Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1127/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1127/R-
Ședința publică din 28 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrânu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 602/F din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea, cu sediul în comuna, sat V, județul A și lichidator judiciar, domiciliată în Pitești, str. -, -A,. B,. 7, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4.03.2005, creditoarea Bac hemat în judecată pe debitoarea SC SRL B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, pentru recuperarea creanței de 195.000.000 lei cu titlu de obligații la bugetul statului.
În motivarea cererii, s-a arătat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform titlurilor executorii anexate, de la a căror scadență au trecut mai mult de 30 zile, astfel că sunt întrunite cerințele textului sus-menționat.
Tribunalul Brașov - prin sentința nr.295/SIND/25.04.2005 a admis cerea creditoarei și a dispus începerea procedurii reglementată de Legea nr.64/1995, a desemnat administrator judiciar, cu atribuțiunile prevăzute de art.39 din lege, căruia i-a pus în vedere să întocmească raportul prevăzut de art.56 din lege, notificarea hotărârii luate, indisponibilizarea părților sociale, întocmirea și afișarea tabelului definitiv până la 20.VI.2005 și termen în continuarea procedurii, la 20.VI.2005.
La data de 20.06.2005, s-a depus raportul întocmit de administratorul judiciar (70-74), iar, ca urmare a schimbării sediului societății debitoare, prin sentința comercială nr.488/SIND/20.06.2005, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr.854/2005.
La data de 6.10.2005, debitoarea a formulat contestație împotriva cererii introductive, menționând că nu se află în incidență de plată, urmând să achite creanța în cel mai scurt timp.
Prin încheierea din 23.11.2005, această contestație a fost calificată drept "recurs" și înaintată spre competentă soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
Curtea de APEL PITEȘTI - prin decizia nr.11/R-C/12.06.2007 a anulat recursul ca nefondat, conform art.11 și 20 din Legea nr.146/1997 și art.1 din OG nr.10/1999.
Prin încheierea din 14.06.2006, judecătorul sindic, la cererea administratorului judiciar, a procedat la stabilirea a noi termene vizând procedura în cauza de față, întrucât cele stabilite prin sentința de deschidere, ca urmare a declinării, s-au perimat (46).
La data de 17.08.2006, a fost depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la starea de insolvență (50-64), precum și tabelul preliminar al creanțelor, afișat la ușa instanței (66-67).
Ulterior, la 13.09.2006, debitoarea a depus planul de reorganizare (72-80).
La data de 5.10.2006, a fost depus tabelul definitiv al creanțelor, afișat la ușa instanței (89-90).
Prin sentința nr.591/F/25.10.2006, Tribunalul Comercial Argeș, a admis cererea administratorului judiciar și a dispus trecerea la procedura falimentului, constatând dizolvată societatea, a desemnat lichidator judiciar, cu atribuțiunile prevăzute de art.25 din lege, a indisponibilizat părțile sociale, a dispus notificarea hotărârii luate, termen pentru luarea declarațiilor de creanță la 7.12.2006, a tabelului preliminar la 5.01.2007 și definitiv consolidat la 1.02.2007, precum și termen pentru continuarea procedurii la 31.01.2007.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, judecătorul sindic a reținut că la data de 10.08.2006 administratorul debitoarei și-a declarat intenția de reorganizare, iar la 13.09.2006 debitoarea a depus planul de reorganizare.
Prin încheierea Tribunalului Argeș din 4 octombrie 2006 s-a dispus înregistrarea planului la grefa tribunalului și Oficiul Registrului Comerțului. A fost convocat comitetul creditorilor pentru discutarea planului, iar creditorii prezenți nu au fost de acord cu admiterea planului.
Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus societatea în încetare de plăți rezultă că nu există posibilități reale de reorganizare a societății.
Analizând planul depus instanța a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile minimale obligatorii prevăzute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Față de această situație instanța a respins planul de reorganizare și a dispus trecerea la procedura falimentului în baza art.107 A lit.c, a constatat dizolvată societatea debitoare și a numit lichidator judiciar, a predat gestiunea averii către lichidator, care va efectua operațiunile de lichidare și a fost notificată trecerea la faliment.
La data de 5.01.2007, s-a depus tabelul suplimentar al creanțelor, afișat la ușa instanței (159-160), iar cel definitiv consolidat la 31.01.2008, afișat la ușa instanței (162,164).
Împotriva administratorului statutar al debitoarei a fost înaintată acțiune în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, admisă prin sentința nr.474/F/2.05.2007 - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca tardiv formulat.
Prin încheierea din 19.03.2008, judecătorul sindic a respins propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, ca prematur formulată, dispunând continuarea procedurii de executare, urmând să fie consultați creditorii pentru avansarea sumelor necesare continuării procedurii.
