Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1191/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1191/
Ședința publică din 08.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -T, împotriva sentinței comerciale nr. 1045/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC - INTERNATIONAL SRL prin lichidator TI & KV și intimatul T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1045/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, formulată de creditoarea DGFP T, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul SC International SA, jud. T reprezentată de lichidatorul judiciar & Insolvency T, în contradictoriu cu creditorul DGFP T și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, iar în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar & Insolvency de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 26.09.2007 lichidatorul judiciar & Insolvency T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC International SA, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 2277/21.09.2006, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, și că DGFP T, în calitate de unic creditor, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii insolvenței, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Cu privire la cererea formulată de creditoarea DGFP T privind autorizarea pentru formularea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia prin încheierea de ședință din data de 26.09.2007, rămasă definitivă prin nerecurare, astfel că solicitarea de antrenare a răspunderii patrimoniale, depusă totuși de creditor, a fost respinsă pe cale de excepție, întrucât formularea acesteia nu a fost autorizată de judecătorul sindic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului instanței de fond pentru a judeca cererea de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator.
În motivare, recurenta arată că a solicitat antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator in temeiul art.138 al Legii 85/2006 prin cererea 28.858/11.06.2007. instanța in motivarea respingerii cererii pe excepție arătând ca s-ar fi pronunțat in data de 26.09.2007 pe o cerere de autorizare pentru formularea acțiunii de antrenare a răspunderii.
În primul rând, arată recurenta, instituției nu i s-a comunicat o astfel de încheiere prin care să respingă o cerere de autorizare. Nici pe Buletinul procedurilor de insolventa nu a fost publicată o astfel de încheiere a judecătorului sindic astfel că aceasta îi este opozabilă. Atâta timp cât instanța s-a pronunțat pe o cerere expresă a unui creditor avea obligația a comunica acea hotărâre fie cu posta, fie pe Buletinul procedurilor de insolventă fapt pe care instanța nu l-a făcut. Or in aceste condiții nu se poate invoca această hotărâre si mai mult nu se poate invoca de către instanță nerecurarea acesteia de către creditoare. Față de aceste aspecte consideră că instanța nu a îndeplinit procedura legala si nu poate invoca existenta unei hotărâri premergătoare motiv pentru care solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre judecarea pe fond.
În al doilea rând se arată că hotărârea prin care s-a respins o cerere de autorizare este pronunțată după data efectuării cererii de antrenare a răspunderii de către recurentă. În aceste condiții consideră că în mod eronat instanța s-a pronunțat pe respingerea unei cereri de autorizare atâta timp cât deja era investită cu judecarea unei cereri de antrenare a răspunderii. Instanța dacă considera că nu sunt motive de antrenare a răspunderii avea obligația să judece cererea și să o respingă, dacă considera ca nu există probe in susținerea unei astfel de cereri. Ba mai mult dacă instanța ar fi considerat că recurenta nu ar fi fost autorizată să depună o cerere de antrenare a răspunderii, putea da o soluție de respingere pe excepția prematurității introducerii unei astfel de cereri, lucru pe care nu l-a făcut.
Față de cele de mai sus consideră că instanța în mod total superficial a tratat problema antrenării răspunderii materiale a fostului administrator al societății fără a observa si judeca cauza pe baza tuturor actelor de la dosarul cauzei.
Se arată că T are calitatea de unică creditoare a societății debitoare, astfel că avea și drepturile ce-i revin Comitetului creditorilor, având în vedere că acesta nu se putea constitui conform legii. Or în această situație recurenta avea și dreptul și calitatea de a formula o astfel de cerere având în vedere că lichidatorul judiciar numit în cauză nu și-a îndeplinit obligațiile legale prevăzute de art. 138 al Legii nr. 85/2006 și nu a depus nici un Raport cu cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență.
În drept invocă disp.art. 3041.proc.civ, art. 7 alin.1 și 9, art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic.
reditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a fost admisă formularea unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În speța de față, creditoarea nu s-a prezentat în instanță nici la termenul la care s-a respins cererea de autorizare discutată la termenul din 26 09 2007 și nici la ultimul termen de judecată.
Acesteia i s-a comunicat raportul lichidatorului în care se propune închiderea procedurii și, cu toate acestea, creditoarea nu a înțeles să formuleze opoziție și nici nu a contestat propunerea lichidatorului.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că DGFP T era singurul creditor al societății falite astfel că interesul acesteia privind derularea procedurii trebuia să fie manifestat și nu doar să uzeze de căile de atac, fără a participa efectiv la procedură.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea T împotriva sentinței comerciale nr. 1045/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de creditoarea T împotriva sentinței comerciale nr. 1045/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED. /23.12.2008
TEHNORED. /2 EX/23.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
