe care a pronuntat-o în interesul lui, în scopul de a legaliza jaful pornit de către executorul judecătoresc.
De fapt, de ce se întâmplă aceste abuzuri, a unor judecători, a justiției din T, care prin încălcarea gravă a legii dau hotărâri în favoarea lui.
Se pare că acest este un pion băgat în fată, iar în spatele lui sunt oameni din instituțiile de stat care se pare că fac intervenții pentru ca acest să obțină avantaje materiale, de pe urma cărora să obțină beneficii si acești oameni care îl sprijină.
Acest fapt îl dovedesc cu probele pe care le prezint în continuare.
După cum rezultă din Ziarul, în anul 2006 a prejudiciat bugetul de stat prin evaziune fiscală cu 500.000 dolari.
A fost înființat dosar penal care este la Politia T, dar se pare că este blocat, iar este în libertate si nu i se întâmplă nimic.
După ce a obținut această sumă fabuloasă de la bugetul de stat, a început să obțină si hotărâri favorabile lui, date prin încălcarea deciziilor pronunțate în interesul legii de către
Examinând cererea de revizuire formulată de către revizuient prin prisma motivelor de fapt și de drept evocate și a prevederilor art.322 pct.7 proc.civ. Curtea constată că aceasta este fondată pentru motivele ce succed.
Astfel, potrivit art.322 pct.7 proc.civ. revizuirea unei hotărârii definitive care evocă fondul se poate cerere dacă există hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de către instanțe cu grade diferite între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțele de recurs.
În acest caz de revizuire, cererea se îndreaptă la instanța mare grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
În fine, potrivit art.327 alin.1 proc.civ. dacă instanța de revizuire încuviințează cererea întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.7 proc.civ. va anula cea din urmă hotărâre.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin sentința civilă nr.2204/25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, soluționându-se contestația la executare formulată de către contestatorul împotriva executării silite pornite împotriva sa în dosarul execuțional nr.10/EX/2007 al & s-a constata că titularul cererii de executare silită, intimatul nu este succesorul în drepturi a creditorului V INTERNAȚIONAL, și în consecință s-a admis contestația la executare și s-a anulat executarea silită pornită de către intimatul.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.215/R/3.06.2208 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul că s-a respins recursul declarat de către intimatul împotriva sentinței civile mai sus arătate. Instanța de recurs a considerat în același mod ca Judecătoria Timișoara, că intimatul recurent nu are calitate de creditor îndreptățit să pornească executarea silită împotriva debitorului contestator u, pentru temeiul lipsei calității de succesor în drepturi și obligații a persoanei juridice V INTERNAȚIONAL
Prin sentința civilă nr.1837/14.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- s-a respins contestația la executare formulată de către contestatorul împotriva formelor de executare emise în dosarul execuțional nr.11/EX/2007 a &, la cererea creditorului, considerându-se de către prima instanță că nu există nici un motiv de anulare a formelor de executare silită nici chiar pe incidentul lipsei calității de succesor în drepturi a creditorului intimat.
Această sentință a rămas definitivă prin Decizia civilă nr.429/R/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în sensul că a fost respins recursul contestatorului ca nefondat. Tribunalul a reținut în considerentele acestei decizii că creditorul intimat este îndreptățit la recuperarea sumelor pe care debitorul contestator le datorează V INTERNAȚIONAL, chiar dacă aceasta societate comercială este radiată din evidențele OR. deoarece creditorul declanșator al executării silite în speță are calitatea de succesor al societății respective, fiind unicul asociat al acesteia din urmă.
Din expozeul mai sus arătat, rezultă că este incident cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 proc.civ. deoarece există într-adevăr hotărârii potrivnice având caracter definitiv și irevocabil pronunțate de instanțe de același grad în aceeași pricină și între aceleași persoane având aceeași calitate.
Astfel, se constată că sentința civilă nr.1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara definitivă prin decizia civilă nr.429/R/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în recurs asupra sentinței civile arătate sunt potrivnice sentinței civile nr.2204/25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și definitivă prin decizia nr.225/R/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Caracterul potrivnic rezultă din statuarea că creditorul intimat are calitate de succesor în drepturi a VN. INTERNAȚIONAL și prin aceasta este îndreptățit să solicite pornirea formelor de executare silită împotriva contestatorului, ceea ce se regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1837/14.02.2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nbre.429/R/15.02.2008 a Tribunalului Timiș, și pe de altă parte statuarea contrară că același creditor intimat nu are calitatea de succesor în drepturi a societății comerciale radiate ( V INTERNAȚIONAL ) și că nu este îndreptățit în a cerere executarea silită împotriva debitorului contestator u ceea ce se regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.2204/25.02.2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr.215/R/3.06.2008.
Hotărârile mai sus arătate s-au pronunțat asupra aceleiași pricini, și anume, cu referire la contestația la executare promovată de către u în dosarele execuționale nr.10/EX/2007 și nr.11/EX/2007 formate de &, la cererea creditorului intimat.
În ambele categorii de pricinii, părțile au avut aceeași calitate procesuală și anume de contestator titular al contestație la executare silită, iar de intimat în cadrul aceleiași contestații.
Prin consecință, admițând cererea de revizuire, Curtea în calitate de instanță de revizuire urmează a proceda în potrivit dispozițiilor art.327 alin.1, teza finală, proc.civ. în sensul că va anula cea din urmă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Această hotărâre se constată a fi decizia civilă nr.429/R/5.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr- și sentința civilă nr.1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, asupra căreia s-a pronunțat în recurs Tribunalul prin decizia civilă mai sus arătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 429/R/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- asupra sentinței civile nr. 1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Dispune anularea deciziei civile nr. 429/R/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1837/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - dr. - - - -
GREFIER,
Red.26.02.2010
Tehnored 4 ex.26.02.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
