Spete contestatie la executare comercial. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.299
Ședința publică din 27 martie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu- -
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea - AG împotriva sentinței civile nr. 369/S/28.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, creditoarea intimată - prin lichidator judiciar - T și intimatul, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea creditoarei recurente - AG și avocat av. care reprezintă pe intimatului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus prin serviciul registratură din partea lichidatorului judiciar al debitoarelor două adrese, una privind radierea - SRL de la. și copia încheierii nr. 369/S/28.06.2007 de îndreptare a erorii materiale.
Av., reprezentantul intimatului, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a clientului său, în recursul declarat de creditoare.
Curtea, unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Av., reprezentantul creditoarei recurente consideră că intimatul are calitate procesuală pasivă în cauză, motivul de recurs fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 proc.civ. menționând că recurenta creditoare a fost asociata - SRL având 51 % părți sociale care, că este vorba de suma de 250.000 Euro care nu a fost inclusă la masa credală de către lichidator, acesta neintroducând în cauză și asociații.
Menționează că interesul îl reprezintă folosul practic pe care-l poate obține recurenta, deci are interes să tragă la răspundere pe administratorul intimat, așadar folosul practic este clar deci și interesul.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre continuarea insolvenței și antrenarea răspunderii administratorului debitoarei falite, fără cheltuieli de judecată.
Av. învederează faptul că lipsa interesului pe care a invocat-o este lipsa unei creanțe, creditoarea recurentă neavând nici o legătură cu - SRL atâta timp cât prin hotărârea atacată - SRL a fost obligată să restituie creanța - SRL, și nicidecum - AG, deci creditoarea recurentă nu are interes.
Pe fond, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 369/S/28.06.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, s-a dispus închiderea procedurii față de debitoarea - SRL prin lichidator judiciar T și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului, respingând cererea de antrenare a răspunderii personale și materiale a foștilor asociați și a administratorului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 583/02.06.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5148/COM/S/2005 s-a dispus declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de fosta Lege 64/1995, împotriva debitoarei - SRL iar pentru administrarea procedurii s-a format dosarul nr. 89/S/2005 și a fost desemnat ca lichidator judiciar - SRL.
Atât din rapoartele preliminare cât și din expertiza contabilă dispusă în cauză rezultă cauzele care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv, că societatea cu răspundere limitată cu capital privat autohton a avut ca activitate principală declarată, producția de vehicule pentru invalizi, având la înființare ca asociați și administratori pe și iar după ultima cesionare de părți sociale efectuată la data de 10,02.2005, a devenit asociat unic și administrator.
La data de 20.02.2001 - SRL a încheiat un contract de asociațiune în participațiune cu - SRL prin care s-a prevăzut executarea produsului "lift de trepte pentru persoane cu handicat locomotor", contract care a fost reziliat prin sentința civilă nr. 1532/02.06.2004 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. 8472/Com/2002 dispunându-se returnarea aportului în numerar adus de - SRL. În baza acestei hotărâri a fost aplicat sechestru și ridicate o mare parte a utilajelor aparținând debitoarei și a materialelor necesare fabricării de lifturi, ceea ce a condus la sistarea parțială a fabricației.
Printre cauzele ajungerii în insolvență se regăsește și faptul că, beneficiari ai producției realizate de - SRL au fost societățile germane și -, prima dintre acestea intrând în faliment în aprilie 2004 fără ca, - SRL să fi putut încasa creanța datorată de partenerul extern.
În legătură cu bunurile din patrimoniul debitoarei în faliment, o parte au fost valorificate prin licitații publice cu strigare, altele valorificate ca deșeu metalic, întregul patrimoniu fiind astfel valorificat, iar suma de 4.063 RON obținută din valorificarea bunurilor garantate la Banca Romanian, fiind achitată în totalitate creditorului garantat. Planul de distribuție a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 121.1, 121.2 și art. 123.4 din Legea 85/2006.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, judecătorul sindic a reținut că în raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că nu au fost constatate fapte ilicite dintre cele enumerate la art. 138 din Legea 85/2006, fiecare dintre aceste fapte fiind analizată de către expert în mod judicios și în baza tuturor documentelor financiar-contabile analizate.
