Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.22/C/2010 -
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de debitoarea -" "SRL, J-, CUI RO - - O,-, jud. B în contradictoriu cu intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR -O,-, jud. B, intimata creditoare OLANDA - prin mandatar ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SRL - B, Calea, nr.39,.3, sector 1 și intimat lichidator - B,-, jud. B împotriva sentinței nr.1450/F din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu recurenta, citația fiind restituită cu mențiunea "destinatar necunoscut la adresă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus și că recursul este legal timbrat cu suma de 120 taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr. -/24.07.2009 lei plus 0,30 lei timbre judiciare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, în temeiul art.98 Cod procedură civilă apreciază procedura de citare cu recurenta ca fiind legal îndeplinită, având în vedere că a fost citată de la sediul indicat astfel că, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1450/F din 17 iunie 2009, Tribunalul Bihor - judecător sindic a respins contestația debitoarei - SRL(fosta - IMPORT-EXPORT SRL), cu sediul în O,-, județul B, ca fiind tardivă.
A fost admisă cererea formulată de creditorul, cu sediul Olanda, prin mandatar Romania Credit Management SRL, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.39, etaj.3, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL(fosta - IMPORT-EXPORT SRL), cu sediul în O,-, județul
În temeiulart.33 alin 6din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului- SRL(fosta - IMPORT-EXPORT SRL), cu sediul în O,-, județul B, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr.J-, CUI -.
În temeiulart. 34din Legea privind procedura insolvenței, a fost numit lichidator judiciar, cu sediul în B,-, jud.B, 0162/31.12.2006, care va îndeplini atribuțiile prevăzute deart. 20din lege, cu o retribuție conform onorariului negociat cu adunarea creditorilor.
În temeiulart. 61din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, fiind fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la18.07.2009,pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la18.08.2009
Fixează termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la14.10.2009, camera 3 orele 9,iar data ședinței adunării creditorilor de către administratorul judiciar și convocarea creditorilor debitorului după afișarea tabelului preliminar al creanțelor, dispunându-se și trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
În baza Art.54 din 85/2006, s-a fixat termen pentru data de 17.07.2009 pentru ca administratorul judiciar să întocmească și să depună judecătorului sindic raportul prevăzut de Art.54 alin.2 însoțit de actele justificative și propuneri.
In temeiulart.4 dinLegea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la Banca din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, iar în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, la data de 22.04.2009, debitoarea a formulat contestație la cererea introductivă a creditoarei, arătând că debitul pe care îl are față de debitoare este în sumă de 103.600 USD și nicidecum 129.600 USD și că nu se află în imposibilitatea de a efectua plăți. În finalul contestației debitoarea și-a exprimat intenția de a depune plan de reorganizare în condițiile 85/20906.
La termenul din 22.04.2009 instanța a invocat din oficiu depunerea tardivă a contestației formulate, excepție împărtășită și de către creditoare, conform notelor de ședință.
Față de excepția invocată din oficiu de către instanță, s-a reținut că în conformitate cu art.33 alin.2 din 85/2006, debitorul are facultatea, fie să conteste, fie să recunoască starea de insolvență.
Având în vedere că cererea introductivă a fost comunicată cu debitoarea la data de 18.03.2009 conform scriptului de la fila 67 de la dosar, contestația debitoarei a fost apreciată ca tardivă, considerente față de care, instanța, în baza art.11 raportat la dispozițiile Art.33 alin.2 din 85/2006, a respins contestația ca fiind tardivă.
În ceea ce privește examinarea pe fond a cererii introductive cât și a contestației, instanța a reținut că susținerile debitoarei conform cărora nu este în incidență de plată, au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece cu ocazia soluționării fondului a învederat instanței că în vederea satisfacerii creanței creditoarei, va apela la împrumut bancar și nu în ultimul rând în finalul contestației a făcut trimitere la întocmirea unui plan de reorganizare, fapt ce dă notă în mod tacit că debitoarea se află în incapacitate de plată, considerente față de care instanța, în baza art.33 din 85/2006 a respins contestația debitoarei și a admis cererea introductivă,
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs, în termen, legal timbrat, recurenta -" "SRL O, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, societatea și-a achitat debitele către creditoarea, din suma de 129.600 USD achitându-se 26.000 USD, sumă deloc de neglijat, rămânând un rest de plată de 103.600 USD. Acest fapt s-a precizat și în contestație, anexând dovada plății, făcându-se și dovada că societatea nu se află în insolvență prin documentele anexate contestației. Ori, scopul legii insolvenței îl constituie, potrivit art.2 din Legea nr.85/2006, instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În mod eronat a reținut instanța că societatea ar fi în imposibilitate de plată, din moment ce s-a luat angajamentul de plată, iar intenția apelării la un credit bancar a fost exprimată pentru că suma rămasă de achitat nu este de neglijat.
