Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1285
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 1864 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată IN A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru lichidatorul judicar Casa de Insolvență A, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar întâmpinare și arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentanta lichidatorului judiciar, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și nelegal, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1864 din 7 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arada aprobat raportul întocmit de lichidatorul Casa de Insolvență A și totodată, a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșate de creditoarea A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei IN
Totodată, instanța a dispus descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, precum și plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.500 lei + TVA pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, 28 octombrie 2008 - 07 iulie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 alin. 4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, judecătorul sindic a dispus din același fond de lichidare efectuarea plății către același lichidator sumei de 18,80 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii și notificat sentința de închidere către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin Sentința comercială nr.145 din 3 februarie 2009, s-a deschis procedura simplificată împotriva debitoarei desemnându-se ca lichidator Casa de Insolvență A, iar prin Sentința comercială nr.1068 din 26 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arada fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Casa de Insolvență A, în calitate de administrator judiciar al debitoarei împotriva pârâtului pentru atragerea răspunderii fostului administrator, în sensul obligării acestuia să plătească o parte din pasivul societății debitoare IN în sumă totală de 8.135 lei, reprezentând disponibilități bănești, sumă care va intra în averea debitoarei pentru acoperirea pasivului acesteia.
S-a motivat că prin raportul depus în ședința publică din 07 iulie 2009, întrucât în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii și raportat la faptul că, nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic, constatând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 214.366,42 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Cu privire la executarea hotărârii judecătorești pentru atragerea răspunderii foștilor administratori, conform art.138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în tabelul definitiv al creanțelor, fiind înscrise creanțe bugetare, s-a făcut aplicarea prevederilor art 136 alin.6 din G nr.92/2003, republicată privind Codul d e procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În motivarea recursului se arată de recurentă că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată provocarea stării de insolvență, abia atunci instanța poate accepta propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe art. 131 din lege.
Pe parcursul perioadei scurse de la deschidere și până la închiderea procedurii, recurenta consideră că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
S-a susținut că potrivit art. 131 Legea nr. 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
S-a motivat că, potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
S-a susținut că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
De asemenea, se apreciază că trebuie analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
S-a susținut că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății. De asemenea, recurenta apreciază că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerearea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imutabilă și, evident de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Față de cele arătate, instituția recurentă solicită instanței, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata Casa de Insolvență A în calitate de lichidator judiciar a debitoarei IN a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A ca nefondat și nelegal.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar desemnat în cauză Casa de Insolvență prin raportul depus în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei IN, întrucât societatea falită nu mai desfășoară nici o activitate, nefiind găsit nici un reprezentant al ei, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii.
Acest text statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați fiind încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii.
În condițiile prevederilor art. 59 (1) din Legea nr. 85/2006 a fost întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în baza documentelor primite de către lichidatorul judiciar prin intermediul serviciului Bilanțuri, fiind reținute incidente în cauză prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care lichidatorul judiciar a procedat la formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, respectiv împotriva fostului administrator al acesteia domnul, dosar nr-, acțiune soluționată în sensul admiterii acesteia și obligarea fostului administrator la plata sumei de 8.135 lei.
Prin cazul de închidere a procedurii de insolvență prevăzut de art. 131 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1864 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a jud. A împotriva sentinței comerciale nr. 1864 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /27.11.2009
Dact. /02.12.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
