Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.286/C/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind recursului comercial formulat de debitoarea -"" J-,CUI RO -cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare"SRLla sediul "SRL- B,-,.4, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - O,-, jud. B și intimat lichidatorCABINET DE INSOLVENȚĂ -- O,-,.3, jud. B împotriva sentinței nr.1300/F din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi,nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este insuficient timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr.-/19.06.2009 plus 0,30 lei timbre judiciare, creditoarea SRL prin fax a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul de termen de judecată în recurs, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare, când de asemenea nu se prezintă nici o parte a litigiului. Constată totodată că, recursul este legal timbrat, având în vedere că în mod greșit a fost citată recurenta cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 60 lei plus 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind înregistrat la data de 19 iunie 2009, înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.212/2008, intrată în vigoare la data de 27 iulie 2009. Astfel fiind, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1300/F din 2 iunie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de creditorul - cu sediul social în B, str. B-dul - -, nr. 1, 4,sector 6, CUI -, J- LA & ASOCIATII, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - cu sediul în O,-, județul B, CUI -, J-
În temeiulart.33 alin 6din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - SRL.
În temeiulart.34din Legea privind procedura de insolvență,
A fost numit administrator judiciar, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, cu sediul în O,str. -, nr. 5, 3, jud., nr. de înregistrare 1B 1990 care va îndeplini atribuțiile prevăzute deart.20din lege.
În temeiulart.61din Legea privind procedura de insolvență,
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei - asociaților și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, punând în vedere administratorului lichidatorului judiciar prevederileart. 252 din Legea nr.31/1990republicată și dispunând menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai administratorului judiciar.
S-a fixat termen pentru depunerea de către administratorul judiciar a raportului prevăzut de art 54 din 85/2006 la data de 30.06.2009, pentru depunerea creanțelor la 28.07.2009,pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 25.08.2009, pentru soluționarea eventualelor contestații la 15.09.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 29.09.2009.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii debitorului, de către lichidatorul judiciar.
In temeiulart.4din Legea privind procedura de insolvență,
S-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilitățile bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar, stabilind termen de judecată 22.09.2009.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic, constatând că cererea formulată la 21.04.2009 de creditorul - cu sediul social în B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului la data de 30.04.2009 și că nu s-a formulat contestație, potrivitart.33 alin. 6din Legea privind procedura insolvenței, a constatat că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu actele depuse la dosar.
Astfel, creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 14.269,15 lei dovedită cu titlurile executorii depuse la dosar, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat a declarat recurs debitoarea -"" solicitând casarea sentinței pronunțată în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Bihor.
În motivarea recursului, recurenta arată că, instanța de fond a reținut că, cererea formulată de creditoare a fost comunicată debitoarei la data de 30 aprilie 2009, că debitoarea nu a depus contestație în termenul legal, că debitoarea se află în încetare de plăți și că, creanța creditoarei este dovedită cu titlurile executorii depuse la dosarul cauzei.
Pe cale de excepție, arată recurenta că solicită casarea sentinței ca fiind nelegal timbrate, deoarece la dosarul cauzei există depusă ca și dovadă a achitării taxelor de timbru, chitanța nr.- din 16.04.2009 a Municipiului C N, astfel că, în conformitate cu art.19 din legea taxelor de timbru, taxele de timbru se achită la unitatea trezoreriei statului, în raza căreia debitorul își are domiciliul sau după caz, sediul.
În concluzie, cererea creditoarei nu îndeplinește condițiile legale referitoare la admisibilitatea unei cereri de chemare în judecată.
Cu privire la comunicarea cererii, că aceasta s-a efectuat prin afișare recurenta arată că, din informațiile transmise de ORC, referitoare la datele și situația debitoarei, nu rezultă sub nici o formă situația acesteia, deoarece acestea au fost furnizate pentru o cu totul altă persoană juridică, fără nici o legătură cu societatea debitoare.
Dacă informațiile ORC ar fi cele corecte, s-ar fi observat faptul că reprezentantul legal al debitoarei este cetățean italian și mai mult decât atât, la sediul social, se află o persoană în fiecare zi, iar aceasta nu a primit comunicarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, această comunicare nefiind găsită nici afișată, fiind încălcate astfel prevederile art.92/1 Cod procedură civilă.