În temeiul art.129, 131 și 136 din lege, raportul final al lichidatorului a fost supus aprobării adunării creditorilor și încuviințat de judecătorul sindic, nefiind formulate obiecțiuni la acesta, astfel că s-a dispus închiderea procedurii față de debitoare, radierea acesteia din evidențele ORC T, fără antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AG, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii lichidării judiciare față de debitoarea - SRL cu atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, cu cheltuieli de judecată.
În motivare creditoarea recurentă arată că Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 85/2006, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
1. Creanța - SRL împotriva debitoarei - SRL a fost exclusă în mod nelegal din definitiv al creanțelor, prin urmare judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra închiderii procedurii pe baza tuturor elementelor cauzei, fiind astfel încălcat art. 11 lit.n) din Legea nr. 85/2006.
Se arată că - SRL a declarat o creanță de 250.000 euro și 23.777,56 lei împotriva debitoarei - SRL, că titlul constatator al creanței de 250.000 EUR este reprezentată de Sentința civilă nr. 1532/02.06.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8472/Com/2002 (irevocabilă) și că această creanță nu a fost contestată și a fost validată și înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor în rangul prevăzut de dispozițiile art. 123.8 din Legea nr. 85/2006.
Astfel cum rezultă din rapoartele preliminare ale lichidatorului judiciar, creanța - SRL împotriva debitoarei - SRL era înscrisă în tabelul creanțelor, iar - SRL era inclusă în rândul creditorilor debitoarei.
Cu prilejul întocmirii raportului preliminar pentru termenul de judecată din data de 02.11.2006, lichidatorul judiciar a "înlăturat" în mod nelegal creanța în cauză din tabelul creanțelor.
Explicația succintă și evazivă conferită de lichidatorul judiciar în raportul pentru data de 02.11.2006, în sensul că s-a închis procedura insolvenței față de - SRL și că această societate comercială a fost radiată din evidența registrului comerțului, nu este de natură să justifice înlăturarea acestei creanțe din tabelul preliminar și trebuia cenzurată de judecătorul sindic, în exercitarea menirii sale de a controla din punct de vedere legal activitatea primului.
Astfel, dată fiind dizolvarea și radierea din evidența registrului comerțului a creditorului - SRL înainte de finalizarea procedurii inslvenței debitorului său, se impunea ca asociații acesteia - AG și - SRL -, succesori cu titlu universal ai activului persoanei juridice ce a încetat să existe, să fie introduși din oficiu de instanță în dosarul cauzei, urmând a fi înregistrați ca atare de către lichidatorul judiciar al debitoarei - SRL în rândul creditorilor, pentru a se îndestula proporțional cu cota de participare la capitalul social al - SRL din creanța acesteia împotriva - SRL.
În considerarea faptului că AG avea o cotă de participare de 51 % la capitalul social al debitoarei - SRL, se impunea ca această societate să fie înregistrată de către lichidator în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță în cuantum de 51 % din creanța declarată de - SRL împotriva - SRL.
greșită în care a procedat lichidatorul judiciar și care a fost validată de judecătorul sindic conferă un caracter nelegal sentinței civile recurate și pune AG în imposibilitate de a-și mai realiza creanța împotriva - SRL.
Deși excede circumstanțelor prezentei cauze, creditoarea recurentă subliniază că este surprinzător cum a fost posibilă închiderea procedurii insolvenței față de - SRL, atâta vreme cât această societate comercială avea o creanță de 250.000 EUR de recuperat de la - SRL, iar lichidatorul judiciar avea cunoștință despre această împrejurare, întrucât a administrat procedura insolvenței atât pentru - SRL cât și pentru - SRL.
Independent de această inversiune nelegală a momentelor închiderii procedurii insolvenței față de societățile comerciale amintite, ca urmare a dizolvării și radierii - SRL, în conformitate cu obligațiile legale și statutare de lichidator al acestei societăți și ca urmare a dizolvării și radierii - SRL, avea obligația de a include AG în rândul creditorilor debitoarei - SRL cu o creanță de 51 % din cea avută de - SRL.