Procedura de insolvență nu a fost instituită ca un instrument de constrângere a debitorului, pentru a-l forța să plătească sub amenințarea falimentului, creditoarea având la dispoziție alte reglementări legale pentru recuperarea creanței. Arată că, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra solicitării de obligare a creditoarei la depunerea unei cauțiuni de 10% din creanță, cum legiuitorul a prevăzut imperativ.
Cu privire la excepția tardivității depunerii contestației arată că a luat cunoștință despre cererea de deschidere a procedurii doar prin vizionarea site -ului Ministerului Justiției, întrucât la sediul societății nu se desfășoară nici o activitate, nefiind citați legal. Acesta este motivul pentru care nu s-a formulat contestației în termenul legal de 10 zile, ci doar la data de 22 aprilie 2009.
Solicită a se avea în vedere xerocopiile dispozițiilor de plăți efectuate către alți parteneri comerciali care dovedesc că societatea nu este în imposibilitate de plată.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.85/2006.
Intimații, legal citați în cauză nu s-au înfățișat și nu au depus întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, art.8 din Legea nr.85/2006 să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.31 din Legea nr.85/2006 orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență dacă face dovada deținerii împotriva debitorului a unei creanțe certe, lichide și exigibile ce depășește valoarea prag de 10.000 lei prevăzută de lege la data depunerii cererii introductive (09.03.2009), creanță a cărui scadență s-a depășit cu mai mult de 30 de zile.
Potrivit prevederilor art.3 pct.1 lit."a și b" din Legea nr.85/2006 - insolvența este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa către unul sau mai mulși creditori.
Prin cererea introductivă înregistrată la data de 9 martie 2009, creditoarea intimată Olanda a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei recurente -" "SRL ( fostă -" IMPORT - EXPORT) O arătând că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 344.278,51 lei. Creanța reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate către debitoare și neachitate, facturate prin facturile UK 71997 din 20 iunie 2007, UK - din 20 iunie 2007, în sumă totală de 129.600 USD și factura nr.UK 12012 din 13 august 2007, în sumă de 19.992 euro.
Contravaloarea acestor facturi transformate în lei, este de 302.478,66 lei, creditoarea solicitând pentru neplata în termen și suma de 41.799, 85 lei, dobânzi legale.
Debitoarea recurentă nu a contestat nici în fața judecătorului sindic și nici în recurs obligațiile sale de plată față de creditoarea introductivă, arătând doar că din suma de 129.600 USD a achitat suma de 26.000 USD dovedită cu dispoziția de plată externă din 24 octombrie 2007.
Sub acest aspect instanța reține că recurenta debitoare are un debit restant neachitat de mai bine de 2 ani de zile către creditoare în sumă de 103.600 USD și 19.992 euro. Această creanță invocată de creditoare îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii, fiind certă, lichidă și exigibilă, creanța situându-se peste valoarea prag prevăzută de lege.
Cererea introductivă formulată de creditoare a fost comunicată recurentei creditoare la data de 18 martie 2009 ( fila 67) la sediul declarat al societății la oficiul registrului comerțului, situat în O,-, jud. Faptul că la sediul declarat nu se desfășoară activitatea firmei și nu se află nici o persoană care ar putea în mod legal prelua corespondența societății, nu duce la reținerea nerespectării procedurii de comunicare a copiei cererii introductive. Adresa la care s-a comunicat cererea este sediul declarat al societății la care, potrivit art.87 pct.2 Cod procedură civilă se realizează procedura de citare și comunicare, inexistența unei persoane la acest sediu declarat ca adresă de corespondență la registrul comerțului, fiind doar culpa recurentei. Ori, recurenta debitoare nu poate invoca în apărare propria sa culpă pentru neintrarea în posesia cererii introductive. Dacă la sediul declarat nu funcționa societatea, atunci aceasta avea obligația de a aduce la cunoștința terților, prin înregistrarea la registrului comerțului a schimbării sediului, ori a sediului secundar sau a punctului de lucru la care să i se poată comunica în mod valabil corespondența.
