Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.231/C/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoareSC " ROMÂNIA"cu sediul în B, sector 6,- în contradictoriu cu intimata debitoareSC " "J-, CUI R -, cu sediul în Carei, Calea Armatei Române, nr.72, jud.S M și cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.2/F din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 23,5 lei, achitată prin chitanța poștală nr.4876 din 21 mai 2008, plus timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, că recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.2/F din 18 februarie 2008, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic a admis contestația formulată de contestatoarea debitoare SC SRL cu sediul în mun. Carei, Calea Armatei Române nr.72, jud. S M, împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditarea SC ROMÂNIA SRL cu sediul procesual ales în B,-, sector 6 și în consecință:
A respins cererea formulată de creditoarea SC ROMÂNIA SRL cu sediul procesual ales în B,-, sector 6, înregistrată la ORC sub nr. J- și CUI -, împotriva debitoarei SC RL, cu sediul în Carei Calea Armatei Române nr. 72 jud. S M, înregistrată la ORC S M, sub nr. J 30/
371/1997, CUI R--, pentru deschiderea procedurii insolvenței, obligând creditoarea să plătească debitoarei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditoarea a solicitat deschiderea procedurii falimentului, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL Carei, motivând cererea prin faptul că a avut relații comerciale la întocmirea contractului de livrare cu debitoarea, în baza căruia a admis facturi fiscale, conform fișei client, în sumă totală de 794.090,02 lei, facturi acceptate la plată prin semnare.
Din valoarea totală a facturilor fiscale emise a rămas de achitat suma de mai sus, în urma achitării parțiale a sumei restante, la acest debit adăugându-se dobânda legală de la data emiterii facturilor până la deschiderea procedurii insolvenței.
Încercările ulterioare de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au rămas nerezolvate deși au fost emise notificări de plată și alte cereri de achitare a plăților.
A considerat că sunt îndeplinite toate dispozițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 pentru admiterea cererii, respectiv părțile au calitatea de comerciant, creanța fiind de natură comercială, certă, lichidă și exigibilă, iar cuantumul creanței depășește valoarea prag de 10.000 lei Ron.
În contestația formulată debitoarea SC a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței invocând mai multe excepții și cereri.
S-a solicitat depunerea de către creditoare a unei cauțiuni reprezentând 10% din valoarea creanței potrivit art. 33 al. 3 din Legea nr.85/2006. S-a mai invocat excepția autorități de lucru judecată întrucât aceeași cerere s-a formulat în dosar nr- a Tribunalului Satu Mare, cerere care a fost respinsă și a rămas definitivă în baza deciziei Curții de Apel Oradea, cererea referindu-se la aceeași creanță.
S-a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a creditorului, respectiv persoanele care au semnat cererea, directorul general și directorul economic care nu au calitatea de administrator.
S-a considerat că, cererea este neîntemieată întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, cuantumul acesteia fiind discutabilă.
Debitoarea nu și-a onorat cu rea credință obligația de plată, în concluzie, s-a solicitat admiterea cererii și respectarea procedurilor prevăzute de Legea 85/2006.
Față de toate probele de la dosar instanța a apreciat că, contestația formulată este întemeiată, însă numai pentru unul din motivele ridicate, respectiv plata unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței invocate.
Instanța atât la cererea debitoarei cât și din oficiu a fixat o cauțiune de până la 10% din valoarea creanței, în baza art. 33 al. 3 din Legea 85/2006, această cauțiune fiind obligatorie în urma dispoziției judecătorului sindic și nu la latitudinea creditoarei.
S-a reținut că, creditoarea cu rea credință nu s-a conformat dispoziției instanței motiv pentru care constatând că nu s-a consemnat cauțiunea a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, legal timbrat creditoarea SC" ROMÂNIA" solicitând instanței admiterea acestuia și casarea sentinței, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, deși art.34 din Legea nr.85/2006 nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorii la plata unei cauțiuni, totuși în practică s-a decis că cererea debitorului trebuie să aibă o justificare, precum și că judecătorul sindic are posibilitatea și nu obligația de a dispune consemnarea cauțiunii.
Recurenta a mai precizat că, în speță debitoarea nu a arătat care este prejudiciul pe care l-ar putea suferi în situația în care cererea de insolvență formulată împotriva sa ar fi respinsă, prejudiciu care ar trebui acoperit din cauțiunea depusă de creditor.
Nu în ultimul rând, recurenta a învederat instanței că, judecătorul sindic în mod nejustificat a stabilit valoarea cauțiunii la pragul maxim instituit de lege.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimatele deși legal citate, nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei și nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, la cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenței, să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor, cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
În speță, prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 3 ianuarie 2008, debitoarea a solicitat judecătorului sindic obligarea creditoarei potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, la depunerea unei cauțiuni reprezentând 10% din valoarea creanței.
Prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2008, judecătorul sindic a stabilit cuantumul cauțiunii și a dispus citarea creditoarei cu această mențiune.
Cum, creditoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței, corect judecătorul sindic a făcut aplicarea art.33 alin.3 teza finală, în sensul că respins cererea introductivă.
În acest context, observațiile recurentei legate de faptul că debitoarea nu a justificat în nici un fel prejudiciul pe care l-ar suferi, sunt neîntemeiate.
Textul legal enunțat nu prevede o cerință în sensul celor expuse de recurentă, or acolo unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge.
Pe de altă parte, într-adevăr, norma juridică prin care judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenței, la consemnarea unei cauțiuni, are caracter dispozitiv, însă din moment ce în cauza dedusă judecății, judecătorul sindic sesizat cu o asemenea cerere a apreciat că se impune luarea unei astfel de măsuri, această dispoziție a judecătorului sindic nu poate face obiectul unor critici, din moment ce este o facultate a lui.
Nici susținerile recurentei legate de cuantumul cauțiunii nu vor putea fi primite.
Este la latitudinea judecătorului sindic să stabilească cuantumul cauțiunii, fără însă ca el să poată depăși 10% din valoarea creanței.
Judecătorul sindic, în speță a respectat aceste dispoziții și nu a depășit pragul de 10% din valoarea creanței.
Pentru considerentele ce preced, nefiind incident nici unul dintre motivele de recurs care pot atrage casarea sau modificarea sentinței, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de SC " ROMÂNIA" cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței nr.2/F din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 18.06.2008
- jud. fond.
- dact. - 2 ex.
- 19.06.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
