Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 333/
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele DGFP A și AVAS B, împotriva sentinței nr. 2452/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6518/2005, în contradictoriu cu debitoarea SC GRUP SRL, prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, lichidatorul debitoarei a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2452/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6518/2008 s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar privind lichidarea judiciară a debitoarei SC Grup SRL, s-a închis procedura prevăzută de Legea 85/2006 declanșată împotriva debitoarei SC Grup SRL, dispunându-se radierea acesteia din registrul comerțului, au fost descărcați participanții la procedură de toate atribuțiile legate de procedură, debitoare, averea acesteia, creditori și asociați și s-a dispus notificarea hotărârii cu DGFP A și ORC A pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că, prin sentința civilă nr. 66/19.01.2006 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a admis cererea de declanșare a procedurii insolvenței formulată de creditoarea BCR - Agenția și a declanșat procedura insolvenței împotriva debitoarei SC " Grup" SRL L desemnând ca administrator judiciar pe, iar apoi prin Sentința civilă 1178/12.06.2006, a fost declanșată împotriva debitoarei procedura falimentului, iar administratorul judiciar a fost desemnat ca lichidator judiciar.
În îndeplinirea atribuțiilor ce i-au fost conferite în temeiul Legii 64/1995, în vigoare la data declanșării procedurii, administratorul judiciar a notificat creditorii și întocmit tabelul preliminar și apoi definitiv consolidat al creanței debitoarei, stabilind o valoare totală a pasivului debitoarei în valoare 197.886 lei.
În îndeplinirea acelorași atribuții, lichidatorul judiciar a inventariat și evaluat bunurile din averea debitoarei, potrivit regulamentului aprobat de Adunarea generală a creditorilor și tot în temeiul acestor aprobări a procedat la vânzarea bunurilor societății, precum și la casarea unora dintre acestea ca urmare a gradului lor înalt de uzură fizică și morală și de asemenea a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei, raport prin care nu au putut fi identificate acte și operațiuni care să atragă incidența Secțiunii 3 din Legea nr.64/1995, respectiv motive care să atragă răspunderea membrilor organelor de conducere.
În urma valorificării elementelor de activ patrimonial, de la data deschiderii procedurii și până la data întocmirii raportului final, lichidatorul judiciar a obținut suma de 39.142,75 lei potrivit raportului de încasări și plăți cuprins în raportul final.
Din același act rezultă că lichidatorul judiciar a făcut distribuiri către creditorul garantat BCR în sumă de 14.000 lei, restul sumelor obținute din valorificarea activelor patrimoniale fiind folosite pentru acoperirea cheltuielilor lichidării.
Având în vedere aceste motive, lichidatorul judiciar a concluzionat că se imune închiderea procedurii potrivit art.129 al.1 și art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, ca urmare a faptului că societatea nu mai deține elemente de activ patrimonial.
Ca urmare a notificării raportului final cuprinzând propunerea de închiderea a procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei, la 3.12.2008 creditoarea AVAS a înregistrat la dosarul cauzei obiecțiuni, prin care, invocând disp.art.129 din Legea nr.85/2006, a solicitat să se dispună refacerea și comunicarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, în sensul ca acesta să continue procedura de lichidare a debitoarei, cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acestor obiecțiuni, creditoarea contestatoare a susținut că lichidatorul nu a întocmit un raport privind cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în faliment și nu a pus în discuția creditorilor incidența prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea a mai susținut că, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile măsurii instituite de disp. art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, deoarece starea de insolvență, având cauze complexe, a fost determinată, probabil, și de administrarea ei cu rea credință ori neglijență, creditorii având posibilitatea de a da eficiență prezumției de culpă a persoanelor vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată.
S-a mai susținut că lichidatorul are calitatea legală de a investi instanța cu o cerere de chemare în judecată a persoanelor vinovate, persoane care trebuiau nominalizate în raportul privind cauzele și împrejurările și care au cauzat neplata contribuțiilor angajaților la Casa de Asigurări de Sănătate.