2. Creditoarea recurentă mai arată că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale personale a foștilor asociați ai debitoarei - SRL și a fostului administrator, fiind astfel încălcat art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, pentru a dispune respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor asociați ai debitoa5rei și a fostului administrator, instanța de fond a "ratificat" în mod greșit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, care stabilesc, în principal, că starea de insolvență în care a ajuns debitoarea - SRL nu este imputabilă celor care au condus activitatea acesteia, ci sistării activității acesteia ca urmare a executării silite inițiate de către AG.
Subliniază că este, în general, o gravă eroare de raționament, de ordinul evidenței, a considera că eșecul unei societăți comerciale se datorează exercitării legitime a drepturilor de către o altă societate comercială.
Punerea în executare a Sentinței civile nr. 1532/2004 a Tribunalului Timiș nu poate constitui, eo ipso, cauza intrării debitoarei - SRL în stare de insolvență; dimpotrivă, această hotărâre judecătorească constată încheierea de către - SRL, prin administrator, a unui act fraudulos și prejudiciabil cu - SRL și în consecință dispune restituirea către aceasta din urmă a sumei de 250.000 euro, pentru repunerea părților în situația anterioară perfectării actului anulat (și nu reziliat, cum greșit se reține în sentința civilă nr. 369/S/2007 a Tribunalului Timiș ).
Se mai arată că, cauza intrării - SRL în incapacitate de plată se obiectivează, în realitate, în conduita reprobabilă a administratorului, care a încheiat asocierea în participațiune frauduloasă și a deturnat apoii suma de 250.000 euro primită de actuala debitoare în baza convenției anterior amintite, punând-o astfel în imposibilitate de a restitui suma de bani ce a încasat-o fără cauză legitimă; în mod vădit, relația de cauzalitate între maniera de administrare a - SRL și insolvența acesteia, există, este directă și exclusivă.
De altfel, fapta socialmente periculoasă de deturnare de fonduri a fostului administrator a fost constatată și printr-o ordonanță a organului penal competent, însă nu s-a mai procedat la tragerea la răspundere penală datorită faptului că s-a împlinit, până la finalizarea cercetărilor, termenul de prescripție a răspunderii penale.
Concret, prin ordonanța dată în data de 5 mai 2006 în dosarul nr. 57/P/2005 al Parchetului Curții de APEL TIMIȘOARA, între altele, s-a încetat urmărirea penală față de, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de fostul art. 269 alin.1 pct.1 din Legea nr. 31/1990, republicată, text reluat în art. 275 alin.1 pct.1 din Legea nr. 31/1990, republicată, s-a reținut în fapt că învinuitul a efectuat transferul de bani de la - SRL la - SRL fără a anunța AG - care avea drept de control, întrucât societatea nu avea cenzori - și în condițiile în care avea interes direct în respectivul transfer, în calitate de asociat și administrator la ambele societăți.
În acest context este de remarcat faptul că soluția și considerentele sentinței civile nr. 369/S/2007 a Tribunalului Timiș sunt în contradicție flagrantă cu statuările irevocabile ale aceleiași instanțe (cele cuprinse în sentința civilă nr. 1532/2004), precum și cu cele ale organului penal sesizat, deși în cadrul acestora s-a tranșat aceeași temă litigioasă: asocierea în participațiune cu - SRL și utilizarea sumei primite de debitoare în temeiul acestei asocieri.
Astfel, pe de o parte s-a considerat, cu putere de lucru judecat, că încheierea actului juridic amintit și modul de executare a acestuia au fost conduite ilicite, ce lasă loc răspunderii (patrimoniale, în sarcina - SRL, respectiv penale, în persona administratorului - SRL), iar pe de altă parte, prin hotărârea atacată, se afirmă că deși insolvența este cauzată de antemenționata situație, cei care au creat-o nu au nici o culpă.
Practic, fără a se arăta expres, este desemnată sentința civilă nr. 1532/2004 a Tribunalului Timiș ca fiind cauza insolvenței - SRL.