În concluzie, consideră că sentința pronunțată de tribunalul Bihor este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea principiului dreptului la apărare.
Pe fond, recurenta arată că, referitor la faptul că debitoarea nu a depus contestație în termen, așa cum s-a mai arătat, reprezentantul societății nu a avut cunoștință de cererea de deschidere a procedurii insolvenței, deoarece procedura de citare a fost viciată și nu a putut să-și formuleze apărarea.
Referitor la faptul că societatea debitoare se află în încetare de plăți, arată că, nu înțelege de unde judecătorul sindic a constatat acest fapt, deoarece societatea nu se află în încetare de plăți. În acest sens arată că depune atașat la recursul declarat copie certificată cu documentele referitoare la rulajul efectuat de debitoare cu furnizorii săi și de asemenea că a efectuat plăți parțiale și către societatea creditoare, în funcție de disponibilități, efectuând o factură storno pentru o parte din suma datorată.
Referitor la faptul că, creanța este dovedită cu titlurile executorii depuse la dosarul cauzei arată că, facturile fiscale reprezintă un document fiscal care generează obligații de plată și nicidecum nu reprezintă titlu executoriu.
În drept au fost invocate prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.304 Cod procedură civilă.
Intimata creditoare, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat instanței să constate starea de insolvență a debitoarei și să mențină ca valabilă sentința comercială nr.1300/F pronunțată de judecătorul sindic la data de 2 iunie 2009.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefundat, urmând ca în baza prevederilor art.312 cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea in totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
În data de 21aprilie 2009 creditoare intimată -" "SRL Oad epus cerere de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei -""SRL invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 14269,15 lei neachitată de peste 30 de zile de către debitoare.
Cererii introductive i s-a anexat de către creditoare dovada achitării sumei de 39 lei taxa timbru si 0,30 lei timbru judiciare mobil. Din chitanța doveditoare a plății taxei de timbru rezultă că suma a fost achitată de creditoare în contul Direcției Impozite și Taxe Locale a Municipiului C-
Conform prevederilor art.19 din Legea nr.146/1997 taxele de timbru se plătesc la unitatea trezoreriei statului din raza căreia debitorul își are domiciliul sau sediul fiscal, însă legiuitorul în cuprinsul normelor ce reglementează taxele judiciare de timbru nu a prevăzut vreo sancțiune pentru virarea eronată a sumei de bani datorată de contribuabili in contul altei instituții teritoriale decât cea din raza căreia își are domiciliul ori sediul, debitorul.
Prin legea nr.146/1997 legiuitorul a înțeles să sancționeze doar neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru cu anularea acțiunii sau a cererii, nu și plata ei eronată la o altă unitate teritorială decât cea cuvenită.
Drept urmare, instanța de recurs nu poate reține ca fondat motivul de recurs invocat de recurentă constând în netimbrarea cererii introductive datorita achitării taxei de timbru la o alta unitate teritorială decât cea a sediului fiscal a debitoarei, respectiv Municipiului
De altfel, netimbrarea ori insuficienta netimbrare a cererii, ori acțiunii in prima instanță constatată in căile de atac formulate împotriva hotărârii primei instanțe nu poate duce la casare hotărârii atacate, atâta vreme cat legiuitorul a prevăzut la art.20 alin.5 din legea 146/1997 că în aceasta situație se vor lua masuri pentru obligarea părții la plata taxelor de timbru datorate în cadrul soluționării căilor de atac respective.
În consecință, se reține că, motivele de recurs invocate de creditoare sub aceste aspecte, vizând casarea sentinței recurate, nu pot fi primite ca fondate.
Cu privire la motivele de recurs privitoare la încălcarea dreptului la apărare și nulitatea absolută a hotărârii recurate, prin prisma comunicării viciate a copiei cererii introductive cu debitoarea se reține că sunt de asemenea nefondate.
Astfel, cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 39 în dosarul primei instanțe, recurentei debitoare i s-a comunicat copia cererii introductive și actele anexe la adresa declarată de aceasta, ca sediu al societății și în cererea de recurs, respectiv în O,-. Deoarece, agentul procedural nu a găsit nici o persoană la sediul societății, pentru preluarea înscrisurilor a procedat la afișarea acestora pe ușa sediului, făcând mențiune despre acest fapt în dovada de comunicare.
