Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1067/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1067/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 960/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL Reșița prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect angajarea procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 960/11.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare B împotriva raportului de închidere inițial întocmit de lichidatorul MANAGEMENT; a respins obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S împotriva raportului de închidere modificat, întocmit de lichidatorul MANAGEMENT T; a respins cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar MANAGEMENT
A mai dispus în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, închiderea procedurii insolventei față de debitoarea Reșița și radierea debitoarei Reșița, din registrul comertului de sub nr. J-; a descărcat lichidatorul judiciar MANAGEMENT T, de orice îndatoriri și responsabilități; precum și notificarea acestei sentințe debitorului Reșița, creditorilor săi, C-S și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la filele 61- 65 dosar fond, reclamanta creditoare Baf ormulat obiecțiuni la raportul de închidere inițial (fila 34 dosar) întocmit de lichidatorul judiciar MANAGEMENT T privind pe debitoarea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței față de debitoare-societate comercială și să se dispună ca închiderea procedurii insolvenței față de - să se realizeze după soluționarea respectiv, în eventualitatea soluționării favorabile, după declanșarea prin executor judecătoresc a executării silite asupra bunurilor fostului administrator al debitoarei la cererea lichidatorului judiciar.
În motivarea contestației sale, creditoarea arată că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, MANAGEMENT T este prematur depus, o eventuală hotărâre a instanței de închidere a procedurii ca urmare a acceptării raportului final, fără soluționarea în prealabil a propunerii lichidatorului de a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale pentru persoanele culpabile de insolvența falitei după cum s-au identificat și anterior desemnării/nominalizării unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței de atragere a răspunderii, creditorii fiind în imposibilitatea sa execute silit individual bunurile acelor persoane, fiind contrară spiritului Legii nr.85/2006.
De asemenea, contestatoarea a arătat că procedura de instituire răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006; hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul iar sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.123 din legea nr. 85/2006.
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art.138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din legea nr. 85/2006, executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006.
Prin actiunea înregistrată la dosar la data de 05.11.2008 reclamanta-creditoare C-S, a formulat obiecțiuni la raportul de închidere modificat întocmit de lichidatorul IT MANAGEMENT T (fila 157 dosar) privind pe debitoarea Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acțiunii reclamanta-creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, evitând să precizeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care lichidatorul consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul MANAGEMENT T, a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta- creditoare C-
Lichidatorul desemnat în cauză, MANAGEMENT, a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare, respectiv a pârâtului, cu motivarea că deși lichidatorul a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență, aceștia nu au luat legătura cu lichidatorul și nu au predat acestuia documentele contabile ale societății, prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/ 2006.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că societatea debitoare Reșița, a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe MANAGEMENT
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei Reșița, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 912/JS din data de 31.05.2007 a admis cererea lichidatorului IT MANAGEMENT T, și a deschis împotriva debitoarei Reșița, procedura simplificată a insolventei, notificând creditorii bugetari, după care a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor.
Conforn procesului verbal al adunării creditorilor din data de 29.01.2008 (fila 80-81 dosar fond) creditorii debitoarei au stabilit componența comitetului creditorilor societății debitoare, compus din C-S (președinte), Administrația Fondului pentru Mediu și B (membri).
Prin raportul de închidere depus la dosarul cauzei (fila 34 dosar) de lichidatorul IT MANAGEMENT T, s-a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 dar ulterior lichidatorul a revenit asupra acestei propuneri întrucât, așa cum a arătat în ședința publică din data de 15.11.2007 (fila 70 dosar fond), i s-au pus la dispoziție, de către fostul administrator al societății debitoare, documentele contabile ale societății.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare B la raportul de închidere inițial (fila 34 dosar) instanța a constatat că acestea sunt nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prev. de art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă.
Alineatul (2) al art. 142 al aceluiași articol prevede că după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator.
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că în coroborarea art.138 cu dispozițiile art.142 din Legea nr.85/2006, rezultă că numai după închiderea procedurii falimentului competența executării silite aparține executorului judecătoresc și acesta aplică Codul d e procedură civilă; că prevederile art.142 sunt categorice, în sensul că misiunea executorului judecătoresc începe după închiderea procedurii, deși sumele obținute intră în averea debitorului. Alineatul (2) al art.142 stabilește în atribuția executorului-judecătoresc, repartizarea sumelor obținute luând în considerare ordinea plăților din tabelul definitiv consolidat.