Prin actul intitulat "note scrise" depus la dosar, lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția față de obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS arătând, pe de o parte că a depus la dosarul cauzei raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei la 6.03.2007 și l-a notificat, ulterior, creditorilor prin actul nr.2107/21.04.2006, arătând în cadrul acestuia, principalele cauze ale insolvenței debitoarei.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar a susținut că nu a avut temei pentru a formula o acțiunea de atragere a răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere, deoarece dispozițiile art. 59 al.1 din Legea nr.85/2006, intrată în vigoare ulterior, permit formularea unei asemenea acțiuni doar în situația identificării persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei.
Analizând susținerile lichidatorului judiciar din raportul final și bilanțul de încasări și plăți final precum și rapoartele întocmite de același lichidator judiciar în condițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a constatat că cererea acestuia de închidere a procedurii declanșată împotriva debitoarei este întemeiată, deoarece raportul final a fost întocmit în condițiile art.129 și urmează a fi aprobat, iar pe de altă parte raportul de încasări și plăți dovedesc că toate sumele obținute din valorificarea bunurilor din averea debitoarei au fost distribuite, astfel că, nemaiexistând elemente de activ patrimonial, nu se mai poate realiza îndestularea creditorilor înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei.
În acest context, în temeiul prevederilor art. 129 al. 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS la raportul final prezentat de lichidatorul judiciar sunt neîntemeiate, pe de o parte pentru că acesta nu conține critici concrete la activitatea, respectiv actele și faptele săvârșite de administratorul și lichidatorul judiciar în cadrul procedurii, iar pe de altă parte pentru că acesta putea, atât în condițiile Legii nr. 64/19095, sub incidența cărora a fost declanșată procedura, cât și în condițiile Legii nr. 85/2006, să formuleze în nume propriu, ori în condițiile art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, o acțiunea de atragere de răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, în situația în care ar fi considerat că există dovezi pentru săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate de art. 137 din Legea nr. 64/1995 ori art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Apreciind așadar, că obiecțiunile creditoarei formulate față de raportul final al lichidatorului judiciar sunt neîntemeiate și că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis propunerea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii declanșată împotriva debitoarei, precum și radierea acesteia din evidențele ORC.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele DGFP A și AVAS B, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivarea recursului său, creditoarea DGFP A arată că, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat-raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus, consideră că nu se află în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul Grup și că nu sunt incidente dispozițiile art. 132 din Legea nr. 85/2006.
În drept, invocă dispozițiile art. art. 132 din Legea nr. 85/2006; art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 pr.civ.
Creditoarea AVAS B, prin recursul declarat, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC Grup SRL le are de achitat creditorilor.
În motivare, creditoarea arată că, prin sentința atacată, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de AVAS B împotriva propunerii de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei.
În susținerea hotărârii pronunțate, instanța de fond a apreciat că măsura închiderii procedurii de lichidare se impune, întrucât în patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri valorificabile, iar lichidatorul judiciar a arătat că nu sunt elemente care să conducă la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005.
De asemenea, instanța de fond a arătat ca obiecțiunile AVAS conțineau doar critici generale, fără referințe la aspecte concrete.
Consideră că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecații în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță.
Astfel, pornind de Ia însăși izvorul creanței AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, constată că o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Este un aspect concret care demonstrează faptul că fostul administrator s-a folosit de manopere interzise de lege, pentru a opri sume de bani care erau datorate instituțiilor statului.
Din acest motiv, susține creditoarea recurentă, era necesar sa se cerceteze întregul context, pentru a se stabili întregul complex de monomere folosite de fostul administrator și, în final, acesta să fie obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei din averea personală.
Creditoarea mai susține că lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul mai sus prezentat.
