Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1033R
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-debitoare, împotriva sentinței comerciale nr.8/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-debitoare prin reprezentant, lipsă fiind intimata-creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 29.06.2009 Cabinetul Individual de Insolvență a depus la dosar cerere de acordare a unui termen de judecată având în vedere că nu are cunoștință de motivele de recurs. Se mai învederează că prin fax la data de 29.06.2009 apărătorul ales al recurentei-debitoare a depus la dosar cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată întrucât la aceeași dată trebuie să se prezinte la Judecătoria Sector 6 pentru a reprezenta o altă parte, iar în cazul în care nu va reuși să se prezinte până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită acordarea unui termen de judecată pentru imposibilitate obiectivă de prezentare.
Curtea, față de cererea de lăsare a cauzei la sfâșitul ședinței de judecată formulată de apărătorul ales al recurentei-debitoare, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal efectuat la sfârșitul ședinței de judecată nu au răspuns părțile.
Curtea, constată că în mod greșit a fost trecută în citativ în calitate de intimat Cabinetul Individual de Insolvență, astfel încât urmează a nu fi avută în vedere cererea acesteia de comunicare a motivelor de recurs și având în vedere că este sfârșitul ședinței de judecată, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.8/15.01.2009, Tribunalul Călărașia respins contestația debitoarei și a admis cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE În baza art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii involvenței împotriva debitoarei, ridicându-i dreptul de administrare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL Oltenița pentru neplata în termen a unei creanțe în sumă totală de 19.329 lei, a cărei componență rezultă din situația creanțelor fiscale pe bugete anexată acestei cereri.
Debitoarea a contestat faptul că ar datora bugetului de stat TVA, impozit pe venitul microîntreprinderilor, taxa asupra activității dăunătoare sănătății, contribuție pentru protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, contribuție pensie suplimentară, dobânzi și penalități aferente TVA și impozit dividende persoane juridice.
Din situația creanțelor fiscale pe bugete ale debitoarei s-a reținut că aceasta nu datorează TVA, dobânzi și penalități aferente TVA și contribuție pensie suplimentară, al căror sold este 0, iar taxa asupra activității dăunătoare sănătății și contribuția pentru protecția socială a persoanelor cu handicap nici nu se regăsesc în categoria creanțelor pentru care s-a întocmit respectiva situație.
In ceea ce privește impozitele pe venitul microîntreprinderilor și dividende persoane juridice, în sumă totală de 2082 lei din totalul creanțelor, debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens și nu a contestat nici actele de executare silită întocmite anterior de creditoare (somație de plată și adresele de înființare a popririi) considerent pentru care contestația debitoarei asupra stării de insolvență a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond, admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei.
Recurenta a formulat următoarele critici:
-Instanța a reținut greșit că societatea datorează bugetului de stat impozitul pe venitul microîntreprinderilor, întrucât acesta este achitat la zi.
Instanța reține greșit că societatea datorează impozit pe dividende persoane juridice, întrucât societatea a avut doar asociat unic o persoană fizică.
- Deși reține că ceea ce datorează ar fi impozitul pe venitul microîntreprinderilor și impozit pe dividende persoane juridice, în cuantum de 2082 RON, nu rezultă unde se regăsește diferența de 19329 RON.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta a solicitat proba cu înscrisuri, pe care nu a mai înțeles să o administreze.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că impozitul pe venitul microîntreprinderilor este achitat la zi, recurenta nu a înțeles să administreze nici o probă în condițiile art.1169 Cod civil.
Într-adevăr, societatea debitoare are ca asociat unic o persoană fizică și nu juridică, astfel că nu datorează impozitul datorat cu această destinație, 1372 lei.
Însă, din situația creanțelor fiscale pe bugetul, rezultă că aceasta datorează următoarele sume cu titlu de impozit, defalcat pentru fiecare denumire de impozit: salarii - 369 lei, microîntreprinderi - 110 lei, amenzi - 3500, impozit dividende persoane fizice - 9822; CAS angajator - 1800, CAS asigurați - 853, accidente de muncă - 63, șomaj angajator - 200, șomaj asigurați - 88 lei, fond de garantare - 1 lei, CAS angajator - 499 lei, CAS asigurați - 582, contribuție pentru CO - 70, al căror total depășește valoarea prag de 10.000 lei, impusă de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, instanța de fond a avut în vedere în analiza stării de insolvență situația creanțelor rezultată din Situația creanțelor fiscale fiscale și din Fișa fiscală a debitoarei, combătând apărările debitoarei cu privire la faptul că nu datorează impozit pe microîntreprinderi și dividende persoane juridice, în sensul că nu s-au produs dovezi cu privire la faptul că nu ar fi datorate, neînsemnând, însă, că instanța, în analiza stării de insolvență, prevăzută de art.3 pct.1 lit.a - Legea nr.85/2006, ar fi avut în vedere doar aceste tipuri de contribuții datorate, cu titlu de creanță, raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, potrivit art.3 pct.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
Prin urmare, debitoarea nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență instituită de art.3 pct.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 raportat la art.33 din lege, neadministrând nici o probă cu privire la faptul că nu se află în insolvență sau că are de încasat creanțe considerabile pentru a demonstra existența fondurilor bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor și nici cu privire la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, raportat la prevederile art.379 alin.3 și 4 pr.civ.
Astfel, potrivit art. 379 alin.3 și 4 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
În raport de înscrisurile depuse de creditoare, rezultă că acesta invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit cerințelor art. 379 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-debitoare, împotriva sentinței comerciale nr.8/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud./02.07.2009
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul Călărași
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
