Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.224/C/2008 -
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de creditoarea- - SRLcu sediul în S M, Str.-, nr. 68, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL, J-, CUI -, cu sediul în S M, Str.- 49, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1635/F din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta creditoare - - SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale din 21 februarie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și intimata debitoare - SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Maramureș - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanțele nr.-/11.10.2007 și nr.52-1-146/21.02.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că reprezentantul intimatei debitoare a depus la dosar în data de 5.06.2008 copia facturii care cuprinde onorariu și alte cheltuieli ocazionate cu deplasarea la O, după care:
Reprezentantul intimatei debitoare depune la dosar și comunică cu reprezentantul recurentei creditoare întâmpinare și situația la zi cu obligațiile financiare a societății față de stat, precum și documente de plăți făcute, respectiv certificat de atestare fiscală și o serie de ordine de plată.
Reprezentantul recurentei creditoare nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei debitoare, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei creditoare, în temeiul art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în totalitate și respingerea contestației intimatei - SRL. Toate apărările se bazează pe prevederile art.696 Cod comercial. Factura emisă de recurenta creditoare a fost acceptată, este certă, lichidă și exigibilă creanța, iar, aceasta fiind achitată parțial, rezultă că a fost recunoscută. Termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor a trecut. Debitoarea a folosit doar fonduri atrase. Recursul este întemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei debitoare solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. Societatea nu se află în stare de insolvență, fiind vorba despre o neplată punctuală.
Reprezentantul recurentei creditoare depune la dosar întâmpinarea lui - SRL la cererea reconvențională din dosarul nr.507/2008.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1635/F din 10 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a admis contestația debitoarei - SRL S M, în sensul că a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea-intimată - - SRL S M, împotriva debitoarei-contestatoare - SRL, cu obligarea creditoarei intimate să plătească debitoarei-contestatoare suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței are ca și scop legal declarat "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență" (art.2 din Lege).
Insolvența este, potrivit art.3 pct.1 lit.a și b din Lege "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței".
Persoanele care pot să ceară deschiderea procedurii insolvenței sunt debitorul aflat în insolvență și creditorii îndreptățiți să solicite deschiderea acestei proceduri, respectiv cei care au împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile (art.3 pct.6 din Lege).
Din probele administrate în cauză, apărările de fond invocate de debitoare prin contestația formulată împotriva cererii creditoarei și chiar din apărările de fapt și de drept formulate de către creditoare prin întâmpinarea la această contestație, judecătorul sindic a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - "" SRL.
Prezumția de insolvență instituită în sarcina debitoarei prin art.3 pct.1 din lege, izvorâtă din neplata în termen de 30 de zile de la scadență a creanței solicitate de către -" -" SRL este răsturnată de faptul că această neplată se datorează unui refuz expres de plată din partea debitoarei-contestatoare determinat de nerecunoașterea ca datorată a creanței pretinse, iar pe de altă parte din însăși starea patrimoniului debitoarei din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că aceasta beneficiază de resurse financiare proprii și atrase suficiente pentru plata creanței pretinse.
De asemenea se constată că, în cazul în care deschiderea procedurii insolvenței este solicitată de către un creditor, acesta trebuie să facă dovada că față de patrimoniul debitoarei deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În speță, creanța creditoarei -" -" SRL, nefiind constatată printr-un înscris prevăzut de lege cu valoare de titlu executoriu sau printr-o hotărâre judecătorească, nu este certă deoarece existența și cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent de către creditoare.
Având în vedere scopul legii insolvenței, condițiile de admisibilitate a unei cereri de deschidere a acestei proceduri, judecătorul sindic apreciază că - spre deosebire de situația "creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței" (art. 3 pct. 8 din Lege) -, acesta nu este chemat să stabilească caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditorului care solicită deschiderea procedurii și că, în măsura în care debitorul contestă pertinent creanța invocată de către creditorul său este necesară introducerea unei acțiuni în justiție împotriva acestuia potrivit dreptului comun.
Procedura insolvenței nu este menită pentru a fi utilizată de către creditori, cu eludarea dispozițiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligația achitării unor taxe de timbru la valoarea creanței invocate, în scopul de a determina debitorii să plătească sumele pretinse sub amenințarea falimentului, în special în situația în care debitorul are fonduri disponibile pentru a face plata sau dacă se invocă o excepție aparent întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - - SRL SMs olicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond și respingerea contestației depuse de debitoare ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că prezenta contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului judiciar reprezintă prin apărările formulate un paravan des folosit și greșit înțeles, care nu încearcă altceva decât să inducă în eroare instanța de judecată, și anume, că refuzul plății unei creanțe certe, lichide și exigibile se datorează unor motive așa pretinse contractuale izvorâte din excepția reexaminării contractului care reprezintă sursa creanței, ceea ce este total normal.
