Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1190/
Ședința publică din 08 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea B, împotriva sentinței comerciale nr. 1938/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator CASA DE INSOLVENȚĂ A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă - în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind debitoarea prin lichidator.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței ORC Tad epus un înscris prin care învederează că debitoarea a fost radiată, iar lichidatorul debitoarei a depus întâmpinare din care 1 ex. se comunică reprezentantului creditoarei recurente care nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
- solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1938/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A și, în baza art. 132 al.2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei SC SRL A, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006 a fost notificată sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și ORC de pe lângă Tribunalul Arad.
Prin aceeași sentință a fost descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și s-a dispus radierea debitoarei din evidențele
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 28.05.2008 lichidatorului judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la propunerea de închiderea a procedurii, ținându-se cont că toate sumele cuprinse în planurile de distribuție au fost distribuite, activul societății fiind complet lichidat și că procedura a fost deschisă prin încheierea nr. 662 din 19.04.2006 fiind desemnat ca și lichidator judiciar
Față de aceste considerente, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în condițiile în care nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la propunerea de închiderea a procedurii, ținându-se cont că toate sumele cuprinse în planurile de distribuție au fost distribuite, activul societății fiind complet lichidat.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a descărcat pe lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei SC SRL înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr.JO- din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC SRL A le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că prin sentința atacată Tribunalul Arada admis propunerea de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei așa cum a fost formulată de lichidator, apreciind că această măsură se impune deoarece debitoarea nu mai are bunuri de valorificat iar sumele obținute din vânzarea patrimoniului debitoarei au fost distribuite către creditori, AVAS beneficiind la distribuție de suma de 2,53 lei.
Având în vedere faptul că pasivul debitoarei nu a fost acoperit în totalitate și, totodată instanța de fond în hotărârea atacată nu a abordat în nici un fel incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, recurenta consideră că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță.
Astfel, lichidatorul avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, respectiv să pună în discuția părților incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 dându-se astfel curs și solicitărilor recurentei creditoare.
Recurenta apreciază că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. Din Legea nr. 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Consideră de asemenea, că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care AVAS a preluat creanța neachitată și în locul căreia se în drepturi, lichidatorul nefiind un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Statul român, reprezentat în speță prin AVAS, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9, coroborat cu dispozițiile art. 3041proc.civ. cu privire la recurs, precum și dispozițiile art. 2, art.5 alin.1, art. 136, art. 138, art. 140 și art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Casa de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal.
În motivare se arată că propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii a fost formulată în temeiul prevederilor art. 132 (2) din Legea nr. 85/2006, ținând cont de faptul că sumele propuse prin Planul de distribuție au fost distribuite efectiv către creditori, activul societății fiind astfel complet lichidat.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind nedepunerea de către lichidatorul judiciar a diligențelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei, se arată că au fost solicitat informații privind bunurile supuse impozitării ale debitoarei, de la Primăria Potrivit adresei Direcției Fiscale din cadrul Primăriei A nr. 4997/18.05.2006 societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale ale instituției cu bunuri supuse impozitării.
Se menționează faptul că în temeiul prevederilor art. 138 lit.a) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, respectiv împotriva foștilor administratori ai acesteia, Martic pentru suma de 4.000 lei reprezentând diferență drepturi de creanță neîncasate și prescrise la data deschiderii procedurii și împotriva domnului pentru suma de 3.300 lei, dosar - al Tribunalului Arad.
Având în vedere faptul că în timpul procedurii au fost recuperate sumele care au făcut obiectul cererii de atragere a răspunderii, au fost întocmite în temeiul prevederilor aret. 122 din Legea cadru 3 de distribuție, planuri care nu au fost contestate de cătr4e nici unul dintre creditorii debitoarei, motiv pentru care s-a procedat la distribuirea în mod efectiv a sumelor propuse.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, hotărârea primei instanțe a avut la bază rapoartele și propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, propunere formulată în temeiul prevederilor art. 132 (2) din Legea nr. 85/2006, ținând cont de faptul că sumele propuse prin planul de distribuție a sumelor încasate ca urmare a valorificării bunurilor debitoarei au fost distribuite efectiv către creditori, activul societății fiind astfel complet lichidat.
Potrivit art. 132 (2) din Legea nr. 85/2006, "o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Curtea reține, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 138 din Legea insolvenței, că, așa cum rezultă din probele de la dosarul primei instanțe, în temeiul prevederilor art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, respectiv împotriva foștilor administratori ai acesteia, Martic pentru suma de 4.000 lei, reprezentând diferență drepturi de creanță neîncasate și prescrise la data deschiderii procedurii, și împotriva domnului pentru suma de 3.300 lei, în dosarul - al Tribunalului Arad, pârâții achitând de bunăvoie sumele pentru acre s-a solicitat atragerea răspunderii, iar sumele încasate de la aceștia intrând în activul debitoarei, distribuit ulterior conform prevederilor legale către creditori.
Faptul că creditoarea recurentă nu și-a recuperat în întregime creanța cu care a fost înscrisă în tabelul de creanțe nu are nici o relevanță în prezenta cauză, judecătorul sindic dispunând în mod legal și temeinic închiderea procedurii în baza art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite către creditori, iar debitoarea nu mai are alte bunuri în patrimoniu.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 1938/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /16.12.2008
TEHNORED. /2 EX/16.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
