Spete contestatie la executare comercial.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
.232/C/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoareAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B, sector 1,- - 11, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, jud.B și cu intimata debitoare SC " TRANS" SRL, O,-, jud.B, J-, CUI - -prin lichidator,cu sediul în B,-, jud.B împotriva sentinței nr.70/F din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect contestație - obiecțiuni la raportul final.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.70/F din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor - judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul ales în B,--11, sector 1, la raportul final al lichidatorului judiciar, privind pe debitoarea SC Trans SRL, cu sediul în O,-, jud.
A aprobat raportul final și a admis cererea formulată al lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr.251/F/2004 pronunțată în cauză de Tribunalul Bihor la data de 15.06.2004, s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, împotriva debitoarei SC TRANS SRL și numirea unui lichidator judiciar în persoana d-lui, căruia s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art.18 din actul normativ menționat.
Prin încheierea din data de 07.01.2005, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și numirea lichidatorului judiciar ing., căruia s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art.23 și 77, ind. 1 din Legea nr.64/1995.
La data de 13.11.2007, lichidatorul judiciar a întocmit raportul final privind pe debitoarea SC Trans SRL, raport depus la dosar,filele 84-88 vol.2.
Verificând raportul final, judecătorul sindic a constatat că obiecțiunile formulate sunt nefondate, pentru următoarele:
Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic, un raport final împreună cu un bilanț general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării -".
În speță, lichidatorul judiciar a menționat în raportul final atât situația patrimoniului debitoarei, existent la data sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii, cât și bunurile identificate și sumele obținute din valorificarea acestora precum și cheltuielile de procedură aferente, raportul final fiind comunicat și creditoarei AVAS
În privința încasărilor și plăților efectuate, lichidatorul judiciar a depus la dosar pe parcursul lichidării societății rapoarte privind sumele încasate, planuri de distribuție și extrase de cont, menționate în raportul final și actele anexă.
Pe parcursul procedurii de faliment nici lichidatorul și nici creditorii nu au constatat acte susceptibile de a determina răspunderea persoanelor din conducerea debitorului potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1995, sau ale art.138 din Legea nr.85/2006 și nici unul dintre creditori, inclusiv AVAS, nu a prezentat dovezi în acest sens și nici nu a sesizat judecătorul sindic pe parcursul procedurii cu privire la antrenarea răspunderii materiale a organelor de conducere.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei,întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că, principala cauză care a determinat starea de insolvență a creditoarei o reprezintă nivelul datoriilor, care era mult mai ridicat decât valoarea creanțelor, iar situația financiară era dificilă datorită investițiilor de nivel ridicat efectuate din împrumuturi in special bancare pe termen scurt -filele 48-54 vol.1.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a formulat recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, dispunând lichidatorului refacerea raportului final, potrivit obiecțiunilor pe care le-a formulat la acesta, cu obligarea lui de a convoca comitetul adunării creditorilor falitei, în vederea stabilirii oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de starea de insolvență a acesteia.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că, se impune atragerea răspunderii membrilor fostei conduceri a falitei responsabili de insolvența societății, deoarece administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept ce impuneau să solicite stabilirea stării de insolvență, precum și a administrat greșit societatea prejudiciind astfel creditorii săi.
Se mai susține că, răspunderea administratorului trebuia antrenată și potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.31/1990, cu raportare la art.1540 cod civil și 374 Cod comercial, ce reglementează răspunderea mandatarului în civil și în comercial.
Consideră că, culpa administratorului este prezumată aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale.
Susține obiecțiunile formulate la raportul final, considerând că se impune refacerea acestuia cu precizarea poziției lichidatorului față de incidența în speță a dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea insolvenței.
Împotriva aceleiași sentințe, același creditor Baf ormulat recurs după comunicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență, criticând hotărârea atacată în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivele acestui recurs, se critică faptul că, instanța de judecată nu și-a exercitat rolul activ și atribuțiile de control a activității lichidatorului.
Susține recurentul că raportul final nu respectă condițiile impuse de bunele practici în materie, deoarece nu reprezintă o prezentare succintă a activității de lichidare a încasării de plăți și a acoperirii masei pasive, precum și a situațiilor financiare finale.
Potrivit acelorași bune practici, se susține că raportul trebuia să cuprindă o analiză concretă a conduitei foștilor membri ai organelor de conducere a societății sau ale persoanelor care au putut contribui la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Totodată, susține că lichidatorul judiciar era obligat să analizeze oportunitatea antrenării răspunderii patrimoniale a acestor persoane. Susține că, nu pot fi acceptate cauzele reținute de lichidator ca determinante în ajungerea în starea de insolvență, deoarece ele dovedesc superficialitate din partea acestuia în privința analizării documentelor debitoarei.
Mai arată că, lichidatorul trebuia să analizeze respectarea destinației creditelor bancare de către societate, în vederea antrenării răspunderii prevăzută la art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței, precum și să analizeze și incidența dispozițiilor prevăzute la lit.f din același text de lege.
Cum în raportul final nu au fost analizate cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în incapacitate de plată și persoanele culpabile de intrare în această stare, se impune admiterea obiecțiunilor sale și bine-nțeles și a recursului promovat.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Se constată că, recurenta în primele motive de recurs nu formulează o critică punctuală a hotărârii atacate, ci nu face altceva decât să reia poziția pe care și-a exprimat-o în obiecțiunile la raportul final, necombătând considerentele sentinței atacate cu argumente de drept și de fapt.
În celelalte motive de recurs, pe lângă reiterarea acestei poziții, invocă însă aspecte noi, care nu au fost relevate prin obiecțiunile pe care le-a făcut la raportul final.
Aceste aspecte vizează structura unui raport final, iar ele sunt invocate pentru prima dată în această fază procesuală.
În această situație, instanța de fond, respectiv judecătorul sindic nu le-a putut analiza, motiv pentru care critica formulată în recurs sub acest aspect, adusă sentinței atacate, va fi și ea înlăturată.
În ceea ce privește celălalt motiv ce se axează în jurul problemei privind incidența în speță a art.138 din Legea insolvenței, se va reține că, criticile sunt nefondate și că instanța de fond în mod corect a respins obiecțiunile formulate.
Raportul final întocmit de lichidator după lichidarea bunurilor din averea debitorului nu trebuie confundat cu raportul pe care administratorul sau lichidatorul trebuie să-l întocmească după numirea sa, în temeiul dispozițiilor art.20 din Legea insolvenței.
Asupra acestui raport, trebuia să-și concentreze criticile recurenta în cazul în care consideră că lichidatorul nu a analizat amănunțit incidența dispozițiilor art.138 vizavi de persoanele ce au putut cauza apariția stării de insolvență a debitorului.
Mai mult, în cazul în care nu ar fi manifestat o atitudine pasivă, creditorul recurent ar fi putut iniția sesizarea atât a judecătorului sindic, cât și a comitetului creditorilor în vederea promovării unei cereri de înlocuire a administratorului sau lichidatorului judiciar, dacă aprecia că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile.
Așa cum însă s-a reținut de către judecătorul sindic pe parcursul procedurii, nici un creditor, respectiv nici recurenta, nu a sesizat lichidatorului motive pentru ca acesta să promoveze acțiune în antrenarea răspunderii persoanelor eventual vinovate de insolvența debitorului.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIBîmpotriva sentinței nr.70/F din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. - C-tin
- dact. - 2 ex.
- 18.06.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