În realitate, chiar dacă nu a mai putut fi antrenată răspunderea penală a fostului administrator, faptele sale de încheiere a unor acte frauduloase și de deturnare de fonduri în dauna - SRL au condus fără echivoc debitoarea la încetare de plăți și se circumscriu în mod clar ipotezelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, se caracterizează ca nelegale și considerentele instanței de fond potrivit cărora printre cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvență se include și imposibilitatea încasării unor creanțe de la societățile de naționalitate germană și.
Aceasta deoarece este o societate comercială funcțională și, până la proba contrară, solvabilă, iar procedura insolvenței ce se desfășoară asupra nu este finalizată.
Prin urmare există și posibilitatea și probabilitatea ca actuala debitoare să-și valorifice drepturile de creanță asupra acestor societăți comerciale, astfel încât menționarea acestei stări de fapt între cauzele insolvenței este lipsită de orice consistență (faptică și juridică). De altfel, este de subliniat că simplul fapt al nefinalizării procedurii insolvenței asupra este un impediment la închiderea procedurii în prezenta cauză.
3. Creditoarea recurentă mai arată că AG deține în nume propriu o creanță asupra - SRL, însă nu a fost îndestulată, invocându-se lipsa de fonduri.
Este incontestabil deci interesul său de a cere continuarea procedurii lichidării judiciare, iar, în raport cu aspectele învederate, se constată gravă nelegalitate a sentinței atacate, care afectează interesele recurentei.
II. Se arată că sentința atacată este insuficient motivată și, în parte, contradictorie, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.7 pr.civ.
După cum s-a arătat, insuficiența motivării constituie motiv de casare, alături de inexistența motivării, aceasta deoarece simplele afirmații din cuprinsul hotărârii sau referire la textele de procedură sau de drept substanțial în termeni cu totul generali "nu corespunde scopului motivării și echivalează cu nemotivare".
Hotărârea atacată se rezumă la a prelua cele arătate în "rapoartele preliminare" și "expertiza contabilă dispusă în cauză", cu tot cu omisiunile și contradicțiile pe care acestea le conțin, astfel încât soluția finală ce se adoptă apare ca fiind neargumentată adecvat.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor, a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat de - AG ca neîntemeiat.
În motivare se arată că între Ministerul Integrării Europene (autoritatea Contractantă) și - SRL în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de grant RO 0007.02.02.01.2037, în baza căruia beneficiarul la primit finanțare pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea capacității de producție de scaune de lifp pentru persoane cu disabilități". Urmare a intrării în faliment a beneficiarului s-a dispus rezoluțiunea contractului sus menționat, cu recuperarea în întregime a sumelor virate cu titlu de avans, potrivit art. 11(3) din Condițiile Generale ale contractului de grant. În aceste condiții, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor s-a înscris la masa credală a debitoarei - liftnet SRL, având calitatea de creditor în dosarul - aflat pe folul Tribunalului Timiș.
Se mai arată că prin recursul formulat de către recurenta creditoare se aduc critici sentinței civile nr. 369/S/28.06.2007, în sensul că ar fi insuficient motivată și, în parte, contradictorie fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 85/2006, motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 și pct. 9.proc.civ.
Astfel, cu prilejul întocmirii raportului preliminar pentru termenul de judecată din data de 02.11.2006, lichidatorul judiciar a dispus închiderea procedurii insolvenței față de creditoarea - SRL, a cărei creanță era înscrisă în tabelul creanțelor, datorită faptului că respectiva societate comercială a fost dizolvată și radiată din evidența registrului comerțului. În consecință, învederează instanței că acțiunea lichidatorului judiciar a fost justificată, în condițiile în care - AG, în calitate de creditor și persoană interesată, avea posibilitatea să conteste măsura luată de administratorul judiciar în termen de 5 zile de la depunerea raportului preliminar, în temeiul art. 21 pct.2-3 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la creanța în nume propriu a - AG care nu a putut fi îndestulată din lipsă de fonduri, precizează intimatul că distribuirea fondurilor realizate în urma lichidării se face într-o anumită ordine (conform art. 123 din Legea 85/2006), unele categorii de creanțe având caracter prioritar, rezultând posibilitatea ca nu toate creanțele să fie plătite în întregime în condițiile în care titularii acestora din categoriile ierarhic superioare nu au fost pe deplin îndestulați, potrivit art. 125 din Legea 85/2006.