Această comunicare prin afișare, îndeplinește cerințele prevăzute de art.92/1 Cod procedură civilă, fiind legal îndeplinită, atâta vreme cât în cuprinsul dovezii de comunicare agentul procedural a precizat motivul afișării ca fiind cel menționat la pct.2 lit."b", respectiv lipsa oricăror persoane la sediul debitoarei. Pentru a deveni incidente prevederile art.92/1 Cod procedură civilă nu este necesară îndeplinirea condiției arătate la pct.2 lit,"c" în dovada de comunicare (lipsa persoanelor de la pct.1 și imposibilitatea aflării dății când acestea pot fi găsite), ci este necesar ca să se constatate lipsa oricărei persoane de la sediul acestora.
Drept urmare, se reține că in cauza procedura de comunicare a copiei cererii introductive cu recurenta debitoare a fost legal îndeplinită prin afișare conform prevederilor art.92/1 cod procedură civilă, la sediul societății indicat și in cererea de recurs.
Cât privește adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului aflată la fila 19 in dosarul primei instanțe, privind pe altă societate decât recurenta se reține că aceasta nu a fost avuta în vedere de instanță la soluționarea cauzei, situație în care motivele de recurs formulate în raport de această adresă nu pot fi primite ca fondate.
În consecință se reține că în cauză a fost respectate dispozițiile procedurale privitoare la comunicarea cererii introductive și la soluționarea acestei cereri, recurentei nefiindu-i încălcat dreptul la apărare reglementat, atât de legislația internă cât și de cea comunitară.
Cu privire la fondul cauzei se reține că recurenta debitoare deși avea posibilitatea de a formula contestație la cererea introductivă, nu și-a exercitat acest drept și nu a contestat prezumata stare de insolvență pe care a invocat-o creditoarea.
În privința creanței invocată de creditoare ca fiind neachitată, recurenta nu a contestat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege arătând doar că nu se afla in insolvență. Intr-adevăr facturile fiscale doveditoare ale creanței creditoarei nu sunt titluri executorii, însă legiuitorul nu a acordat posibilitatea de a formula cereri introductive doar creditorilor ce dețin titluri executorii, ci tuturor celor ce pot face dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile neachitate mai mult de 30 de zile.
Recurenta, nici măcar în faza procesuală a recursului nu a făcut dovada că dispune de fonduri bănești disponibile pentru achitarea creanței invocate pentru a putea răsturna prezumția de insolvență reținută in sarcina sa.
Cele două ordine de compensare anexate recursului nu fac dovada existenței disponibilului bănesc pentru achitarea creanțelor și nici documentul contabil anexat privitor la rulajul societății cu furnizorii proprii, nu face dovada disponibilului bănesc.
Ori, legiuitorul a definit la art.3 pct.1 din legea 85/2006, insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata creanțelor exigibile. Creanțele invocate de creditoare în cererea introductivă erau scadente de câteva luni la data introducerii cererii introductive, ele nefiind achitate nici pana in prezent, atâta vreme cât recurenta nu a făcut dovada achitării lor. Nu s-a făcut dovada nici a returnării parțiale a mărfii livrate de creditoare invocată in motivele de recurs și a stornării facturilor invocate de creditoare, facturi care sunt acceptate la plată integral de debitoare prin semnarea și ștampilarea lor.
Drept urmare se reține că recurenta debitoare nu a răsturnat prezumția de insolvența instituită de legiuitor in sarcina sa in mod corect si legal dispunând judecătorul sindic deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru aceste considerente instanța de recurs constatând nefondate motivele de recurs invocate, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea in totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta -""SRL O împotriva sentinței nr.1300/F din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red. dec. - jud. -
- în concept, 16.10.2009
Jud. fond C-.
Tehnoredact.--
6 ex./28.10.2009
4 com.________
1.-"" J-,CUI RO -cu sediul în O,-, jud. B
2."SRLla sediul "SRL- B,-,.4,
3.OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR- O,-, jud.
4.CABINET DE INSOLVENȚĂ -- O,-,.3, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