Este exact tertipul sau scuza de care încearcă să se folosească și debitoarea, deși nu există nici o neexecutare a obligațiilor contractuale din partea recurentei, iar, mai mult, debitoarea nu a adus nici o dovada concreta în acest sens.
În înțelesul legii care guvernează, creanța este certă, lichidă, exigibilă, recunoscută prin acceptarea facturilor, deci nu există nici un motiv care să justifice instanța de judecată să dea curs apărărilor debitoarei.
Învederează că este creditoarea - SRL pentru suma de 152.091 RON, caracterul creanței invocate este certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert - rezultă dintr-o factură acceptată și plătită parțial; - lichidă - fiind de asemenea izvorâtă dintr-o datorie scadentă, nu numai recunoscută, dar și achitată, scadentă la predarea lucrării, conform art.4 alin.2 din așa numitul "Contract Furnizare de Servicii și Materiale" - și lichidă în sensul că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei, pe care debitorul nu o poate efectua cu sumele de bani disponibile.
Debitoarea nu are sume disponibile, fiind nevoită să contracteze un împrumut pentru terminarea lucrărilor.
Mai mult, este de notorietate că certitudinea creanței poate să rezulte și din recunoașterea integrală a cuantumului acesteia de administratorul debitorului - Curtea de Apel Cluj, Secția Comercială și contencios administrativ, Decizia 1014 din 10 iunie 2003 în 2003 p. 361.
Plata parțială a creanței este un argument suficient pentru instanța de judecată pentru a respinge contestația formulată cu rea credință.
Prin contestația formulată debitoarea încearcă prin prezentarea unei stări de fapt denaturate și invocarea unor clauze contractuale ce nu au nici un fel de susținere legală, interpretând în mod greșit o serie de norme de drept, evitarea onorării unei creanțe certe, lichide și exigibile de peste 150.000 RON.
În realitate, creanța inițială a fost în valoare de 259.800,36 RON, fiind achitată parțial la data de 12.04.2007 (112.091 RON) după expirarea termenului de 30 de zile stabilit de disp. art.31 din Legea nr.85/2006, s-a născut prezumția legală a creditorului, că debitoarea se află în insolvență, înregistrând la Tribunalul Satu Mare, cererea potrivit căreia s-a solicitat instanței constatarea acestei stări de fapt.
în aceste sens că sarcina probei încetării plăților este înlesnită prin prezumția consacrată de art.10 alin.1 al Legii nr.76/1992, ori având în vedere această prezumție, nu este necesar ca dovadă să emane de la debitor, tocmai pentru că, în timp ce debitorul știe că este în "incapacitate vădită" de a-și plăti datoria exigibilă cu sumele de bani disponibile, creditorul este constrâns să constate o aparență faptică, aceea că debitorul a încetat să-și plătească datoria față de ei.
Apărările pe dispozițiile art.696 Cod comercial ale debitoarei nu mai au suport legal, acestea fiind preluate de Legea 64/1995 în conținutul art.36 alin.2, însă acest articol introducea un element subiectiv, care nu era compatibil cu concepția obiectivă pe care se bazează definiția insolvenței, cuprinse în art.3 pct.1 din Legea privind procedura insolvenței.
Doctrina și jurisprudența au stabilit că starea de insolvență, astfel cum este definită de art.3 pct.1 există sau nu există în mod obiectiv și total independent de atitudinea psihică a debitorului, de buna sau reaua credință în poziția sa față de creanța celui care a cerut deschiderea procedurii. Deci aceste apărări referitoare la atitudinea psihică a debitorului, la buna sau reaua credință, nu mai au suport legal, urmează a fi înlăturate.
Cât privește așa pretinsele "penalități", acestea se referă strict la interpretarea contractului, sunt nelegale deoarece reprezintă, așa cum sunt pretinse de debitoare, suma ale căror cuantum depășește valoarea obligațiilor contractuale.
Debitoarea încearcă, pe cale de excepție, să invoce excepția de neexecutare a contractului, ignorând starea de fapt și dispozițiile legale în materie, precum și faptul că obligațiile creditoarei au fost îndeplinite în totalitate în ceea ce privește contractul de execuție lucrări.
Solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, din eludarea flagrantă a legii de către instanța de fond, s-a încălcat dispoziția art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu aplicare similară și echipolentă și în cazul societăților comerciale, și anume dreptul la un proces soluționat în timp rezonabil, respectiv cererea de faliment a fost introdusă în luna mai 2007 și, deși primul termen a fost fixat înainte de vacanța judecătorească, cauza a fost amânată nejustificat și prin eludarea legii din culpa instanței de fond, după vacanța judecătorească contrar prevederilor legale.