Consideră motivele invocate de către recurenta creditoare ca fiind inadmisibile în această etapă a judecății, având în vedere că aceasta avea cunoștință de situație încă de la întocmirea rapoartelor preliminare și a expertizei contabile dispusă în cauză. Mai mult, criticile acesteia în ceea ce privește excluderea creanței - SRL îmbracă forma unei cereri de intervenție în inte5res propriu, cerere care putea fi înaintată numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor, în temeiul art. 50.proc.civ.
Prin concluziile scrise, T în calitate de fost lichidator judiciar al - SRL, solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivare se arată că - AG de la data declanșării procedurii la cererea debitoarei falite - SRL și până la închiderea procedurii a fost reprezentat de către "Conf.univ.dr. I și Asociații" cu care s-a îndeplinit întreaga procedură de comunicare a actelor și documentelor întocmite în cadrul administrării falimentului, atât prin buletinul procedurilor de insolvență cât și prin scrisori recomandate cu confirmare de primire. În cadrul procesului, aceștia în numele și pe seama recurentei, acolo unde în opinia lor a fost cazul, au exercitat prerogativele oferite de către cadrul procesual depunând contestații care au fost soluționate definitiv. motive pentru care solicită respingerea punctului 1 din motivele de recurs ca fiind o contestație tardivă la definitiv al creanțelor.
În ceea ce privește punctul 2, din motivele de recurs, solicită a fi respinge și acestea întrucât în cadrul cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor asociați ai debitoarei a fost efectuată o expertiză contabilă, care a concluzionat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 138 din Legea 85/2006, expertiză ce a fost comunicată tuturor creditorilor care nu au formulat obiecțiuni în cauză, învederând totodată că închiderea procedurii s-a făcut după convocarea adunării generale a creditorilor care au aprobat raportul final al lichidatorului, adunare la care reprezentanții legali ai creditorului recurent au fost prezenți.
În ceea ce privește punctul 3, solicită respingerea acestuia întrucât veniturile realizate în cadrul procedurii au fost distribuite în baza unui plan de distribuție aprobat de către creditori. Împrejurarea că, creditoarea recurentă a deținut o creanță chirografară și nu a putut fi îndestulată din lichidarea bunurilor debitoarei falite, nu poate fi reproșată lichidatorului.
În ceea ce privește motivele invocate la pct.II și anume, că sentința este insuficient motivată și în parte contradictorie, solicitată respingerea sa întrucât în opinia lichidatorului ea este legală și temeinică, bazându-se pe întregul probatoriu din dosar și nu numai pe (rapoar6tele preliminare și o expertiză contabilă dispusă în cauză) așa cum învederează creditoarea recurentă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin.2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefundat, în baza art. 312, alin.1 proc.civ. pentru considerentele ce succed:
Din probele aflate atât la dosarul primei instanțe, cât și la dosarul instanței de recurs, Curtea constată că inițial, pe tabelul creanțelor asupra debitoarei - SRL a fost înscrisă și creditoarea - SRL. Această creditoare, la rândul său, a fost supusă procedurii lichidării.
Prin raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar la termenul din 22.06.2006, s-a prezentat la dosar lista cu creditorii, între care figura și - SRL și s-a arătat care este stadiul lichidării acestei din urmă societăți.
Ulterior, prin raportul depus la termenul din 02.11.2006, lichidatorul judiciar a precizat că procedura de lichidare a - SRL a fost încheiată, însă datoriile acesteia au fost atât de mari, încât, din vânzarea imobilului aflat în patrimoniul său, nu au mai rămas sume de bani care să fie repartizate celor doi asociați: - SRL, cu cota de participare la capitalul social de 49 % și - AG, cu cota de participare de 51 %.
