Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1283
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 337/JS din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Oțelu, reprezentată prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus întâmpinarea transmisă prin faxul instanței de Oțelu, reprezentată prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. nr. 337/JS din 28 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C-S a respins obiecțiunile formulate de creditoarea B și a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul CABINET INDIVIDUAL -, dispunând totodată, închiderea procedurii insolvenței debitoarei Reșița,precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
De asemenea, instanța a admis cererea formulată de către lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - și a stabilit pe seama acestuia un onorariu în sumă de 2.500 lei, aferent întregii proceduri, iar plata onorariului s-a făcut în temeiul art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 din contul - Filiala C-.
Totodată, în temeiul art. 136 din Legea nr.85/2006, instanța a dispus descărcarea lichidatorului judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - de orice îndatoriri și responsabilități, iar potrivit art. 135 din aceeași lege notificarea sentinței judiciare Direcției Finanțelor Publice C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că obiecțiunile formulate de creditoarea B sunt neîntemeiate întrucât raportul final este complet iar lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului întrucât nu i-au fost predate documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006. Debitorul nu a primit din notificările transmise de lichidator scrisoarea recomandată fiindu-i returnată cu mențiunea ", negăsit acasă". Față de această situație lichidatorul a fost în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării de plăți.
Fapta de nepredare a actelor contabile nu poate fi reținută ca și cauză ce a provocat direct starea de insolvență a debitorului întrucât a fost săvârșită după deschiderea procedurii.
Judecătorul sindic a apreciat că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere faptul că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune.
În cauză s-a apreciat că nu se impune refacerea raportului final.
În condițiile existente, privind lipsa activității debitorului dizolvat de drept și lipsa bunurilor, cererea creditorului de continuare a procedurii lichidării cu măsuri de recuperare a sumelor datorate este lipsită de temei.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea B la raportul final, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară a debitoarei cu aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că:
În fapt, instanța de fond a admis propunerea lichidatorului judiciar desemnat și, pe cale de consecință a dispus închiderea procedurii de lichidare a debitoarei, având în vedere faptul că în patrimoniul societății debitoare nu sunt bunuri valorificabile, apreciind în motivare că aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu se impune, întrucât fostul administrator nu a depus actele contabile, astfel încât nu a putut aprecia asupra vinovăției administratorului.
De asemenea, lichidatorul judiciar a apreciat că, având în vedere că foștii administratori nu au depus documentele contabile ale debitoarei, nu poate aprecia asupra aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere susținerile arătate mai sus, instituția recurentă consideră că în mod greșit se încearcă închiderea procedurii de insolvență asupra debitoarei în acest moment, întrucât ea apreciază că tocmai acest aspect concură și întărește ideea că ar fi fost necesară formularea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Pornind de la însăși izvorul creanței solicitate de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din nr.OUG 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii;
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;
Având în vedere contextul prezentat, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006;
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006;
În opinia sa creditoarea recurentă apreciază că necesitatea aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cu atât mai imperioasă cu cât, reprezentanții societății nu și-au îndeplinit obligația depunerii actelor contabile.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că în fapt cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990, republicată - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată, se arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Având în vedere contextul prezentat, s-a considerat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006.
Față de cele arătate, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 304, pct. 5 și pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140, precum și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Intimata debitoare, legal citată prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și menținerea sentinței comerciale nr. 337/JS din 28 iulie 2009 Tribunalului C-S ca temeinică și legală.
Examinând recursul declarat de creditoarea AVAS B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 337/JS din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 337/JS din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S - judecător sindic în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /27.11.2009
Dact. /02.12.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