De asemenea, cu toate că din lectura textului art.142 alin.(2) se poate rămâne cu impresia că executorul judecătoresc repartizează aceste sume în afara oricărui control al judecătorului-sindic, care este dezinvestit și descărcat de răspundere.
În această situație, instanța de fond a apreciat că remediul nemenționat în textul legii, este contestația la executare reglementată de art. 399-404 Cod procedură civilă. Această contestație se adresează instanței de executare, și nu judecătorului-sindic, considerând că independent de considerentele mai sus expuse, implicarea executorului judecătoresc nu face decât să diminueze rentabilitatea procedurii pentru creditori prin sporirea inutilă a costurilor.
Mai mult, executorul judecătoresc nu face parte dintre persoanele limitativ enumerate de dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în care sunt indicate organele care aplică procedura insolvenței: instanțele judecătorești, judecătorul - sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
În ceea ce privește acțiunea formulată de lichidatorul desemnat în cauză de judecătorul sindic, IT MANAGEMENT, pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare, respectiv a pârâtului, cu motivarea că membrii de conducere ai societății în insolvență nu i-au predat lichidatorului documentele contabile ale societății, prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, aceasta a fost respinsă de instanță ca nefondată întrucât în ședința publică din data de 15.11.2007 lichidatorul a arătat că pârâtul i-a predate toate documentele contabile ale societății debitoare, situație confirmată și de etapele ulterioare ale lichidării averii societății debitoare: lichidatorul a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei (filele 73-77 dosar fond), după care, la data de 29. 02.2008 vândut, prin licitație publică (fila 131-132 dosar fond) bunurile debitoarei, procedându-se la distribuirea sumelor încasate.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S, la raportul de închidere modificat întocmit de lichidatorul IT MANAGEMENT T (fila 157 dosar fond) privind pe debitoarea Reșița, instanța de fond a constatat că acestea sunt nefondate întrucât pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor conditii: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
S-a mai reținut pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, că se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Judecătorul sindic a constatat că nefiind întrunite aceste conditii lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea actiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Deși reclamanta creditoare C-S este președintele comitetului creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul desemnat în cauză, prin care însă nu solicită judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiune în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp.art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamanta creditoare C-S, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de fostul administrator al debitoarei s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Pentru aceste motive, în baza art.11 alin.(1) lit. l) din Legea nr.85(2006, art.129 alin.(2) din același act normativ, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare B împotriva raportului de închidere inițial (fila 34 dosar fond) întocmit de lichidatorul IT MANAGEMENT T, cu privire la debitoarea, precum și obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului de închidere modificat (fila 157 dosar fond) întocmit de lichidatorul IT MANAGEMENT T, cu privire la aceeași societate debitoare.
În baza art.11 alin. 1 lit. g, a art. 138 alin. 1 din legea nr. 85/2006, instanța de fond a respins cererea formulată de lichidatorul IT MANAGEMENT. pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului și nemaifiind alte bunuri de vândut în patrimoniul debitoarei, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare Reșița, din Registrul Comerțului C-
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 20.532 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 20.532 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că administratorul social nu a depus documentele contabile și întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la instanța de fond in vederea rejudecarii, iar în susbsidiar, în condițiile art. 304 pct. 9, coroborate cu dispozițiile art. 304 din codul d e procedura civila, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si, pe cale de consecința, admiterea cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale în solidar a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Se mai solicită modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei, prin punerea in executare a titlurilor obținute împotriva pârâtei și achitarea datoriilor pe care debitoarea - SRL le are de achitat creditorilor, respectiv punerea in executare a eventualului titlu executoriu obținut împotriva fostului administrator al societății debitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că în logica juridica a aspectelor supuse soluționării judecătorului sindic, consideram ca soluționarea cererii formulate de lichidatorul judiciar in temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, obiectiunile formulate de creditori, respectiv închiderea procedurii, ar fi trebuit sa fie soluționate in mod separat, fiind cereri separate, cu obiecte separate si cu părti separate.