În drept a invocat disp. art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Intimata - SRL SMa solicitat prin Întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că, în speță, creanța - - SRL, nefiind contestată printr-un înscris prevăzut de lege cu valoare de titlu executoriu sau printr-o hotărâre judecătorească, nu este certă, deoarece existența și cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent de - SRL.
Procedura insolvenței nu este menită pentru a fi utilizată de către creditori cu eludarea dispozițiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligația achitării unor taxe de timbru la valoarea creanței invocate, în scopul de a determina creditorii să plătească sumele pretinse sub amenințarea falimentului, în special în situația în care debitorul are fonduri disponibile pentru a face plata sau dacă invocă o excepție.
În acest spirit anexează și o serie de documente contabile din cuprinsul cărora rezultă fără putință de tăgadă că intimata are o activitate prosperă și nici nu s-a pus nici un moment problema incapacității de a plăti vreuna din facturile primite.
Este de reținut că textul legal consacră o prezumție de insolvență, prezumția simplă ce poate fi răsturnată de debitor prin dovada efectuării de plăți cum de altfel a procedat prin anexarea documentelor de care a înțeles să se folosească (a se vedea Curtea de Apel București, de practică judiciară în materie comercială - 2005 pg.335).
Nu se află în stare de insolvență debitoarea care dispune de fonduri, dar refuză chiar și cu rea credință, ceea ce nu este cazul în speța de față, să-și plătească datoria, procedură reglementată în Legea 85/2006 nefiind menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca aceasta să-și plătească datoriile ( Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, Decizia 602/R/31 mai 2005, de 350).
Pe de altă parte a solicitat rezilierea contractului ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă, calitativă și cantitativă asumate printr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă, motiv pentru care prejudiciul nu poate fi stabilit cu certitudine decât în urma administrării probelor, solicitate în procesul aflat în curs la Tribunalul Satu Mare.
Plata parțială a creanței reflectă execuția parțială cantitativ și parțială calitativ a lucrărilor efectuate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.30411și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel reține că recursul este nefondat, urmând ca în baza art.312, 316 Cod procedură civilă să fie respins.
Astfel, se reține că prin cererea introdusă la Tribunalul Satu Mare la data de 18 mai 2007 creditoarea recurentă - - SRL a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei - SRL S M, învederând instanței că aceasta îi datorează suma de 151.091 RON, debit rămas ca urmare a achitării parțiale a facturilor fiscale emise în valoare totală de 259.800,ON, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă, cererea pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului îndeplinind condițiile legale.
Debitoarea a contestat existența stării de insolvență în termenul legal prevăzut de art.33 alin.2 din Legea 85/2006 învederând că societatea nu se află în stare de insolvență, sens în care a depus la dosar în anexă la contestație, extrase de cont, balanțe de verificare, ordine de plată, contestând totodată caracterul cert al creanței.
În recurs intimata a depus la dosarul cauzei documente contabile făcând dovada efectuării de plăți, cât și a faptului că aceasta are resurse financiare proprii, cât și atrase pentru plata datoriilor exigibile.
De asemenea, în ceea ce privește existența și cuantumul creanței creditoarei recurente, debitoarea a contestat-o în mod pertinent, intimata făcând dovada în recurs, că a solicitat instanței comerciale rezilierea contractului de furnizare servicii și materiale ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă, calitativă și cantitativă.
Cum cuantumul creanței a fost contestat, pe de altă parte fiind și litigios, iar din actele contabile existente la dosarul de fond filele 29 - 50, precum și cele depuse în recurs, rezultă efectuarea de plăți și existența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, curtea de apel constată că prezumția de insolvență instituită în sarcina debitoarei izvorâtă din neplata în termen de 30 de zile de la scadență a creanței solicitate de către - - SRL a fost răsturnată de către debitoare, astfel că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a admis contestația acesteia și a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea recurentă.
Prin urmare, criticile recurentei fiind nefondate nu vor fi reținute.
De asemenea, este nefondată susținerea recurentei în sensul că instanța de fond, eludând flagrant legea, ar fi încălcat dispoziția art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și anume dreptul la un proces soluționat în timp rezonabil.
Se reține astfel că instanța de fond a respectat prevederile legale în fixarea termenelor de judecată câtă vreme, în perioada la care face referire recurenta a fost și vacanță judecătorească.
În considerarea celor ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, iar în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 3.500 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta creditoare - - SRL cu sediul în S M, Str.-, nr. 68, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoare- SRL, J-, CUI -,cu sediul în S M, Str.- 49, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1635 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.06.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 18.06.2008
Jud.fond
Dact.
3 exemplare/ 19 iunie 2008
-1 comunicareefectuată și predată la expediție în data de:20 iunie 2008.
- Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor- O, str.-
-, nr.11, județ
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