Ulterior, același tribunal - judecător sindic - în baza art.131 din lege, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, radierea acesteia din Registrul Comerțului, plata onorariului lichidatorului și notificarea hotărârii luate.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că din raportul lichidatorului rezultă că nu există bunuri în averea debitorului a căror valorificare să ducă la acoperirea masei credale și a cheltuielilor administrative.
Conform prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închiderea procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că o continuare a procedurii ar deveni prea oneroasă, drept care a fost închisă procedura și radiată debitoarea.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, în termen legal, A și AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Aaa rătat că:
- în mod greșit, s-a dispus închiderea procedurii de către instanța de fond, fără a se ține seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală și care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispozițiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata debitelor;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele;
- s-au încălcat dispozițiile art.4(4) din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare constituit la Registrul Comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, AVAS Bac riticat hotărârea în sensul că:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât nu a ținut cont că între AVAS și CAS G s-a încheiat Protocolul nr.4/23.02.2004, prin care a fost preluată creanța debitoarei, în cuantum de 237,61 USD;
- în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art.131 din lege fără ca lichidatorul să apeleze la dispozițiile art.138 prin formularea acțiunii în răspundere împotriva fostului administrator;
- lichidatorul nu a comunicat creditorilor raportul final și nici sentința de antrenare răspundere administrator, după cum nu a fost precizată nici modalitatea de punere în executare a acesteia;
- deși, într-adevăr, instanța de fond este ținută să administreze cu celeritate procedura insolvenței, aceasta nu trebuie să interpreteze greșit voința legiuitorului care nu a urmărit ca finalitatea desfășurării procedurii să se facă în dauna scopului său și anume, satisfacerea cerințelor creditorilor, care, în această cauză, au fost prejudiciați prin imposibilitatea îndestulării creanțelor rămase neacoperite.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și continuarea procedurii pentru ca instanța de fond să dispună părților implicate angajarea răspunderii pe temeiul art.138 din lege.
Examinând global criticile ambelor recursuri, întrucât tind la același rezultat și se întemeiază pe aceleași dispoziții legale, respectiv pct.9 al art.304 Cod pr.civilă, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege, este plata pasivului debitorului în insolvență, pentru acoperirea integrală a debitelor acestuia.
Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului, se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor frauduloase, a operațiunilor încheiate în dauna creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere.
În speță, în procedura falimentului debitoarei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și reluate în rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar, se constată că s-au făcut toate demersurile necesare identificării bunurilor susceptibile de executare silită în patrimoniul debitoarei, conform înscrisurilor de la filele 101-205, însă acțiunile lichidatorului nu s-au putut finaliza pozitiv.
De asemenea, în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a inițiat și acțiune în răspundere împotriva administratorului debitoarei -, ce a făcut obiectul dosarului nr-, finalizată prin sentința nr.474/F/2.05.2007, rămasă irevocabilă, ceea ce contrazice critica recurentei AVAS B, care, deși legal citată, pe întreg parcursul derulării procedurii, nu și-a trimis reprezentantul pentru susținerea intereselor.
Acțiuni în anularea actelor frauduloase în dauna creditorilor, n-au putut fi inițiate în lipsa indiciilor care să justifice asemenea acțiuni.
Lipsa de interes și pasivitatea manifestată de recurentele-creditoare, precum și refuzul lor de a avansa sumele de bani necesare continuării procedurii, nu pot fi suplinite prin imputarea rolului activ al judecătorului sindic sau lichidatorului judiciar, care, în mod corect, datorită lipsei bunurilor în patrimoniul debitoarei și pârâtului obligat la acoperirea pasivului acesteia, au aplicat dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Faptul că judecătorul sindic a apreciat că prin continuarea procedurii aceasta ar deveni prea oneroasă pentru debitoare, nu duce la concluzia că acesta a avut în vedere numai celeritatea desfășurării procedurii falimentului în detrimentul realizării scopului acesteia, respectiv acoperirea integrală a creanțelor.
Deși, creditoarea DGFP Aac riticat încălcarea de către judecătorul sindic a drepturilor și intereselor creditorului, nu a precizat în ce constau actele și faptele prin care ar fi adus atingere acestuia, pentru ca instanța de control să verifice temeinicia susținerilor sale.
În sfârșit, nici critica vizând încălcarea dispozițiilor art.(4) alin.4 din lege, nu poate fi primită, deoarece destinația fondului de lichidare constituit la ORC A, este cu totul alta decât cea invocată în recursul
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 602/F din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea, cu sediul în comuna, sat V, județul A și lichidator judiciar, domiciliată în Pitești, str. -, -A,. B,. 7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
11.12.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.sindic
Președinte:Ioana BătrânuJudecători:Ioana Bătrânu, Dumitru, Ioana Miriță
