Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 297
Ședința publică din 27 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălelscu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2834/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar EXPERT, intimat, creditor BRD - - SUCURSALA A, creditor ANAF B, creditor AJOFM A, intimat BC - SUCURSALA T, creditor CAS A, intimat ROMANIA SA, intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, intimat ROMTELECOM - DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII A, intimat ORC A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat iar recurentele solicitând judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2834/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei EXPERT A, a închis procedura insolvenței declanșate de către creditoarea Banca Comercială SA - Suc. T împotriva debitoarei - SRL, jud.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 631/17 martie 2003, s-a admis cererea creditoarei Banca Comercială SA - Suc. T, împotriva debitoarei pentru aplicarea prevederilor Legii 64/1995 modificată, fiind numit administrator judiciar - SA
Prin încheierea nr. 3221/03.11.2003, în baza art.77 din Legea nr. 64/1995 modificată s-a declanșat procedura falimentului față de aceeași debitoare, în calitate de lichidator judiciar fiind menținut fostul administrator judiciar.
Prin sentința civilă nr. 2400 din 23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosar nr. 409/2006, a fost admisă acțiunea lichidatorului judiciar - SA A împotriva pârâților în calitate de foști administratori și, aceștia fiind obligați să plătească pasivul societății debitoare - SRL, suma de 287.847, 12 RON în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 145/R/08.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială, în dosar nr- a fost admis recursul pârâtei împotriva sentinței de mai sus, care a fost modificată în parte în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii acestei pârâte, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Prin Raportul final asupra activității, depus de lichidatorul judiciar, în condițiile art. 129 al.1 din Legea nr. 85/2006, actualmente - A la termenul anterior din 19 noiembrie 2007, s-a învederat judecătorului sindic faptul că, debitoarea nu a deținut active, în timpul procedurii nefiind încasate sume din valorificări de bunuri ale acesteia, ori neexistând bunuri în averea debitoarei, neexistând nici sume de bani pentru distribuire, lichidatorul a întocmit Raportul final și bilanțul general.
În consecință, lichidatorul a solicitat în condițiile art. 132 al.2 din Legea insolvenței, să se dispună închiderea procedurii și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Judecătorul sindic, față de considerentele expuse, întrucât nu s-au formulat obiecțiuni la Raportul final, a aprobat acest raport, iar în baza art. 132 al.2 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea Banca Comercială SA - Suc. T, împotriva debitoarei - SRL.
Împotriva susnumitei sentințe au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând hotărârea judecătorului sindic și solicitând admiterea recursurilor.
În motivare, creditoarea recurentă A arată că prin sentința civilă nr. 2834/03.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, dispunând radierea acestei societăți din evidențele, soluție pe care o consideră nelegală și neîntemeiată.
Conform art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus, creditoarea recurentă consideră că nu se află în situația prevăzută de lege,care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul - SRL.
Având în vedere faptul că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii insolvenței.
În drept invocă dispozițiile art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041proc.civ.
Creditoarea Bad eclarat, de asemenea, recurs împotriva sentinței comerciale nr. 2834/03.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad, publicată în Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 347/2008, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună casarea sentinței atacate și continuarea procedurii falimentului până la declanșarea prin executor judecătoresc a executării silite asupra bunurilor fostului administrator al - SRL la cererea lichidatorului judiciar.
În motivare AVAS B arată că sentința recurată este prematur emisă, contrară spiritului Legii 85/2006 sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art. 142 al.2 din Legea 85/2006 care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de "orice îndatoriri și responsabilități".
Consideră că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane ei neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile acelor persoane.
Astfel, analiza propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea 85/2006:
- Art.2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
- Art.5 alin.1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul".
- Art. 138 alin.1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere sau de conducere".
- Art. 140 - "Sumele depuse potrivit art. 138 alin.1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
- Art. 136 - "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
- Art. 142 alin.1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât din analiza textelor de lege sus menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Astfel, sentința recurată nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilind de asemenea și procedura exactă de executare a acesteia, și nu precizează de asemenea destinația sumelor recuperate, de care Legea nr. 85/2006 dispune potrivit art. 140 că "vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment, acoperirii pasivului". Prin urmare, caracterizează "autorizarea" creditorilor "să pună în executare dispoziția anterioară conform art. 142 din Legea nr. 85/2006" ca fiind insuficientă și inoperantă practic.
Prin modificarea art. 142 alin.1 în care se dispunea că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Recurenta creditoare consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin.1 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin.2 Legea 85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultată și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul Codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
Este evident faptul că prin închiderea procedurii, creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii insolvenței.
Învederează instanței de recurs că instanța de fond în mod greșit a consemnat că "nu s-au formulat obiecțiuni la raportul final". Astfel, obiecțiunile AVAS au fost comunicate instanței de fond prin adresa nr. 32.919/27.11.2007 fiind primite la registratura Tribunalului Arad la data de 3.12.2007 după cum atestă confirmarea de primire. Prin urmare, cu atât mai mult nu se poate închide procedura împotriva falitei, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul final după cum prevede Legea nr. 85/2006.