Neprocedând în acest fel, nu poate invoca cu drept temei că nu i s-a comunicat cererea introductivă, câtă vreme aceasta a fost comunicată la sediul societății.
Drept urmare, sub acest aspect se reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate.
De asemenea, pentru aceleași considerente, se reține că nici motivele de recurs privind greșita reținere a tardivității contestației nu sunt fondate, judecătorul sindic în mod corect și legal reținând că, contestația înregistrată la 22 aprilie 2009 depusă la poștă în data de 15 aprilie 2009, este tardiv formulată, peste termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, termen care a curs începând cu data de 18 martie 2009, când s-a comunicat la sediul societății cererea introductivă și actele anexe.
Cât privește neobligarea creditoarei la depunerea unei cauțiuni de 10% din suma invocată, se reține că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca judecătorul sindic la cererea debitorului să oblige creditorul la o cauțiune și nu obligativitatea depunerii ei. Acest fapt rezultă din însăși textul legal care prevede că judecătorul sindic " îi poate "obliga pe creditori la plata unei cauțiuni ( art.33 alin.3 din lege), formulare care înseamnă că legiuitorul a lăsat la latitudinea judecătorului sindic de a aprecia de la caz la caz dacă este sau nu necesară obligarea creditorilor la depunerea cauțiunii.
În speță, recurenta debitoare a solicitat obligarea la depunerea cauțiunii, prin contestația formulată, contestație care a fost apreciată ca tardiv formulată. Într-o asemenea situație în care se constată nerespectarea unor prevederi legale formale legate de regulata introducere a unei cereri la instanță, nu se mai procedează la analizarea pe fond a cererii respective și nici a solicitărilor cuprinse în aceasta, câtă vreme se reține o excepție de procedură ce face inutilă analizarea mai departe a cererii.
Drept urmare, reținând excepția tardivității contestației, judecătorul sindic nu trebuia să se pronunțe asupra cererii debitoarei de a se depune de către creditoare o cauțiune, motivele de recurs invocate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Cât privește motivele de recurs privitoare la solvabilitatea societății recurente se reține că sunt nefondate, câtă vreme aceasta nu a făcut dovada în fața instanței că dispune de suficient disponibil bănesc pentru achitarea datoriilor sale scadente. Plățile efectuate către furnizorii, ce apar în înscrisurile anexate contestației sunt în sumă totală inferioară creanței neachitate de mai bine de 2 ani de zile către creditoarea introductivă.
Față de această creditoare, debitoarea nu a făcut dovada că dispune de disponibil bănesc pentru achitarea debitului, ci a arătat că intenționează a lua un credit bancar pentru achitarea datoriei aspect care denotă lipsa disponibilului său bănesc.
De asemenea, această societate nu a depus la dosarul cauzei extrase de cont din care să rezulte disponibilul său bănesc și nici alte probe din care să rezulte că desfășoară o activitate curentă normală, prin efectuare și încasare de plăți, cum ar fi documentele sale contabile și contul de profit și pierderi.
Plata efectuată în data de 6 februarie 2009, prin dispoziția de plată externă aflată la fila 81, chiar dacă este într-un cuantum mai mare atestă plata cu întârziere a unor creanțe datând din luna noiembrie 2007. Ori, sub acest aspect nu se poate reține capacitatea recurentei de plată a datoriilor scadente, câtă vreme acestea sunt neachitate o lungă perioadă de timp.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs reținând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta -" "SRL O împotriva sentinței nr.1450/F din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 18.01.2010-
Jud. fond
Tehnoredact.--
18.01.2010/ 6 ex.
4 com.
1. -" "SRL, J-, CUI RO - - O,-, jud. B
2.OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - O,-, jud. B,
3. OLANDA - prin mandatar ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SRL - B, Calea, nr.39,.3, sector 1
4. - B,-, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