Se consideră că hotărârea atacată ar trebui casată și trimisă cauza la instanța de fond in vederea rejudecarii, in condițiile art. 304, pct. 5 din codul d e procedura civila. În subsidiar, se arată că lichidatorul judiciar a formulat o cerere de chemare in judecata, in contradictoriu cu paratul, prin care solicită atragerea răspunderii personale patrimoniale în solidar a membrilor organelor de conducere ale - SRL, iar Tribunalul C-S, prin hotărârea pronunțata, a reținut faptul ca lichidatorul judiciar nu a făcut nici o dovada din care sa rezulte faptul ca pârâții ar fi săvârșit vreo fapta de natura sa atragă răspunderea patrimoniala.
Astfel, creditoarea consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu incalcarea prevederilor legale referitoare la răspunderea patrimoniala a persoanelor care au făcut parte din fosta conducere a debitoarei, că în fapt, creanța cu care AVAS a fost înscrisa in tabelul creditorilor reprezintă creanța preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate C-S și reprezintă contribuția personala a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor art. 55 din OUG nr. 150/2002 modificată, parata avea obligația să o rețină din salariile acestora și sa o vireze lunar către Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate. Arată că aceasta sumă nu aparținea societății, fiind contribuția personala a asiguraților la Fondul national unic de asigurări sociale si ca, potrivit prevederilor art. 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificata, utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 302 din Codul penal și art. 280 din Codul Muncii.
Pe de alta parte, se mai arată că pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, in conformitate cu prevedenie art. 55 alin. 1 din OUG nr. 150/2002 modificata, s-au calculat dobânzi si penalități de întârziere și penalități pentru stopaj la sursă deasemenea neachitate de către societate, si care au contribuit la intrarea societății in incapacitate de plata.
Recurenta susține că în aceste condiții, sursa de finanțare a societății au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți. Prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate si folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fostul administrator se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii incetahi de plați, fapta prevăzuta de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
AVAS opinează în sensul că Legea nr. 85/2006, la art. 138 lit. f, stabilește o prezumție legala In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, si prejudiciu - respectiv intrarea in incetare de plați in dauna creditorilor societății, iar la stabilirea gravității faptei săvârșite de către administratorul social, este necesar să fie avut în vedere totalul sumelor care constituie stopaj la sursă și care au fost reținute de către pârât pentru a le utiliza în susținerea activității curente a societății, precum și dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile calculate la acestea.
Astfel, recurenta consideră ca fostul administrator se face vinovat de intrarea debitoarei in incapacitate de plata, faptele săvârșite de acesta aflandu-se sub incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/ 2006 în sensul că au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri (art. 138 lit. f), neîndeplindu-și nici obligația stabilită de dispozițiile art. 27 alin. 1 conform căruia "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolventa". Fapta culpabila a administratorului, in interpretarea stricta a normelor legale referitoare la răspunderea patrimoniala este evidenta in acest caz, fiind îndeplinite toate condițiile rapunderii civile delictuale: fapta, prejudiciu si legătura de cauzalitate.
Din perspectiva reglementarii prevăzute de Legea nr. 85/2006, se mai susține că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, asa cum este prevăzuta de art. 138 din lege, este o răspundere speciala care pune la indemana creditorilor si a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea in tot sau in parte a pasivului debitorului. Prevederile art. 138 nu conțin in mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsa in incetare de plați; "aceasta omisiune (asa cum este apreciata si de literatura de specialitate) nu este întâmplătoare, ci vine sa sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere".
Creditoarea recurentă apreciază că în aceeași interpretare, "modul de formulare, in textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimina posibilitatea absentei culpei, subliniind dimpotrivă vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept desemnează deopotrivă intenția si culpa propriu-zisa". Având in vedere ca, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. "obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie sa A in vedere si dispozițiile art. 1540 din Codul civil, potrivit cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar inca si de culpa comisa in executarea mandatului." De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, in cazul in care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multa rigurozitate. Ținând cont de faptul ca, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, rezulta ca simpla culpa a administratorului in conducerea societății care a condus intrarea in faliment a societății debitoare, trebuie sancționată, deoarece prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu creditorilor societății debitoare.
Se mai arată că pornind de la insasi izvorul solicitate de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta si constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificata, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la rond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art 302 din Codul penal și art. 280 din Codul Muncii.
Analizând global recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 960/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /22.10.2009
Tehn. / 2 ex./26.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