În drept invocă prevederile art. 304 ind.1 proc.civ. aplicabil în speță în condițiile în care legea specială nu prevede altceva; art. 12 alin.1 lit. din Legea 85/2006.
A reprezentată prin - practician coordonator, în calitate de lichidator judiciar al - SRL, jud. A, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și pe cale de consecință menținerea sentinței pronunțate în primă instanță ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele argumente:
- procedura împotriva debitoarei a fost deschisă prin sentința civilă nr. 631/17.03.2003 - așa după cum se poate observa din rapoartele depuse la dosar, de la momentul deschiderii procedurii lichidatorul a efectuat demersuri în vederea intrării în posesia documentelor contabile ale debitoarei. Reprezentanții debitoarei nu au dat curs solicitării lichidatorului.- documentele debitoarei nefiind predate acestuia.
- lichidatorul nu a identificat bunuri sau alte elemente patrimoniale de activ care să aparțină debitoarei.
- lichidator a promovat o acțiune în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere. Acțiunea a fost admisă împotriva unuia dintre administratorii sociali ai debitoarei, suma pe care acesta este obligat să o achite fiind de 287.847,12 Ron.
- la termenul din data de 19.11.2007 lichidatorul a solicitat judecătorului sindic să dispună închiderea procedurii în ceea ce o privește pe debitoare.
În aceste condiții, față de rapoartele de activitate depuse la dosar, consideră că lichidatorul a efectuat toate demersurile legale posibile în vederea identificării și valorificării bunurilor din averea acesteia.
În ceea ce privește punerea în executare a sentinței de atragerea răspunderii consideră că acest demers poate fi efectuat de creditori chiar și după închiderea procedurii, în condițiile prevăzute în mod explicit la art. 142 alin.2 din Legea 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea DGFP a Jud. A, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat, urmând a fi respins.
Judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ. invocat de recurentă. Actele dosarului, confirmă că împotriva debitoarei - SRL a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, iar prin Încheierea nr. 3221/3.12.2003 s-a declanșat procedura falimentului față de aceeași debitoare.
Prin raportul final, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic că debitoarea nu a deținut active, în timpul procedurii nefiind încasate sume din valorificări de bunuri ale acesteia, neexistând bunuri în averea debitoarei și nici sume de bani pentru distribuire. Raportul final, astfel întocmit a fost aprobat de judecătorul sindic. Și cum textul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 statuează fără echivoc că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor legale dispunându-se închiderea procedurii declanșate împotriva debitoarei.
Prin urmare, afirmația recurentei conform căreia nu suntem în situația care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, nu are suport lelgal, critica acesteia fiind neîntemeiată.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea recurentei potrivit căreia nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor, întrucât actele și lucrările dosarului confirm că lichidatorul judiciar a întreprins toate demersurile pentru identificarea bunurilor debitoarei, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat. Având în vedere considerentele de mai sus, hotărârea judecătorului sindic apare ca legală și temeinică, recursul creditoarei urmând a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 proc.civ.
Și în ceea ce privește recursul declarat de creditoarea AVAS B, Curtea îl găsește neîntemeiat. Din analiza actelor dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 2400/23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Arada fost admisă acțiunea lichidatorului judiciar împotriva pârâților în calitate de foști administratori și, aceștia fiind obligați să plătească, pasivul societății debitoare, respectiv suma de 287.847,12 Ron.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 145/08.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost admis recursul pârâtei, modificată în parte sentința în sensul respingerii cererii lichidatorului juridic de antrenare a răspunderii acestei pârâte, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței.
Critica recurentei referitoare la faptul că prin închiderea procedurii, anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, este nejustificată.
Textul art. 142 al Legii privind procedura insolvenței prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.(1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. Prevederile alin.2 al aceluiași articol sunt categorice, în sensul că misiunea executorului judecătoresc începe după închiderea procedurii, deși sumele obținute intră în averea debitorului. Textul stabilește în atribuția executorului judecătoresc repartizarea sumelor obținute luând în considerare ordinea plăților din tabelul definitiv consolidat.
Față de dispozițiile imperative ale legii, solicitarea de către recurentă a continuării procedurii și declanșarea în cadrul ei a executării silite, apare ca nefondată.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica recurentei potrivit căreia nu se poate închide procedura în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul final. În mod corect judecătorul sindic a reținut că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul final, în condițiile în care reprezentantul creditoarei AVAS, prezent la termenul de judecată din 3.12.2007 nu a învederat existența obiecțiunilor, iar acestea au ajuns în Arhiva instanței după pronunțarea hotărârii, respectiv la ora 1410.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursul declarat de creditoarea AVAS B urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin.1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 2834/03.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
RED. /24.04.2008
TEHNORED./2 EX./24.04.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălelscuJudecători:Magdalena Mălelscu, Cătălin Nicolae Șerban, Anca