În acest raport a fost prezentată și lista creditorilor - SRL, din care a fost înlăturată creditoarea - SRL.
Acest raport de activitate a fost comunicat și creditoarei - AG, iar pe de altă parte, această creditoare a fost și reprezentată la ședința de judecată în care lichidatorul judiciar a depus acest raport, de către av..
Creditoarea - AG nu a formulat obiecțiuni la acest raport și nici la raportul final de activitate, prin care lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenței. Prin acest raport, depus în ședința publică din data de 14.12.2006, din nou s-a făcut prezentarea tabelului creanțelor, tabel în care, de asemenea - SRL nu era menționată. Deși creditoarei - AG i s-a comunicat acest raport și a fost și reprezentată în ședința respectivă de către același avocat, această creditoare nu a formulat nici un fel de contestație prin care să invoce greșita înlăturare a creditoarei - SRL de pe tabelul creanțelor asupra - SRL.
Conform art. 28 alin.1, raportat la art. 25, alin.3 din Legea 64/19945, aflată în vigoare la acel moment, contestațiile la rapoartele lichidatorului judiciar trebuiau depuse în termen de 5 zile de la data depunerii lor.
Așadar, critica creditoarei - AG cu privire la raportul lichidatorului judiciar depus la data de 02.11.2006, prilej cu care a înlăturat de pe tabelul creanțelor pe creditoarea - SRL, este tardivă, astfel cum just a susținut lichidatorul judiciar în concluziile sale scrise.
În ceea ce privește criticile ce vizează soluția primei instanțe asupra celor două cereri de antrenare a răspunderii fostului administrator social ( T și - AG), Curtea consideră că acestea nu pot fi primite.
Astfel, inițial, în primă instanță, creditoarea - AG a solicitat antrenarea răspunderii fostului administrator social (pârâtul), în baza art. 137, lit.a din Legea 64/1995, motivându-și în fapt cererea prin aceea că acesta a folosit bunurile societății falite în interesul său sau al altuia. I s-a imputat că, în calitate de administrator al falitei - SRL, a încheiat cu - SRL, în care avea calitatea de asociat majoritar, contracte având ca obiect amenajarea sediului debitoarei închiriat în incinta - SA. Valoarea facturată de - SRL către - SRL și achitată de aceasta din urmă este de 140.090,87 RON, iar această valoare este mult supraevaluată în raport cu lucrările executate efectiv.
Prin această operațiune, a susținut creditoarea - AG, pârâtul a deturnat sume importante de bani din patrimoniul - SRL, în cel al - SRL, societate aflată sub controlul său.
În recurs, însă, creditoarea - AG a schimbat cauza cererii și anume a invocat alte motive de fapt ce se circumscriu tot cazului de atragere a răspunderii prevăzut de art. 137 pct.a din Legea 64/1995, însă vizează deturnarea sumei de 250.000 Euro, primită de - SRL, în urma asocierii în participațiune cu - SRL.
Conform art. 294, alin.1 proc.civ. rap.la art. 316.proc.civ. în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește motivul de recurs ce se circumscrie art. 304, pct.7 proc.civ. și care vizează insuficiența motivării soluției primei instanțe și motivele contradictorii pe care le conține, Curtea constată că sentința recurată, chiar dacă este succint motivată, totuși ea cuprinde acele elemente fundamentale a dispozitivului. Astfel, atât soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii pârâtului, cât și soluția de închidere a procedurii sunt motivate cu referire la situația de fapt și la textele de lege incidente.
De asemenea, din lecturarea acesteia nu se desprind eventuale considerente contradictorii.
Considerând că problema lipsei calității procesuale pasive a pârâtului nu se mai poate pune cu titlu de excepție în recurs, ci doar ca o apărare de fond, care însă nu este întemeiată, având în vedere calitatea pârâtului de fost administrator social,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea - AG împotriva sentinței civile nr. 369/S/28.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 89/30.2005.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - --
GREFIER,
RED./18.04.2008
TEHNORED./2 EX/18.04.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Anca