În acest sens, arată că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin AVAS B, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9, coroborat du art. 304 ind.1 proc.civ. cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin.1, art. 136, art. 138, art. 140 precum și art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
A, lichidator judiciar al debitoarei SC Grup SRL L, a formulat întâmpinare la recursul recurentei creditoare ANAF, prin DGFP A, prin care solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivare, se arată că procedura insolvenței debitoarei SC Grup SRL s-a închis după ce judecătorul sindic a aprobat raportul final, raport ce a fost întocmit de lichidator atunci când toate fondurile și bunurile din averea debitoarei au fost distribuite, respectiv valorificate, că la cererea lichidatorului instanța a constatat îndeplinite condițiile închiderii procedurii potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fapt pentru care a pronunțat sentința atacată prin care a dispus închiderea procedurii.
În aceste condiții, se arată că susținerile recurentei cu privire la faptul că "nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SC Grup SRL", respectiv că "nu suntem în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de insolvență" sunt total neîntemeiate, din moment ce procedura insolvenței debitoarei s-a închis exact pe textul de lege indicat de recurentă și recurenta nu indică care sunt măsurile care ar fi trebuit luate pentru identificarea altor bunuri mobile sau imobile din patrimoniul debitoarei, respectiv care sunt informațiile pe care recurenta le deține și potrivit cărora în averea debitoarei ar mai exista și alte bunuri care n-au fost valorificate.
Lichidatorul a depus întâmpinare și la recursul declarat de recurenta AVAS, prin care solicită respingerea acestuia, arătând în motivare că, prin obiecțiunile formulate la propunerea lichidatorului judiciar de a închide procedura insolvenței față de debitoare potrivit art. 132 din Legea nr. 85/2006, recurenta a acuzat neîntocmirea de către administratorul judiciar a "Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei", neexercitarea de către administratorul judiciar a acțiunii prevăzută la art. 137 din Legea 64/1995 republicată, respectiv art. 138 din Legea nr. 85/2006, necuprinderea de către lichidatorul judiciar în cuprinsul Raportului Final a informațiilor referitoare la întocmirea "Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei".
Cu privire la toate aceste obiecțiuni lichidatorul judiciar a răspuns prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 08.12.2008.
În drept invocă dispozițiile art. 308 alin.2 și art. 312 ind.3 alin.1 proc.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, cele două recursuri urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea DGFP A, Curtea constată că sunt vădit nefondate criticile prin care se invocă faptul că nu sunt incidente, în speță, disp. art. 132 din legea 85/2006.
Curtea reține că lichidatorul judiciar a inventariat toate bunurile debitoarei SC GRUP SRL și le-a valorificat, iar sumele obținute le-a distribuit, conform planului de distribuție.
Ca urmare a valorificării tuturor elementelor de activ și a distribuirii sumelor rezultate, lichidatorul judiciar a procedat conform art. 129 și art. 132, alin. 2 din Legea 85/2008, texte de lege care reglementează tocmai această ipoteză.
Criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, această creditoare critică faptul că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile pentru găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor stopate la sursă de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Curtea constată însă că lichidatorul judiciar a întocmit raportul cu privire la cauzele insolvenței, raport pe care l-a depus la dosarul cauzei la data de 06.03.2006, iar prin acest raport arată că nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă ajungerea în insolvență și nu a identificat nici elemente de natură să conducă la formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În aceste condiții, se poate aprecia că lichidatorul judiciar a analizat atât contextul general în care a survenit starea de insolvență, cât și cauzele acestei stări.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În speță, lichidatorul judiciar a apreciat că nu sunt elemente pentru antrenarea răspunderii, conform art. 138 din legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să facă aceste aprecieri, iar, în ceea ce privește elementele de activ, a întreprins toate diligențele în scopul identificării și valorificării acestora.
În consecință, Curtea consideră că nu i se pot aduce critici lichidatorului judiciar din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP A împotriva sentinței civile nr. 2452/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6518/2005.
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. /19.03.2009
TEHNORED. /19.03.2009/3 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
